Smart Woman

Dar sa nu cadem in reverie – ridic privirea si ma uit la platformele petroliere disparate in ocean; pe celalalt mal - santierul fabricii pe care tocmai o construim. Ma aflu intr-un orasel mic din Texas si pot sa spun ca drumul care m-a adus din Satu Mare pana aici a fost unul incalcit.

Dupa burse in strainatate, mult studiu, multa munca si mult efort, am reusit sa obtin un job cotat ca fiind "foarte bun pentru varsta mea", in Capitala. Ore de munca lungi, bani destul de putini, perspective minime - cred ca este usor de inteles ca entuziasmul meu a fost limitat.

Dintotdeauna am iubit Romania si, in mod deosebit, am iubit Bucurestiul, pentru tot ceea ce ofera, pentru partile lui bune si chiar si pentru cele mai putin bune. Dar viata in Romania nu este cea mai usoara, indiferent cat de mult muncesti.

Ma frustra mereu faptul ca orice cheltuiala "mai mare", ca de exemplu o vacanta frumoasa, era de fapt un stres si insemna luni de economii la sange. Nu m-am putut impaca cu ideea ca ma asteapta o viata plina de sacrificii si cu satisfacii moderate, mereu umbrite de problema banilor.

Nici nu am indraznit sa ma gandesc la ce ma asteapta in momentul in care voi alege sa imi intemeiez o familie. Asa ca am luat decizia de a pleca din tara, o despartire care mai doare si azi.

Dupa un lung proces de recrutare am ajuns in Austria, sa lucrez pentru unul dintre cei mai mari producatori de otel din Europa si lucrurile pareau a se aseza destul de bine – nu eram departe de casa, locul de munca era stabil iar partea financiara foarte multumitoare. Imi placea sa alternez intre viata de munca din Austria si weekend-uri petrecute alaturi de prieteni in Bucuresti.

Am fost promovata dupa putin timp, si cum viata este plina de surprize, am aflat ca noul meu loc de munca va fi tocmai intr-un mic orasel din Texas, chiar in Golful Mexicului. Impreuna cu inca 10 colegi, mi-am facut bagajele si am ales sa ma indrept catre urmatoarea aventura. Viitorul? Trei – patru ani aici, pentru a asista la constructia urmatoarei fabrici de otel.

Asa ca am schimbat tocurile de 12 cm pe bocanci, m-am accesorizat cu ochelari de protectie iar impletiturile care imi sunt atat de dragi stau acuma ascunse sub o casca (roz, pentru ca nu am renuntat de tot la fashion). Am 25 de ani si am parcurs deja un drum destul de lung si plin de surprize, insa cel mai tare ma bucur sa vad ce imi rezerva anii care urmeaza.

Viata te poate duce in multe locuri, trebuie doar sa spui DA.

Nota redactiei: Acest material a fost primit in cadrul concursului UNA de la ING.

Scrie-ne reteta ta de viata asa cum e ea, clasica, amuzanta sau nonconformista, dar perfect feminina, iar UNA de la ING AP te premiaza cu un happybox la alegere: relax & beauty sau un sejur in doi.

Citeste si:

Visam la o moștenire de la mătușa Tamara

Intotdeauna am vrut sa fiu prima

Tutoriale pentru inteles femeile