Acasa | Opinii | Viitorul e în ochii copilului, nu în contul de la bancă

Viitorul e în ochii copilului, nu în contul de la bancă

 SHARE  

Adaugat in 8 martie 2016

Viitorul e în ochii copilului, nu în contul de la bancă

Viitorul e in ochii copiilor vostri. Foto: Photoxpress.com

Viitorul copiilor, preocuparea de bază și atât de greșită a fiecărui părinte

Aș putea număra pe degetele de la o mână de câte ori am fost cu părinții mei în vacanță. Până pe la vreo cinci-șase ani, mergeam la mare în fiecare vară cu bilete de la Sindicat. Apoi, după ’90, părinții mei s-au responsabilizat brusc și au început să ne “asigure viitorul”: s-au apucat să construiască o casă. Aveau doi copii, dar o casă era exact ceea ce le lipsea. Unul dintre noi urma să rămână în casa bătrânească, adică în casa în care locuiam împreună cu bunicii din partea mamei, iar altul urma să rămână în casa cea nouă.

Ne-am certat toată copilăria din cauza celor două case, fie eu cu fratele meu, fie eu cu părinții, fie fratele meu cu bunicii, fie eu cu bunicii, fie fratele meu cu părinții, fie părinții cu bunicii, fie bunicii între ei, fie mama cu tata. De ce? Păi cine ar fi vrut să rămână într-o casă veche? Nici nu știam bine să-mi scriu numele, dar mă pricepeam de minune la imobiliare.

Viitorul nostru e departe de noi

Au trecut anii și, pe măsură ce am crescut și am plecat pe la școli, și eu și fratele meu ne-am croit drum departe de plaiurile natale, la sute de kilometri depărtare de cele două case care ne mâncaseră sufletul în copilărie.

Îmi amintesc aroganța mamei atunci când vorbea cu câte cineva și ținea neapărat să puncteze, printr-un “i-am asigurat” că are doi copii și două case… Ce să vrei mai mult?

Astăzi, are tot doi copii și tot două case și se gândește serios să vândă una, dar piața imobiliară la sat e ceva între troc și pomană. Cred că singurii clienți interesați cu adevărat am fost noi, eu și fratele meu, când eram copii

Mama regretă amarnic că și-a îngropat toată viața și toate veniturile într-o casă în care locuiește, de când a murit tata, aproape singură (dacă e să nu țin cont de câine, de pisică și de cele câteva păsări din ogradă), iar noi trecem, literalmente, din joi în Paște pe acolo.

În viitor, avem nevoie de trecut

Aș fi preferat și atunci, dar mai ales acum, ca părinții mei să nu fie atât de ”responsabili” și să nu-și consume zilele și energia pentru niște ziduri. Aș fi preferat să-mi amintesc plimbări, munți, plaje, locuri, întâmplări din vacanțele de vară, în loc de oale de mâncare, materiale de construcții, muncitori, probleme, certuri etc. Aș fi preferat ca acum, în loc de o casă la 200 de kilometri de locul în care trăiesc de fapt, să am niște amintiri care să mă facă să zâmbesc. Aș fi preferat să vorbesc mai mult despre ce am văzut în X sau în Y loc, decât să am niște povești cu bunicul care a căzut de pe schelă, cu tata care s-a îmbătat cu banii de uși sau cu ăia care ne-au țepuit, dar care ar fi trebuit să ne aducă tabla pentru acoperiș.

Capcana viitorului

Din nefericire, cazul părinților mei n-a fost izolat și, se pare, s-a extins până și la generația mea. Am prieteni care muncesc 12 ore pe zi pe salarii bune, pe care le investesc în case sau apartamente, pe același principiu ca și părinții mei. Muncesc ore suplimentare, muncesc și în weekend și sunt mereu obosiți. Copiii stau cu bonele sau, în cazuri fericite, cu bunicii. Urmează cursurile celor mai bune/scumpe școli, își petrec vacanțele în fel și fel de tabere scumpe în care au te miri ce activități. Își văd părinții rar și, atunci când îi văd, acestia sunt obosiți pentru că toată ziua muncesc pentru a le asigura viitorul: să le lase case, să le lase bani, să le lase averi.

Suntem dispuși să ne sacrificăm toată viața pentru ca ei să aibă, peste ani și ani, tot ce credem noi acum că le-ar trebui. De când se nasc, nu facem decât să ni-i proiectăm într-un viitor îndepărtat în care se vor bucura de ”amintirile” materiale care le rămân de la noi și, în goana noastră pentru a le asigura acest viitor, uităm cu desăvârșire de prezentul pe care, vom constata mai târziu, îl consumăm prost.

Viitorul nu este departe. Viitorul este aici și începe acum. Viitorul e în ochii copiilor voștri. Uitați-vă în ochii lor și dacă vedeți altceva decât fericirea că sunteți lângă ei, atunci acest text este inutil și ați pierdut timp prețios citindu-l. Iertați-mă!

Text de Vivi Floricică

.



Autor: Totul despre mame
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

13410 citiri

26 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Articolul tau

Ou sont les neiges d'antan?

Ou sont les neiges d'antan?

A nins mult in cartier, am stat mult in casa si am ascultat radioul. Cu ochii pe geam, mi-am adus aminte de niste dupa-amiezi de iarna din copilaria mea mica la Magura, cand stateam in bluza si strampi si sosete de lana in pat la bunica in camera.

Carte si Film

7 filme de animatie asteptate in 2017

7 filme de animatie asteptate in 2017

Despicable me 3 - Steve Carell si Kristen Wiig isi reiau rolurile in cea de-a treia parte a filmului, în regia lui Pierre Coffin și Kyle Balda și co-regizat de Eric Guillon, in care Balthazar Bratt, un copil celebru din 1980, nascoceste un sistem de dominație mondială.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.

Familie

Fii un tată, nu un portofel!

Fii un tată, nu un portofel!

Ce copil nu se bucură atunci când tata cheltuie bani în neștire pentru dorințele lui? Dar oare are nevoie copilul de toate acele daruri? Psihologii spun: fii un părinte, nu un portofel.

Calatorii

Călătorește mai mult în 2017. Cum să-ți planifici vacanța la care visezi

Călătorește mai mult în 2017. Cum să-ți planifici vacanța la care visezi

Pe lista ta de New Years Resolutions sigur se află sa călătorești mai mult. Gândul la destinații exotive ți-a rămas întipărit în minte încă de vara aceasta, când nu ai putut să rămâi rece la avalanșa de poze din destinații exotice de pe Facebook și Instagram.

Articolul tau

Zece minciuni despre sex din filme (sau nouă minciuni și un mare adevăr)

Zece minciuni despre sex din filme (sau nouă minciuni și un mare adevăr)

Filmele, minunatele filme, fără de care n-am putea trăi, ne plac cu atât mai mult cu cât sunt mai apropiate de realitate, dar și cu cât mai mult se îndepărtează de ea.

Articolul tau

O altfel de despărțire

O altfel de despărțire

Gata, a venit momentul. Casa e goală, hainele și cărțile ei nu mai sunt la locul lor. Dezordinea, cândva exasperantă, a lucrurilor acum este înlocuită cu rafturi goale.

Articolul tau

Ma intorc acasa

Ma intorc acasa

Au trecut anii, multi petrecuti in multe tari, care mai de care mai dezvoltate si mai mandre. Intr-o zi insa am simtit ca s-a facut vremea sa ma intorc acasa.

Opinii

Of, Parentingul

Of, Parentingul

Tot aud de câteva primăveri despre modern parenting . Adică cum vine asta? E vorba de părinții moderni?

Articolul tau

Mi-am pierdut încrederea în superba mea soție

Mi-am pierdut încrederea în superba mea soție

M-am trezit devreme în acea dimineață rece de ianuarie. Trebuia să ajung la înmormântarea mătușii mele.