Acasa | Articolul tau | Votez pentru dreptul la speranță

Votez pentru dreptul la speranță

 SHARE  

Adaugat in 1 noiembrie 2014

Votez pentru dreptul la speranță

Votare Foto: Morguefile.com

Poate am un avantaj față de mulți alți tineri din România, pentru că m-am născut în ’83. Am prins și „vremea comuniștilor”, și „epoca de tranziție”, și „domnia lui Băsescu”, și am văzut pe propria-mi piele ce înseamnă fiecare.

Mi-am văzut co-naționalii trecând prin copilăria de a avea un tătuc, prin pubertatea transformării sistemului, printr-o adolescență plină de toane și lecții de viață. M-aș fi așteptat să ajungem și la o vârstă a maturității, dar constat ca am sărit direct la faza de batrân morocănos, căruia nu-i convine nimic, dar nu mai are dispoziția să încerce să schimbe ceva – pentru că așteaptă s-o facă alții sau pentru ca și-a pierdut speranța că mai poate obține ceva de la viață.

Mi-am dat seama incă de pe băncile școlii că sentimentul de patriotism e un ceva abstract care se potrivește cu povestirile despre trecutul glorios, dar nu prea are de-a face cu prezentul. Că „mândria de a fi român” se potrivește cu realizările numelor cu vechime – mai un Mihai Viteazul, mai un Cuza, mai un Ștefan sau chiar adesea-regretatul Țepeș – dar nu și de dată recentă. Nu cu ceva care să se fi întâmplat în timpul vieții noastre (poate cu excepția mâinii de locuitori încă în viață care au prins câte ceva din perioada antebelică). Și atunci ce să-ți dea mândrie și simțul că aparții unei comunități care merită?

Nu vorbesc de nivelul declarativ, ci doar de ce simte fiecare atunci când nu se uită nimeni. Pentru că, după vârsta de... cât, vreo zece ani...? (poate un psiholog m-ar putea corecta) nimănui nu îi mai este suficient să se laude cu „tata meu îl bate pe al tău” și atăt. Începi să cauți să te lauzi cu propriile-ți realizări. Sigur, ce au făcut înaintașii te poate inspira, îți poate oferi un ideal spre care să tinzi, dar nu îți va fi suficient pentru a avea un simț al propriei valori. Asta o vei căuta din ceea ce reușești prin propriile-ți eforturi – ale tale și ale contemporanilor tăi, dacă vorbim și în sensul mai larg al apartenenței la un grup mai mare. (Și aici ar fi important să facem distincția între realizările cu termen mai mare de valabilitate socială, precum creșterea nivelului de trai, și cele cu o satisfacție imediată, dar efemeră, ca victoriile Simonei Halep – pentru care, în treacăt fie spus, chiar dacă ne face să zâmbim din toată inima că e „una dintre noi”, meritul este 100% al ei, așa că iarăși nu prea  avem cu ce să ne lăudăm).

În condițiile astea, nu prea are de unde să se pună problema altfel decât la nivel personal. Eu vreau să meargă lucrurile bine în țară, pentru că asta mă afectează pe mine și pe cei la care țin, așa că voi pune mâna să fac cum știu și pot mai bine. Nu o fac pentru masa de oameni care ocupă teritoriul ăsta, că oricum pentru mine nu sunt decât niște numere pe hârtie (sau „proștii ăia care votează altfel decât mine”), ci pentru mine, familia și prietenii mei. Asta, însă, dacă nu mi-am pierdut încă speranța.

Iar asta e o constatare foarte amară la gust. I-am tot văzut pe ai mei mergând la vot pentru răul cel mai mic (cel mai grăitor caz fiind turul al doilea din 2000). Ulterior am ajuns s-o fac și eu. Hai să mergem, să ne facem calculele cu cine are mai multe șanse, doar-doar n-or ieși ăștia răi. Că pun ștampila pe un candidat care mă reprezintă cu adevărat, în care cred, care apoi se va dovedi demn de votul meu – asta nu a mai contat față de frica de mai rău, de votul negativ față de o amenințare mai importantă decât principiile mele.

Anul ăsta e unul al extremelor. Pe de o parte, am asistat la cea mai dezgustătoare campanie electorală de după revoluție: noroi împroșcat în toate părțile, pomeni electorale, fuga de confruntări directe și edificatoare, folosirea banului public pentru campanie. Am ajuns să vedem minciuna ajungănd la un nivel halucinant – de la furtul de like-uri pe Facebook (la ce folosesc...??) la sondaje de opinie care modifică rezultatele nu cu 5-10%, ci cu un întreg ordin de mărime. Pe de altă parte, tot acum am văzut zvâcnirea disperată a unei Justiții scăpată de sub jug suficient cât să-și poată face treaba așa cum ar fi trebuit dintotdeauna – nediscriminatoriu și apolitic – dar știind că acesta i-ar putea fi cântecul de lebădă. Au început să cadă capete importante, iar cei care sunt la rând sunt cam galbeni la față, disperați și cu atât mai periculoși când știu că pot pierde tot.

Pentru mine, însă, cel mai important e că la alegerile de acum am pentru prima dată sentimentul de speranță. Speranța că zvâcnirile astea dovedesc că încă s-ar mai putea, dacă s-ar vrea. Că și atunci când ești la pământ, cu talpa pe gât, dacă nu renunți poți găsi mișcarea prin care să-ți dezechilibrezi agresorul și să-l dobori. Dacă DNA-ul reprezintă spiritul de luptă, votul meu e imboldul de a face mișcarea aia în ultima secundă. Pentru că, atunci cănd un hoț te doboară și îți fură toți banii, apoi se uită la tine și râde, nu îl lași s-o facă – că poate are și el nevoie, că de fapt tot ți-a mai lăsat și ție câte ceva – și te tânguiești întrebându-te ce vei face până la următorul salariu. Ci te ridici și îl confrunți până recuperezi ce-i al tău – banii munciți, demnitatea, sentimentul propriei valori, sănătatea șubrezită de abuz – pentru că știi că altfel o s-o facă din nou.

Și, spre deosebire de anii trecuți, acum am un candidat în care chiar cred, cu rezultate palpabile și documentate, cu merite recunoscute internațional de alți oameni competenți, și cu un program de guvernare care, chiar dacă nu o fi perfect, măcar se bazează pe ceea ce avem nevoie: ridicarea din mocirlă. Evident că programul e doar o promisiune ca atâtea altele, dar persoana din spatele lui are realizările care s-o recomande, spre deosebire de antecedentele (penale sau încă nu) ale contracandidaților.

Știu, toți zic că nu are șanse, că e un vot irosit. Inclusiv eu mă tem de asta – mă tem că nu suntem destui, că or să poată ei fura mai mult decât o să putem noi vota. „Ăștia” încearcă acum să-mi ucidă și speranța. Dacă îi las, pot să mă întind pe jos și să aștept să mor. Doar că nu va fi moartea rapidă și pașnică a unui pustnic bătrân, împăcat cu lumea, pe un vârf de munte; va fi una lungă, agonizantă, întinsă pe zeci de ani și plină de violuri, fără pic de demnitate sau sens. Fie că e frica de asta, fie că e speranța că nu va fi așa, e imboldul de nu mă da bătută. Pentru că și votul, și indiferența contează, și a mea și a ta.

Ma duc să votez pentru dreptul de a spera în continuare. Vă cer să nu mi-l luați și pe ăsta.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica "Articolul tau".

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica "Articolul tau" reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.



Autor: Crina Căliman
 


 SHARE :  Trimite pe mail
CITESTE MAI MULTE DESPRE

4658 citiri

28 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.