Smart Woman

Recunosc ca am cumparat biletele la Vremea nemaniei, asa, cu jumatate de suflet. M-am gandit ca nu pot suporta o doza gretoasa de patriotism, desi si mie mi-ar placea sa fie Romania pana la Prut si Nistru. M-am dus totusi in speranta ca Tudor Gheorghe e olteanul neschimbat, mereu pus pe saga, cu acelasi simt al umorului si al realitatii. Am stiut ca-mi va placea oricum. L-am regasit putin slabit, putin mai albit, iar in rest, acelasi mare om, de-o finete exceptionala si-un bun simt exemplar.

La anii sai, arata extraordinar, iar vocea ii e la fel de patrunzatoare. Ne intampina, ca mereu, cu zambetul pe buze si cu cateva vorbe de duh. Unele spuse in dublu sens pentru cei care vor sa le auda, sa le inteleaga si sa nu ramana indiferenti.

Canta si ne incanta cu slagarul sau - Cad pe ape. De-o simplitate remarcabila, poezia deschide si inchide acest spectacol, dedicat poetului Grigore Vieru pe de-a-ntregul. Atentie - aceasta melodie da dependenta! Se aude apoi in ecou, in suflet.

Soarele jos a picat,
Soarele, Soarele,
Ca rochia ta din pat,
Soarele, Soarele
...

Intotdeauna maestrul omagiaza femeia, al cincilea anotimp. Si mai presus de ea, mama. Imi suna in ecou franturi dintr-o poezie dedicata celei care da fiinta si care spuneau cam asa: Ca o icoana-o sa te port in gand Si-o sa ma rog din cand in cand. Elogiul adus mamei se suprapune peste cel al patriei mama, dar nu insistent sau suparator, ci fin si delicat.

Am reintalnit pledoaria constanta si ferma pentru sentimentul inaltator al dragostei, pentru vremurile in care barbatia si feminitatea erau ridicate la rang de arta, pentru clipele in care atingerea senzuala a tangoului provoca fiori de nedescris. Vreau sa te vad, femeie! e un gand simplu, dar care spune atat de mult.

Poezia pentru copilasi nu este ignorata, menestrelul oltean incantandu-ne cu Ariciorii, acestia fiind rodul viu al dragostei. Bucurati-va mai pici, ca nu sunteti pui de-arici!

Mi-a placut in mod deosebit faptul ca a fost insotit de orchestratie din Chisinau. Un mare bravo pentru gandul indreptat catre limba moldoveneasca, acel grai deosebit, de-o sensibilitate aparte. Si aplauze pentru domnisoarele din Chisinau, dulce voce.

Mici interventii in timpul spectacolului despre ura si dragoste, despre blestem si legamant, despre manie si nemanie, cultura si arta, invatamant si politica. Replici bine dozate, putin acide, dar nu rautacioase, ci dulce-amari, ca o dojana parinteasca. Ironie fina, act al nemultumirii fata de progresul iluzoriu si regresul sufletesc.

Catavencii concluzioneaza ca nicio melodie nu e adresata nevestei. Jumatatea unui barbat e si ea femeie, iubita si mama. Nu asta este esenta spectacolului, nu ramaneti doar cu-atat de putin. Nu inlocuiti finetea artistului cu altceva.

Tudor Gheorghe ne indeamna sa ne bucuram de viata, in sensul ei profund si simplu. Multumim, maestre!

Nu-mi ramane si mie decat sa-l parafrazez: Bucurati-va de viata! Bucurati-va de toate! Bucurati-va!