Smart Woman

Ma intreaba, in timp ce ma conduce spre sufragerie, daca doresc un ceai. Simt in aerul ei manierele de alta data, cu un subtil iz de salon. O banuiesc totusi ca si le-a insusit din filme. Prea plimbata nu a fost niciodata si nu este chiar atat de batrana incat sa fi facut parte din mica burghezie interbelica.

I-am pregatit o atentie, cadou ar fi mult spus. I-am adus o carte. Mi-am imaginat ca va fi incantata de tema, de autor, ca o va savura si apoi o va pune cu grija in biblioteca deja neincapatoare de carti. Am fost o data, pe cand eram in liceu, acasa la profesoara mea de limba romana din generala. Jumatate din sufragerie era ocupata de o biblioteca imensa, tapetata pana la ultimul centrimetru de carti, iar de jur imprejur stateau, intr-un haos cumva ordonat, teancuri si teancuri de volume ce nu-si mai gasisera loc pe rafturi.

O imagine relativ asemanatoare imi imaginam ca voi descoperi in casa batranei doamne. Gazda ma roaga sa iau loc iar eu ii intind pachetelul. Profit de momentele in care este ocupata sa desfaca ambalajul din hartie si fac ochii roata in cautarea bibliotecii. Era cumva in dreapta-spate. Insa nu era ceea ce credeam. Carti - sa fi fost vreo 5-6, intr-un colt; bibelouri - sute. Le avea pe toate: de la chinezi pescuind, la balerine, caprioare "in fuga", elefanti, dihori si tot ce iti mai trece prin minte, amestecate cu fotografii de familie, suveniruri aduse probabil de copii, felicitari de Craciun si niste iconite - una din lemn iar restul din plastic auriu.

Am crescut intr-o casa cu doua biblioteci - una in sufragerie, a parintilor, si una in camera copiilor. Ambele pline de carti magnifice, potrivite fiecarei varste. In scoala generala am realizat, mergand in vizita pe la colegi, ca erau rare casele in care biblioteca sa fie folosita in scopul in care a fost creata. Am vazut pe rafturi tot ce se putea: jucariile de plus ale copiilor, casetele video, sticle goale de sampon care aratau "interesant", papusa de pe capota masinii de mireasa, figurinele de pe tortul mirilor, parfumurile primite, pozele de pe plaja gen "Colorata, maine-i gata!", sticle goale de bautura scumpa etc. etc. etc. Mileurile nu erau, desigur, optionale. 

Mintea mea a oscilat o vreme intre amintiri. Imi zbura de la biblioteca prea plina a profesoarei, la bibliotecile prea goale, schimonosite, pe care le-am vazut de-a lungul timpului. Am revenit cu picioarele pe pamant la timp cat sa vad efectul atentiei mele, care mi se paruse atat de potrivita pana sa pun piciorul in sufragerie.

Reactia batranei doamne nu a intarziat sa apara: zambetul larg si-a pierdut imediat intensitatea cand a realizat ce tine in mana. S-a transformat intr-unul de complezenta, si nici macar unul prea convingator, parand mai degraba unul usor confuz. A intors cartea pe toate partile, fara sa citeasca ceva. Parea mai degraba ca o cantareste din priviri. Apoi a pus-o in tenculetul ce de acum va numara 6-7 carti si s-a dus sa aduca ceaiul. A fost dezamagita, asta este clar, de darul meu. Insa nu cred ca a observat propria-mi dezamagire.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii si clipuri video.