Smart Woman

"Era toamna, anul 1977. Atunci m-am nascut eu, Adrian Hadean, fiul unui banatean si al unei maramuresence. Mare bucurie pentru mine, mai ales ca m-am nascut intr-o zona in care mancatul este pretuit la adevarata lui valoare, fiecare masa de duminica este un adevarat festival gastronomic iar zilele saptamanii nu fac altceva decat sa te pregateasca pentru festinul duminical", povesteste Adi pe blogul personal.

Desi urmatorii pasi din viata nu par sa fi avut foarte mare legatura cu gatitul, inceput povestii nu se dezminte. Dupa ce a facut cariera in jurnalism si a fost prezentator / realizator radio si TV, a ajuns in bucatarie, mai intai in fata camerelor de filmat, iar apoi in restaurante.  In 2010 a hotarat ca nu i se potriveste munca intr-un singur loc. Iar de atunci a devenit "bucatar-calator", gateste acolo unde il cheama prietenii de pe Facebook (nu mai putin de 8 000 la ora actuala), cei de pe Twitter dar si cei care se inspira din creatiile lui gastronomice. Iar recenziile de pe internet arata ca, pana acum, Adi nu i-a dezamagit.

SmartWoman.ro: Cum mananca romanii?

Adi Hadean: N-am o statistica, am la dispozitie stirile, din care trag concluzia ca romanii mananca prea mult, prea prost. In general. Din fericire exista un curent, e drept, nu foarte puternic, care trage spre alimentatia rationala, decenta (mi-e tot mai teama sa folosesc cuvantul "sanatos", alimentele pe care si le permit majoritatea oamenilor de pe planeta nu-s tocmai sanatoase). Din nefericire, curentul acesta nu-i sustinut de un program national sustinut macar moral si logistic de stat, si din acest motiv, lipseste coerenta. Sunt prea multe informatii contradictorii, publicul nu mai stie pe cine sa creada, ce sa creada si ce sa ia de bun.

SW.ro: Care sunt punctele forte ale bucatariei autohtone?

A. H.: Fiind o bucatarie cu precadere rurala, e lipsita de rafinarea excesiva (nu si de rafinament, in multe dintre cazuri). Asta e un lucru bun. Dar cel mai bun lucru care i se intampla bucatariei romanesti e ca mai traiesc bunicile si mamele multora dintre noi, si mai gatesc acasa. Ma ingrijoreaza putin (mult, de fapt) usurinta cu care tinerii renunta la obiceiul de a gati acasa. Se cumpara mult semipreparat, se mananca mult junk food. Inca n-am vazut un fast food gol in Romania, in schimb am vazut restaurante bune dand faliment.

Si, oricat de multe puncte tari ar avea bucataria noastra, are doua puncte slabe care trag mult la cantar: marketingul si rezistenta la schimbare. Nu toate mancarurile traditionale se potrivesc cu vremurile si cu felul in care traim azi. Aproape toate mancarurile romanesti sunt nevandute in afara tarii pentru ca, spre deosebire de italieni sau de unguri, nu stim sa le promovam, absolut deloc. Sau nu vrem. Am ales ca exemplu ungurii si italienii pentru ca semanam destul de mult din punct de vedere structural (ma refer la gastronomie).

SW.ro: Se poate combina calitatea cu pretul accesibil, cu o masa satiosa si cu constrangerile de timp?

A. H.: Trebuie sa definim pretul accesibil. De obicei, cele mai ieftine alimente din magazin sunt cele mai proaste. La noi. Suntem piata de desfacere pentru toate mizeriile produse in Europa. Lucrul asta nu se va schimba atata vreme cat nu ne oprim din golirea rafturilor in fiecare week-end, la fiecare sarbatoare, ca si cum s-ar termina mancarea din lume la finalul zilei. Pe stat nu prea ne putem baza, deci trebuie sa ne protejam singuri. Asta inseamna sa cumparam mai putin si mai bun, sa gatim mai mult, adica sa facem un pic de efort si sa producem cat mai mult pe plan local. Stiu ca nu-i usor, dar e posibil. In constrangerile de timp nu cred. Mama a crescut 4 copii si a mers la munca 8 ore in fiecare zi. Acasa, alt job. Cu toate astea, nu am avut nici macar o singura zi fara mancare gatita. Poti sa pregatesti o cina in jumatate de ora. Daca nu ai o jumatate de ora pentru binele tau si al familiei tale, ai o problema grava, trebuie sa-ti reasezi cumva prioritatile.

SW.ro: Au trecut deja cateva saptamani de la anuntul ca te vei ocupa de reorganizarea bucatariei din gradinitele clujene. Ai pus un plan la cale referitor la modul in care vei aborda programul? Se vorbeste si de o versiune nationala?

A. H.: Planul e simplu: facem meniurile, le dam gradinitelor, le punem pe site sa le vada toata lumea, vom face si niste caiete cu retetele (intr-o forma acceptabila, probabil le vom si tipari daca vom gasi finantare), sa nu obligam bucataresele sa se dea pe net. Eu voi intra in bucatarii si voi lucra cu bucataresele acolo unde va fi nevoie. Sa spun mai multe lucruri despre asta acum, e prematur.

SW.ro: Alimentele sanatoase (in special fructele si legumele) nu sunt intotdeauna apreciate de cei mici. Cum intentionezi sa ii faci sa isi "curete" farfuriile?

A. H.: Cred ca-i o problema falsa. Toti piticii din jurul meu (nepoti, copii ai prietenilor) mananca orice le dau parintii. Inclusiv fructe si legume. E important sa dai mancarii o forma atractiva si sa gasesti povestea care "vinde"  mancarea, povestea care-i convinge pe copii sa manance cu bucurie. Dar, si aici ca si in cazul gatitului acasa, e nevoie de putin efort, trebuie sa fim dispusi sa mai facem un pas fix atunci cand altii s-ar aseza cu o bere in fata.

SW.ro: Cum ai descoperit ca vrei sa faci din gatit o cariera?

A. H.: Nu-mi dau seama. Cred ca meseria asta m-a gasit pe mine. A venit, am acceptat-o si ne intelegem bine.

SW.ro: Care sunt, in cazul tau, avantajele si dezavantajele de a lucra pe cont propriu?

A.H.: Nu vad dezavantaje. N-am sef, nu ma sileste nimeni sa-mi fac programul cumva, sunt nevoit sa fiu mereu competitiv si sa ma instruiesc in fiecare zi pentru a avea si maine clienti. Nu-i mereu usor, da' nici nu mi-a promis cineva ca va fi usor, deci...

SW.ro: Te-ai lasat definitiv de presa/ radio? Iti lipseste activitatea din domeniu? Intrevezi vreo posibilitate de a reveni pe sticla cu o emisiune de gatit?

A. H.: Radioul nu ma mai tenteaza. Nu stiu de ce. Probabil pentru ca atunci cand am inceput eu sa lucrez in radio (1995), trebuia sa ai niste calitati, sa te duca mintea. Era concurenta, eram disperati sa invatam cum sa facem meseria asta cat mai bine. Azi nu mai e asa. In radio sunt permise defectele de vorbire, e ok sa nu stii gramatica, nu trebuie sa fii prea istet si nici sa ai cine stie ce voce. Sunt prea putini oameni de radio pe care-i respect si pe care pot sa-i ascult. Probabil e ca la orice produs de larg consum, daca vrei sa-ti cresti profitul dar nu poti creste pretul, cumperi materie prima mai ieftina. Cat despre televiziune, mi s-au propus mai multe formate in ultimii ani. Nu m-am potrivit cu niciunul dintre ele. Daca mi s-ar propune un format despre mancare si nu despre vedete, si care sa tina cont de felul meu de a fi, as accepta precis. Pana acum, n-a fost sa fie.

SW.ro: Cand ai "ars mancarea" ultima oara? Mai ai si experimente gastronomice esuate?

A. H.: Cand lucrezi mult, ai si multe sanse de a o da in bara. Nici eu nu sunt scutit. Totusi, pentru ca ma doare sufletul cand arunc mancarea, ma straduiesc sa-mi iasa lucrurile cat mai bine, cat mai des.

SW. ro: Din cate am citit pe blogul tau, placerea de a gati e completata de cea de a degusta. Cum compensezi pentru un stil de viata sanatos?

A. H.: Ma tin de ce mi-a spus un chinez batran din Kuala Lumpur: "eat less, exercise more". Mananc orice dar nu mai mult decat am nevoie. Si fac sport. Am decis sa ma bucur de mancare si de viata cat mai mult timp. Ceea ce va doresc si voua.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase