Smart Woman

Am hotarat sa imi iau propriul apartament din doua motive mari: m-am saturat sa dau bani pe chirie si mi-e greata sa ma mut de ici colo cu masina de spalat, frigider si restul acareturilor, in functie de mofturile proprietarului. In stilul asta, o sa se strice nu din cauza utilizarii, ci a hurducatului pe scari.

Am pus ceva bani deoparte si, pregatita sa fac un imprumut la banca, recurgand si la programul Prima Casa, am inceput sa imi caut apartament. La momentul respectiv, nici nu mi-am pus problema ca as putea sa fac asta fara ajutorul unei agentii specializate. Am gasit o agentie, le-am spus ce vreau si au inceput vizionarile.

A durat o vreme pana sa gasesc ceva; primele apartamente erau nu doar micute, ci si la preturi exorbitante. Insa fiecare era, in versiunea agentului, super-oferta. Nu sunt sigura care anume era super-oferta: pozitionarea la etajele 7 sau 10, traficul infernal din fata blocului pe care geamurile vechi cu lemn putrezit nu il tineau afara, igrasia din baie…

Cu fiecare nou apartament a trebuit sa semnez un contract de vizionare pe care l-am citit in ciuda insistentelor agentului ca nu e important, e doar o formalitate bla, bla. Mai paranoica din fire, cuvintele lui m-au facut sa ma uit si mai atenta pe fiecare hartie, cerand explicatii la fiecare neclaritate, insa nu am gasit nimic in neregula.

Dupa cateva saptamani de vizionari am gasit un apartament mai in regula: spatios, bine pozitionat, pretul ok comparat cu restul apartamentelor. Am facut precontract, le-am dat proprietarilor suma stipulata (si anume 1500 de euro) si m-am dus la banca pentru a-mi intregi dosarul. In asteptarea aprobarii imprumutului au inceput presiunile din partea agentiei sa le dau si lor banii, cei 2% pe care, dupa cum scria in contract, i-ar fi revenit dupa incheierea tranzactiei. O data la cateva zile, agentul ma suna sa "verifice cum stau lucrurile", cerandu-mi totodata si banii, "ca vanzarea e ca si facuta".

Din pacate pentru mine si pentru agentie, banca s-a miscat greu asa ca dupa o luna, cand mi-a expirat precontractul, eu inca nu aveam aprobarea. Proprietarii si-au gasit alt cumparator, cu bani mai putini dar cash, si au dat apartamentul. Mi-am retras dosarul si am inceput munca de recuperare. Dupe ce i-am sunat de cateva ori si i-am amenintat ca ii dau in judecata (se pare ca altfel nu merge), proprietarii mi-au inapoiat cei 1500 de euro, conform conditiilor precontractului pe care il semnasera.

Dar daca cu ei am rezolvat relativ usor, lucrurile nu au mai fost asa de roz cu agentia. Desi tranzactia nu avusese loc, aceasta insista ca ea isi merita banii, la urma urmei, nu e treaba lor sa arate aparatamente la lume. M-au sunat timp de vreo luna mai intai cerandu-mi banii pe un ton spasit, apoi recurgand la amenintari. Insa, conform hartiilor realizate chiar de ei, nu le datoram nimic atata timp cat nu mi-au inlesnit cumpararea locuintei. In plus, banuiesc ca tot ei au contribuit la vanzarea apartamentului pe care pusesem ochii, prin urmare, si-au scos comisionul pentru proprietatea respectiva.

Ca sa scap de ei, am fost nevoita sa recurg la ajutorul unui prieten avocat care a avut o discutie serioasa cu agentia. Intreaga experienta s-a terminat lansandu-ma cu un gust amar: nu m-am ales cu apartament, insa am dat peste multa bataie de cap. Mi-am amanat planurile de a-mi cumpara o locuita si ma gandesc cu groaza ca, totusi, nu pot sta toata viata in chirie. Nu stiu insa cum sa incerc din nou evitand astfel de experiente.