Smart Woman

Şomaj vs. şomer

Desigur, în condiţiile economice actuale, nu durează mult până să te lovească realitatea în faţă. M-am reprofilat pe a vâna nişte slujbe mai prost plătite, cu program mai lung, dar nu m-am dezis de cerinţa eliminatorie: aceea de a-mi aduce satisfacţii morale. A urmat ceva la care nu m-aş fi gândit... refuzul pe motiv de supracalificare. Ajunsă aici, m-am resemnat cu ideea că am dat totuşi nişte bani la stat şi e dreptul meu să primesc şomaj până îmi găsesc ceva de lucru.
Gândire absolut corectă. Deşi sunt şanse la fel de mari să-ţi găseşti ceva de lucru până  să primeşti şomaj. Totul începe cu o informare temeinică. Nu întrebaţi un prieten/o prietenă despre ce a avut nevoie pentru că sunt şanse mari ca la circa de care aparţineţi să dorească alte documente, pe principiul „câte bordeie, atâtea obiceie”.

Eu una am mers pe mâna unei cunoştinţe, ceea ce nu m-a costat decât un drum dus-întors la stimabila Agenţie Teritorială pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Nu-i nimic, mişcarea face bine! Am aflat că pe lângă actele gen certificat de naştere, de căsătorie, de divorţ, diplome de studii şi alte asemenea mai am nevoie şi de o adeverinţă de la circa financiară care să demonstreze că nu realizez alte venituri în afara salariului, adeverinţă de la medic şi o anume adeverinţă de la fostul angajator cu veniturile realizate.

Zis şi făcut. Adeverinţa de la medic nu costă decât 20 de lei având în vedere că nu mai eram contribuabilă la fondul de sănătate. E valabilă o lună.

Cu adeverinţa de la fostul loc de muncă s-a rezolvat uşor: un drum până în Corbeanca, 30 de minute aşteptare şi preţiosul document mi-a fost înmânat. La circa financiară a fost ceva mai distractiv... se pare că deşi mi-am depus declaraţii pe drepturi de autor până în 2007, baza lor de date nu era de acord.

Conform doamnei de la ghişeu, nu am depus niciodată nicio declaraţie. Desigur, asta nu înseamnă altă alergătură, după cum v-aţi fi putut imagina, ci doar completarea a enşpe declaraţii deoarece toate datele erau deja la ei, eu nu trebuia decât să copiez cu exactitate cifrele existente în calculatorul instituţiei. Fiind acum cu toate datoriile în regulă, am fost chemată două zile mai târziu pentru ridicarea adeverinţei de şomaj.

Înarmată cu un dosar întreg de copii şi originale, m-am prezentată pentru a fi luată în evidenţă la agenţia locală. La ora 10 dimineaţa erau 13 oameni în aşteptare. A intrat şi un al 14-lea, dar a fost sfătuit politicos să revină a doua zi, mai devreme, deoarece instituţia se închide la ora 18 şi nu mai are nicio şansă să intre în ziua respectivă. O vreme a intrat cam un om pe oră, apoi ritmul a fost crescut la doi!

Am fost fericită să intru după numai 4 ore, mi-au fost verificate actele şi, în bunul spirit românesc, a urmat: „Vă lipseşte o adeverinţă”... Se pare că nu e necesară adeverinţa de la ultimul angajator, cât veniturile pe ultimele 12 luni lucrate. Aveam un an fără 4 zile...

Pentru zilele lipsă mai aveam nevoie de o adeverinţă de la penultimul loc de muncă. A durat o lună să mi se dea foaia cu pricina, dar am sărbătorit refăcându-mi adeverinţa medicală ce expirase între timp.

De aici până la şomaj nu a mai fost decât un pas. Alte câteva ore la coadă, 50 de minute în biroul unei doamne funcţionar public şi eram şomeră cu acte în regulă. În fiecare lună trebuie să mă prezint la agenţia locală pentru a primi o ştampiluţă pe carnetul de şomer.

În numai o lună şi ceva urma să primesc primii 200 de lei. Peste alte două luni şi ceva voi lua şomajul întreg – 450 de lei. Nu, nu se dau bani retroactiv, am fost avertizată în repetate rânduri. Dar ce mai contează, la asemenea sume trăiesc boiereşte mult timp de acum încolo.

PS: pentru realizarea acestui articol nu s-au dat şpăgi şi niciun animal nu a fost rănit.