Smart Woman

Daca in Noua Zeelanda natura pare un extras din filmul "Lord of the Rings" (filmat, de altfel, in Noua Zeelanda), in Australia m-a impresionat sistemul politic si social. Nu neaparat ceea ce se spune, ci ceea ce se vede, se traieste, se emana. Si nu vorbesc numai de kiwis sau aussies, cum isi spun reciproc locuitorii Noii Zeelande (NZ), respectiv ai Australiei (AU), ci de toti emigrantii care au reusit sa se conformeze si sa creeze un sistem fara conflicte, benefic tuturor.

Apropo de conflicte interne, Maori sau bastinasii Noii Zeelande sunt integrati in sistem si incurajati prin construirea de sectii in limba Maori in universitatile de stat, prin constructia de muzee in care sunt expuse lucrari tipice culturii Maori, de locuri de munca si asa mai departe. Sunt integrati. Deci nu exista probleme interrasiale. Poate in Australia lucrurile nu stau la fel de bine cu aborigenii, desi statul australian si-a cerut oficial scuze pentru masacrele colonizatorilor britanici, dar tot nu exista conflicte vizible. S-a ajuns deci la un consens si un echilibru, dincolo de diferentele rasiale sau religioase.

In Noua Zeelanda (Aotearoa in Maori) am descoperit o civilizatie compusa dintr-un mix incredibil de culturi, de la japonezi si francezi, la indieni si fijieni. Daca intri intr-o cafenea ai sa-ti dai seama ca nimeni nu vorbeste o engleza impecabila si toata lumea pare venita din alte locuri decat cele doua insule trantite undeva la capat de lume. Pentru ca da, in Noua Zeelanda nu numai ca esti, dar te si simti undeva la celalalt capat al lumii, ferit de problemele care macina celelalte societati.

La inceput m-am gandit ca secretul lor poate consta in faptul ca sunt putini pe o suprafata relativ extinsa (prima fraza din Lonely Planet incepe cu "4 milion people, 40 milion sheep"). Deci nu trebuie sa dai din coate ca sa-ti faci loc in societate. In plus, aceste 4 milioane de oameni au invatat sa se respecte reciproc. Poate asta a inceput de la grija fata de mediul in care au sansa acesti oameni sa-si duca existenta, chiar daca gaura din stratul de ozon pluteste fix deasupra acestui teritoriu care pare o simulare virtuala.

Pe de alta parte, lumea pare mult mai atenta la modul cum isi cheltuieste banii. Risipa nu pare sa faca parte din ritualul lor zilnic si aici nu vorbesc numai de reciclarea care in Noua Zeelanda a devenit o arta. De la ideea ca daca ti s-a stricat un lucru mai degraba il repari decit sa-ti iei "altul nou" (desi au si ei mall-urile lor), la reflexul de a lasa in fata casei ceea ce nu mai ai nevoie ca poate foloseste altcuiva, poti spera macar ca o lume ideala este posibila. In plus, este atat de liniste incat ai senzatia ca esti undeva la tara, desi te afli la jumatate de ora de centrul Auckland-ului, cel mai populat oras neozeelandez.

Calator in jurul lumii: Noua Zeelanda si Australia / Foto: Manuela Babescu

Apropo de populatie, desi vezi parinti tineri cu copii peste tot prin parcuri, lumea pare responsabila in sensul "programarii" unei familii. Adica, lumea e constienta de efectul de suprapopulare al planetei. Un cuplu intalnit in Auckland care lucra pentru Greenpeace imi spunea ca ei se gindesc serios daca sa faca sau sa adopte un copil, in conditiile in care resursele Terrei sunt limitate si suprapopularea poate duce la dezastre ecologice. Si ca ei sunt multi. Cel putin in Noua Zeelanda, care, in mod paradoxal, pare cel mai sanatos loc de pe planeta pentru a-ti creste copii. Apropierea de natura ii sensibilizeaza pe oamenii de aici si ii face mai responsabili. Asta nu inseamna ca sunt niste roboti. In Noua Zeelanda umblatul descult este o stare de fapt si iesitul la surf dupa lucru, un obicei. Da, pare de domeniul fantasticului cand vii direct dintr-o tara est-europeana sau una sud-americana, dar dupa un timp te obisnuiesti cu stilul si pare cea mai buna idee.

Cel putin pentru o perioada, am simtit ca am avut ce invata de la acei oameni care, in calatoria asta, au fost printre cei mai saritori si mai prietenosi. Ma intreb cat are sa ma tina si cat am sa pot aplica in alte medii. Oricum ar fi, am priceput ca se poate. O societate ideala poate fi creata. Cu toate ca parca putin spirit balcanic n-ar strica, desi de sarbi si croati nu duce lipsa statul neozeelandez. Oricum ar fi, conexiunea cu Noua Zeelanda a fost instantanee. Totusi, legat de cauza si efect, un prieten kiwi imi spunea: "Manu, don't tell everybody how great NZ is. Then everybody will want to come and you' ll have to forget the privacy thing." Cu alte cuvinte: populatie mare, mai multa bataie de cap.

Trecerea de la cultura neozeelandeza la cea australiana am facut-o destul de brutal, mai ales in sens financiar, pentru ca Australia este mai scumpa decat Noua Zeelanda. Oricum, Sidney a fost fateta agitata a unei tari imense a carei populatie nu o depaseste pe cea a Romaniei, pe cand Brisbane a reprezentat o incursiune intr-o societate de poveste. Intre timp, au fost campinguri curate si natura impecabila, plaje ireale, parcuri cu toate facilitatile posibile pe gratis si multi canguri (unii sarind prin paduri, altii zacand morti pe marginea soselelor).

Dar ca experiment social, in Australia am participat pentru o zi la o "Rainbow gathering". Ce este "Rainbow gathering" si de ce mi s-a parut ca acest gen de intruniri hippie sunt atit de importante pentru un anumit tip de societate australiana si nu numai? Filosofia "Rainbow gathering" inseamna convietuire libera in natura. Este un fel de exercitiu de creare al unei societati libere de conducatori, guvernari, schimburi financiare. Suna hippie? Este, dar faptul ca poti convietui timp de o luna cu oameni care doresc sa demonstreze ca traiul necompetitiv, de suport si impartire al responsabilitatilor este posibil. Ei bine, ca lucrurile nu stau chiar asa in "sharing" al bunurilor in exces (atata timp cat nu exista presiuni morale, religioase si de alt gen), este alta poveste. Poate totusi ceva, ceva se poate aplica si in lumea din afara, foarte necesara si ea, pentru ca, oricat de organica ar fi mancarea, de supermarketuri avem nevoie cu totii, fie ca esti Rainbow sau nu. Totul consta in gasirea unui echilibru si in autocontrol. Si acesta nu a fost un caz singular in Australia.

Calator in jurul lumii: Noua Zeelanda si Australia / Foto: Manuela Babescu

In Brisbane am intalnit acelasi gen de oameni: atenti, responsabili, consumatori de produse organice, ecologisti, muncitori, frumosi si sanatosi. Pentru acesti oameni preocuparea principala parea a fi perfectionarea nivelului de trai, in armonie cu natura si cu spiritul, fara invidii si orgolii distructive. In acest sens, Julia Gillard, prima femeie prim-ministru australian, este un exemplu de politician activ, implicat, responsabil, cu aparitii zilnice in dezbateri publice. Iata deci o societate care a inteles faptul ca lumea materiala este utila, dar nu un scop in sine, si ca perfectionarea sinelui prin respectarea si aprecierea celor de langa tine iti poate face viata mai frumoasa. Suna pueril? Poate, dar se simte superb. Concluzie? Da, vreau sa incerc asta acasa.