Smart Woman

- Citeste aici articolul care a generat acest comentariu-reactie

Fata de fratele meu, ambii mei parinti au fost extrem de afectuosi, din pacate pentru el si extrem de indulgenti. L-au rasfatat si apoi au plins impreuna cind a ramas repetent si au constatat ca prefera sa fure bani din portofelele lor pentru discoteca si fete in loc sa mearga la scoala.

Eu una am regretat ca mama n-a reusit sa faca avort. As fi preferat sa nu ma nasc. Indiferenta parintilor mei mi s-a parut un calvar. Cand aveam 12 ani, fratele meu (cu doar 2 ani mai mare) lua bani de la baietii din cartier promitindu-le ca ma va aduce la ei pentru prostitutie. Cand a venit unul la mine, cand ma intorceam de la scoala, si mi-a zis “ne vedem la aprozar la 7, hai ca-ti iau si un suc” am ras, am crezut ca glumeste.

Mi-a zis ca i-a dat fratelui meu bani buni pentru mine si, daca imi bat joc de el, o sa ne dea foc la casa. Cand au auzit ai mei istoria i-au spus fratelui meu ca trebuie sa fie mai atent, ca poate face puscarie pentru asta. Taica-meu a avt remarca “dar imi place cum gandesti”. Fratele meu a dat banii inapoi si nu s-a mai repetat figura, dar dupa asta pana la liceu am venit acasa doar insotita de 2-3 colegi de la scoala, mereu mi-a fost frica.

As fi facut orice sa capat atentia alor mei macar si pentru cateva minute. Indiferenta lor era mai dureroasa decat orice bataie. In liceu am obtinut prin concurs o bursa de studii in America, pe 1 an. Cat am stat in America am fost gazduita de o familie de americani simpli, de la care am primit mult mai multa afectiune decat de la familia mea in 16 ani. Am plans cind a venit vremea sa ma intorc.

Pe perioada bursei, cazarea si masa erau asigurate de familia gazda, in plus primeam 100 de dolari pe luna bani de buzunar. Cei de la liceul pe care il frecventau au insistat sa dau testele lor (ACT si SAT) si dupa ce le-am dat am primit oferte de la 2 universitati de Ivy League de burse partiale. La una din ele ar fi trebuit sa platesc doar 3000 pe an tuition. Dar nu aveam acei bani.

Si eram abia in clasa a 11-a, trebuia sa ma intorc in tara, sa termin liceul, si sa merg inapoi. Cu bani de drum si 3000 pentru primul an. Eram sigura ca am sa gasesc un job pentru restul facultatii. Am venit acasa cu 1200 dolari. Erau enorm de multi bani pe vremea aia. Tata i-a confiscat pe toti si “i-a pus bine, intr-un cont”. Nici vorba de mers inapoi in America. Nici vorba de Ivy League.

Vreo 4-5 ani mai tirziu, fratele meu era trimis in America la doctorat. Nu, nu la Ivy League. La o universitate unde era prof un vechi prieten de-al lui, fost coleg de facultate cu el. Eu n-am mai vazut banii mei niciodata. M-am inscris la facultate in orasul meu natal, mi-am gasit un job la biblioteca si am plecat de la tata (mama intre timp murise). Am stat cu chirie intr-o camaruta intunecata, fiind din acelasi oras n-am avut drept de cazare in camin.

Dupa ce am terminat facultatea am tot trimis aplicatii la universitati in Europa, in final am facut un program MD/PhD in Germania. Pe tatal meu l-am mai sunat, cam o data pe luna, nu l-a interesat nimic de soarta mea, era plictisit cand sunam si inchidea repede. Asta pana cand i-am zis ca eu si sotul meu vom avea un copil. De-atunci a fost ceva mai interesat, ba chiar a si sunat el de doua ori. Nepotica il intereseaza mai mult decit l-am interesat eu vreodata. Desi nu si-a ascuns deloc dezamagirea cand a aflat ca e fetita.

Tot ce pot sa fac e sa imi vad de viata. Trebuie sa traiesc pentru mine. Lucrul pe care l-am invatat a fost cum sa NU imi cresc copilul. Intre extrema parintilor mei fata de fratele meu (razgaiat si pus totul pe tava, mai putin exemplul bun), si cealalta, de indiferenta totala, oferita mie, am invatat ca un copil sufera enorm si pe termen lung din greselile parintilor. Iar fetita mea va avea parte de tot ce pot eu oferi mai bun. Cu siguranta nu razgaiala si nici indiferenta.