Smart Woman

- Citeste aici articolul care a generat acest comentariu-reactie

Liceul respectiv era la vremea aceea unul dintre cele mai bune din Bucuresti/tara, cu laureati la olimpiadele internationale ANUAL, intrare la facultate 98% minim (cei picati fiind la medicina, arhitectura, teatru, conservator, in sfarsit, facultati unde se intra foarte greu pe vremea aceea). Dar se FACEA scoala in clasa. Unii elevi aveau meditator ca sa faca fata nivelului foarte ridicat pe care il promovau profesorii de atunci!

Ulterior am devenit mama si copilul meu a purtat uniforma in clasele primare, iar apoi, in anii '90, din clasa a V-a n-au mai fost uniforme. UN COSMAR. Nu conta "mi-am facut tema pentru maine" ci "cu CE ma imbrac maine". "CE vor zice ceilalti copii despre IMBRACAMINTEA mea". Venea acasa cu idei de genul ca "nu conteaza ca parintii au invatat mult si au facut faculati grele, caci n-au asa multi bani ca parinti lui x care, desi are note mai mici, primeste mai multe pentru ca parintii au butic". Concluzia, cel mai bine e sa nu inveti ci sa ai butic.

Noroc ca ne-am mutat aici, unde a vazut alta mentalitate, asa ca a absolvit o Ivy League Univ.

Buchetele de flori si cadourile “obligatorii” si PE FATA, in vazul lumii, sunt doar un prim pas (sau unul din pasii) catre pacatoasa de mentalitate ca nu conteaza decat ce SE VEDE, ca cel mai important lucru in viata este sa castig bani cat mai multi, nu conteaza cum, iar apoi sa ma afisez cat pot.
Sigur ca mentatlitati din acestea sunt in toata lumea, DAR atat timp cat se pastreaza proportiile, sistemul merge.

De exemplu in USA: sunt si scoli particulare, unde in general sunt copiii “bogatilor”, mai mult ca sa nu se amestece cu “saracii”. Dar sunt si scoli publice, unde invata si bogati si saraci. Nu se poarta uniforme, dar exista reguli. Sigur ca unii poarta haine mai scumpe si unii bogati nici nu vorbesc cu cei mai saraci, DAR scoala e SCOALA. NU se dau cadouri la profesori, profesorii apreciaza DOAR ce si cat invata si cum se comporta elevul, si nu cat a costat imbracamintea sau cat castiga parintii.

Prima zi de scoala e SCOALA, fara nicio ceremonie (se organizeaza totul dinainte, astfel incat in prima zi toata lumea stie ce orar are etc., se fac lectii si… se DAU teme). Profesorii nici nu au voie sa primeasca “atentii”. Eventual, in cazuri deosebite, cand un parinte simte ca respectivul profesor a facut ceva deosebit pentru copil, am inteles ca poate sa-i dea un mic cadou, ieftin (de expemplu o cutie cu bomboane etc.) dar… foarte rar.

In schimb, ceremoniile de absolvire sunt foarte fastuoase, cu tot felul de felicitari pentru cei merituosi, cu robele respective, cei mai merituosi poarta esarfe diferite care sa-i evidentieze etc. Iar profesorii, din cate am observat la scolile de aici ale copiilor mei, sunt recompensati fie prin rezultatele elevilor (la diferite teste nationale), fie prin vot. Trebuie nominalizat, de pilda,  profesorul cel mai bun pentru… de catre parinti. Si atunci primeste o “prima” cu 3 cifre. Scrie in revista scolii.

In Romania e mult prea mult circ, ca sa se acopere lipsa de substanta ?

Eu am incercat in anii '90 sa NU dau flori si cadouri la profe/educatoare etc. Si am observat ca daca profesoara a fost OM, a apreciat copilul obiectiv si… ne-am inteles si foarte bine. Iar ulterior, daca au avut nevoie, le-am ajutat altfel. Daca nu, cu sau fara cadouri/flori, TOT AIA. Ar fi bine ca scoala sa fie SCOALA, care sa educe din cat mai multe puncte de vedere, in sensul bun, of course. :) Poate pana la urma, incet-incet, lucrurile se vor schimba si vor intra pe un fagas normal.