Smart Woman

Povestea noastra, a mea si a sotiei mele, a inceput in 1998 atunci cand am intrat la facultate. Pana in 2003 cand am absolvit, am fost doar colegi de grupa, perioada romantica incepand dupa ce am devenit ingineri-diplomati. Singura conditie pe care am pus-o atunci cand ne-am casatorit (in 2005) a fost una care nu era negociabila: nu vom sta cu nici unii dintre parinti, indiferent cat de bine ne intelegem cu ei. Timp de un an si jumatate am schimbat 2 garsoniere, iar in 2007 ne-am cumparat un apartament printr-un credit ipotecar.

Nu exista o reteta pentru o casatorie fericita, dar exista anumite reguli pe care le respectam amandoi, desi nu am discutat niciodata despre asta:

- respectul reciproc : niciodata in cei cinci ani si jumatate de cand ne-am casatorit nu au existat injuraturi sau batai. Intotdeauna cand avem nevoie de ceva, insotim cererea cu cele doua cuvinte magice: "te rog", iar cand am obtinut acel ceva un "multumesc" spus face minuni (iar daca mai e insotit si de un zambet e si mai bine).

- sinceritate: nu exista secrete in viata noastra de cuplu. Ne spunem tot: de la "Mi-am luat oja asta/ sau jocul asta de calculator", inclusiv ca ne-am sunat fostul partener (fosta partenera) sa le spunem la multi ani. Nu avem conturi secrete, totul este pus la comun, iar cand unul dintre noi vrea sa cumpere ceva mai scump, il anunta pe celalalt si asta e tot. Intrebam mai rar daca e nevoie de acel lucru, pentru ca stim ca "daca-ti trebuie, ia-l".

- multa relaxare: nu ne certam din nimicuri de genul: "nu sunt spalate vasele" (nu e nici o problema, daca nici unul nu are chef sa spele vasele seara, se pot spala si a doua zi, indiferent de persoana care face acest lucru), "nu e buna ciorba" (o vom face mai buna data viitoare, acum comandam o pizza), "nu mi-ai calcat camasa" (stiu foarte bine unde e fierul de calcat si in 10 minute mi-am calcat-o singur).

- incredere: nici unul dintre noi nu suferim de gelozie, nu suntem adeptii zicalei "daca nu e gelos/geloasa nu ii pasa". Suntem constienti ca fiecare are nevoie de spatiu uneori. Acceptam fara nici o problema ca eu sa merg la un fotbal sau la un tenis cu baietii, iar ea sa mearga la o cafea cu prietenele. Stim ora aproximativa la care ne intoarcem, dar daca suntem pe cale sa intarziem, sunam si anuntam intazierea.

Am avut si noi mici certuri, dar am incercat sa rezolvam problema repede astfel incat sa nu fim suparati unul pe celalalt prea mult. Viata e prea scurta. Cand venim de la serviciu ne ascultam reciproc problemele, in acest fel posibilii nervi cu care am venit acasa dispar si nu ne descarcam pe partener, iar uneori mai dam si sfaturi. Nu ne-am certat niciodata din cauza banilor, nici unul nu a reprosat celuilalt ca nu castiga destul, am incercat sa ne descurcam cu ce am avut. Nu avem masina, nu avem vila la munte sau la mare, avem rate la casa care uneori ne-am enervat pentru ca vedeam ca din salariile noastre prea mult se ducea la banca, dar ne incurajam unul pe celalalt spunandu-ne ca vor veni si vremuri mai bune. Am incercat sa iesim la restaurant o data pe luna (in ziua in care ne-am casatorit) si a mers un timp, dupa care am sarit una sau doua luni, din motive de finante, dar ne simteam bine si acasa sau cu prietenii la o bere.

Relatiile cu parintii decurg de la foarte bine in sus: nici unii dintre ei nu vin neanuntati, ne dau sfaturi, dar le luam in considerare doar daca noi credem ca ne sunt de folos. Daca nu ne sunt de folos, le multumim pentru sfat si mergem mai departe. Fiecare pereche de parinti are "piticii" ei si ii accepam, dar niciodata nu am dat vina pe partener si nici nu am facut reprosuri de genul: "Tu si rudele tale". Fiecare dintre noi a venit cu "bagajul" lui si ne-am acceptat reciproc. Daca ceva nu ne place la celalalt, spunem, dar pe un ton civilizat.

Viata in cuplu e frumoasa (am ignorat avertismentele "binevoitorilor" care ma sfatuiau ca fac o prostie insurandu-ma) pentru ca ne avem unul pe celalalt (stim ca asta e familia noastra acum, iar celelalte rude au trecut in planul secund, dar nu le indepartam), pentru ca ne respectam unul pe celalalt si pentru ca daruim atat cat putem fara sa asteptam sa primim cel putin la fel mult.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”, ca reactie la articolul Cand se crede ca femeia isi merita bataia: de la “Si mi-a spus de atatea ori…” la “Dar noi cand ne mai batem nevestele?”

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase