Acasa | Articolul tau | Cum am trait dupa ce "moartea ne-a despartit". Pentru o mare parte din prietenii nostri… am murit si eu!

Cum am trait dupa ce "moartea ne-a despartit". Pentru o mare parte din prietenii nostri… am murit si eu!

 SHARE  

Adaugat in 14 octombrie 2010

Cum am trait dupa ce

Dupa zile de chin... am ramas fara el! / Foto: Photoxpress.com

Am dus o viata frumoasa… sotul meu a fost jumatatea mea in toate sensurile acestei expresii. Am trait o poveste de dragoste care azi pana si mie mi se pare ireala. Am fost un cuplu atipic si poate de aceea lumina iubirii ne-a inlantuit facand din noi o singura fiinta. Stiam, simteam totul despre celalalt, nu aveam nevoie de cuvinte si  inteteam  focul cu fiecare atingere. Si a durat… 35 de ani!

- Cititi aici articolul care a generat acest comentariu-reactie

Cu toata intelepciunea  pe care mi-au adus-o intamplarile zguduitoare din viata mea in ultimii ani,  tot nu pot intelege cum e cu putinta sa accepti ca barbatul, in bratele caruia ai dormit, care in urma cu cateva ore te-a sarutat, care vorbind la telefon cu tine in urma cu o ora ti-a spus "te iubesc"… cum sa accepti ca… e pe moarte!

Cum sa accepti si sa nu inebunesti?!

Toata lumea mea a pierit intr-o secunda. Nu intelegeam nimic. Am devenit pe loc o nebuna, mi-am pierdut si cele mai elementare instincte, am inceput sa vietuiesc intr-o lume paralela unde doar vezi fara sa observi nimic. Cum sa imi gasesc locul? Care imi mai erau reperele? Dupa zile de chin, speranta si deznadeje, agonie si extaz… am ramas fara el!

Nu stiu sa va descriu ce s-a intamplat mai departe caci am un gol in memorie! Sunt foarte putine lucrurile de care imi amintesc. Mi-am facut datoria crestina dar nu stiu nici cum si nici cine mi-a fost alaturi in afara copiilor nostri. Am trait intr-o stare de letargie vecina cu dementa. Stateam in pat cautandu-i mirosul, ma imbracam cu camasile lui, dormeam pe locul lui, sperand sa regasesc ceva, nu conta ce,  doar sa mai regasesc ceva din ceea ce fusesem impreuna!

O nebunia tranzitorie ma cotropea. Am urat pe toti "neispravitii" care, in opinia mea alterata, "faceau umbra pamantului degeaba", m-am certat cu Dumnezeu in fel si chip, am urlat, am scrasnit din dinti si… am trecut in faza urmatoare: am inceput sa observ ca eram singura, desavarsit de singura, ingrozitor de singura. Da. Pentru o mare parte din prietenii nostri… am murit si eu!

Nu stiu nici azi de ce era important atunci pentru mine ca prietenii sa ma caute, dar stiu ca ajunsesem sa contabilizez telefoanele. Apoi… am inceput sa scriu. Sute de nopti de insomnie, lacrimi si o durere fizica insuportabila. Si am umplut paginile jurnalului meu de vaduva. Am incercat sa uit muncind ca o disperata pana la epuizare totala.

Am cazut in repetate randuri pe strada fracturandu-mi mana, coastele. Copiii, nepotii, mama, nimeni nu reusa sa ma faca sa ies din starea de tristete fundamentala in care disperarea de a fi pierdut o jumatate din fiinta mea ma aruncase.

Banuiesc ca ar fi trebuit sa consult un specialist, dar credinta mea ortodoxa m-a impins spre duhovnic si nu spre psiholog. Din nefericire, am facut o alegere gresita nu din punct de vedere dogmatic, ci pentru ca duhovnicul nu era pregatit sa ma ajute. Tineretea si slaba experienta isi spuneau cuvantul. Asa am ratacit ca in bezna, tavalindu-ma de durere la propriu, neputand nici sa ma rog.

Trupul meu isi pierduse "busola", mintea mea ratacea aiurea, sufletul meu se usca de durere. Boala si-a gasit locul. Apoi a  venit trezirea: m-am imbolnavit de cancer!

Exista opinii potrivit carora cancerul e maladia tristetii caci atunci cand esti  fundamental trist organismul uita sa se apere. E posibil. Evident aceasta boala nu era in masura sa imi ridice moralul, ba dimpotriva. Lupta a avut urcusuri si coborasuri, dar, in mod spectaculos, gratie ei m-am regasit. Nu a fost usor si mi-au trebuit niste ani ca sa reincep sa rad.

M-am reconciliat cu Dumnezeu si am reinventat viata de "dupa"! Nu stiu daca voi invinge cancerul. Am reusit insa sa invat sa sufar si sa accept moartea ca pe un alt fel de traire. Ea, moartea, imi da azi speranta regasirii cu omul vietii mele in vesnicie. Imi e greu, foarte greu, dar acum pot. Pot sa suport, pot sa inteleg, pot sa sper chiar daca acest lucru pare bizar pentru unii.

Suferinta prin boala mi-a adus o pace, o seninatate pe care doar lui Dumnezeu i-o datorez. Am trait pierderea barbatului meu devastata, dar vestea bolii si tratamentul cu citostatice au facut din mine o fiinta de nerecunoscut. Am reusit insa,  trecand prin lasitate si lipsa de curaj, sa accept in final suferinta in demnitate.

Acum un an ziceam ca viata nu conteaza niciun pic si ca e un supliciu sa continuie. Azi va spun ca ea merita traita pentru a vedea zambetul nepotilor mei, a-mi imbratisa copiii, mama, a admira un rasarit de soare, o floare!
Am uitat temporar ca Dumnezeu are alte legi si  judecatile mele au fost meschine si eretice. El insa m-a ajutat sa ma ridic si nu stiu daca numarul zilelor ce mi-a ramas e destul pentru a-i multumi pentru ceea e mi-a daruit.

Eu din iubirea Lui am trait iubire si prin ea renasc din abisurile suferintei indraznind sa sper la marea intalnire de dincolo de lume. Privindu-ma azi, inteleg ca fara jertfa nimic nu se poate si sunt bucuroasa sa ma dau jerfa pentru a fi trait o iubire unica si a fi fost o femeie fericita!

Multumesc Doamne pentru imensa si neconditionata Ta iubire! Multumesc pentru descoperirea ochilor mei orbiti de egoism si de micimile omenesti. Indiferent cat mai am de trait ma voi bucura caci viata e dar si darul e pretios. Bucuria mea de azi este omagiul adus dragostei care ne poate face pe toti si pe fiecare in parte nemuritori!
Am indraznit sa scriu aceste randuri in speranta ca macar unul din sufletele chinuite de suferinta despartirii prin moarte sa primeasca un pic de mangaiere. In fond ce e fericirea fara suferinta? Cum sa definesti binele fara rau? Limitati in timp si spatiu uitam totusi ca suntem trecatori. Acceptam moartea doar ca pe ceva ce li se intampla altora. Ea este insa cu noi in fiecare seara cand adormim caci atunci murim putin cate putin.

Urmand insa exemplul hristic invatam sa traim dincolo de granitele omenesti incercand sa atingem nemurirea prin EL!  Fie ca sa putem suporta acest fel de despartire cu speranta de a fi parte a unei eternitati binecuvantate.

Nota redactiei: Acest comentariu a fost postat la articolul "Cum traiesti cand pierzi pe cineva drag - drumul inapoi catre o viata normala" pe Think Outside The Box

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.



Autor: Cita
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainrelatiecancerabandonboalaiubirecasnicierecuperareDumnezeucredintamoartedurere CITESTE MAI MULTE DESPRE

34406 citiri

227 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.