Acasa | Articolul tau | Istoria se poate invata si altfel chiar daca, la sfarsitul lectiei, pleci cu un kilogram de pamant pe ghete
Ce mancau ibericii / Foto: Manefi
M-as bucura sa pot spune ca istoria a fost una din materiile mele preferate. Ei bine, nu a fost "o poveste" despre oameni si cum traiau ei, despre obiceiuri sau locuri. Imi amintesc doar ca trebuia sa memorez o multime de date, ca faceam tabele cronologice si ca reproduceam mecanic lectia din manual sau notitele de la clasa. O profesoara, mai luminata, care ne preda si geografie, a reusit sa ne invete ca in istorie exista totdeauna si un "dar", asa cum se poate vedea si in politica de acum.
Profu’ de istorie din liceu era ceea ce se numea un profesor bun. Predase el si invatamant politic la viata lui, dar, si inainte si dupa revolutie avea pretentia "sa stii", in special istoria romanilor. Nu acepta nici un fel de scuze pentru lectia neinvatata si, chiar daca folosea harti istorice si explica si contextual evenimentele, povestea despre razboaie sau strategii de lupta, punea accentul tot pe date – "spune repede ce s-a intamplat la 20 .05.1595!". Pe moment nici eu n-am mai stiut. Si in ciuda faptului ca raspunsesem corect la alte 20 de intrebari, profu’ se luase cu vorba si, impactat de nestiinta mea, mi-a pus un 4. Daca vreti sa stiti, s-a intamplat o adunare boiereasca pe vremea lui Mihai Viteazul, unde nu mai stiu ce au hotarat si ce efecte au avut acele hotarari pe termen scurt sau lung… Acum ma amuz de data asta razleata care mi-a ramas in memorie, doar pentru ca m-am enervat atunci! In rest, profesorul era pe alocuri simpatic si chiar glumet, ne-a dus si la muzeu, ne-a trimis si la biblioteca sa citim din Magazin istoric sau din Giurescu. L-am iertat, Dumnezeu sa-l odihneasca!
De curand, am descoperit ca istoria se poate invata si altfel. Pentru a umple cate o dimineata si ca sa mai invete copilul cate ceva, am participat la ateliere pentru toate varstele organizate de Ciutadella Cossetania, aflata aproape de unde locuim in prezent. Cosetanii erau un trib. Oraselul se afla langa mare, port important in felul lui pentru schimburile comerciale la Mediterana. Prin urmare, a fost in stapanirea grecilor, apoi a romanilor care au cucerit Peninsula Iberica.
Prima experienta a fost despre "Cum construiau ibericii". Dupa ce ni s-a povestit putin despre ei, ne-au prezentat materialele din care construiau, cu mostre pe care sa le putem observa "cu toate simturile". In principal foloseau piatra, pamant, paie, trestie si… apa. Am vizitat orasul reconstruit – observati linia rosie: sub ea se vad ruinele originale, deasupra se vede ceea ce s-a reconstruit. Apoi, urmand explicatiile ghidului, am inceput sa construim si noi: zid de piatra lipit cu pamant, zid de pamant batut in cofraj (cofrajul era deja acolo), chirpici din pamant amestecat cu paie, plafon din tulpini de trestie legate cu sfoara peste care se punea apoi pamant.
Casele erau racoroase. Sticla nu se inventase si nu aveau geamuri, lumina intra printr-un fel de aerisire aflata pe acoperis, iar intrarile in case erau mici-mici. Copiii si adultii s-au implicat in egala masura, s-au facut glume despre indemanarea noastra si confortul in care traiau clasele superioare in antichitate. Pe scurt, atmosfera a fost relaxata. Ghinionul nostru a fost ca a plouat si am plecat cu un kilogram de pamant pe ghete si cu pantalonii decorati spontan cu noroi super lipicios de la chirpici.
Urmatoarea experienta a fost despre "Ce mancau cosetanii”. Am observat pe rand si am si gustat ce se manca in mod obisnuit, dar si ce se bea. Aveau si ei bere (se consuma calda, frigiderul fiind evident inventat muuuuult mai tarziu) si vin, facut din struguri salbatici. Din meniul zilnic facea parte painea care se cocea in cuptoare comune, de pamant si se facea din faina de grau sau de garbanzas (planta ruda cu fasolea, dar cu bobul rotund si ceva mai mare) sfaramat intre doua pietre speciale. Se adauga, pe langa paine, branza, peste proaspat sau sarat, fructe de mare (pentru ca marea este chiar acolo si se pescuia mult), leguminoase (fasole, mazare, linte, garbanzas), masline, fructe salbatice si fructe uscate.
Fierturile se consumau in mod obisnuit, un indiciu pretios in aceasta directie fiind farfuriile adanci si lingurile gasite in urma sapaturilor arheologice. Uleiul era scump, iar carnea era consumata foarte rar, de cei mai bogati, in casa carora se gasea si miere. Doi dintre participanti au fost invitati sa se imbrace in haine traditionale ca sa vedem mai bine cum arata o familie bogata la casa ei si cum dadea ea un banchet. Ni s-a vorbit despre viata in "ciutadella" in general, dar si despre latura religioasa, care implica sacrificii de animale (miei sau iezi) pentru Demetra, zeita agriculturii.
Privind orasul antic reconstruit, ce au putut sa faca niste oameni pornind de la niste ruine, mi-am adus aminte de fotografiile, vazute de curand, cu ruine si gunoaie din Constanta. Poate ca in restul tarii se pastreaza mai frumos vechile cetati si se organizeaza activitati interesante.
In ce ma priveste, as vrea sa-i pot povesti copilului mai multe despre "stramosii nostri", pentru ca a auzit deja despre ei la gradinita din Romania, sau despre cum s-a format poporul roman. (Nu, n-am sa-i spun varianta glumeata de la bere…. cu soldatii romani pedepsiti sa ramana peste iarna in provincia cucerita si cu tinerele dace harnice pe langa regiment!). Cum construiau? Nu stiu, la Sarmisegetusa nu am ajuns. Cum se imbracau – pot sa-mi imaginez ca se imbracau asemanator cu ce se poate vedea pe la muzeul satului, ca femeile purtau naframa si "tarabostes" aveau dreptul la caciuli. Cat despre ce mancau… Pai: mazare, varza, branza… Presupun.
Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.
Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare
* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase