Smart Woman

Am reusit sa evitam cele trei pacate capitale ale unui blocatar nou si ne-am facut o intrare discreta: n-am dat o petrecere galagioasa de casa noua, nu ne-am certat cu nimeni si n-am luat locul de parcare al nimanui (pentru ca, pe langa blocul nostru nici nu exista locuri de parcare in adevaratul sens al cuvantului). Mai mult, pentru ca nu cunosteam mai pe nimeni in bloc si, mai ales, pentru ca asa este civilizat sa faci, salutam pe oricine intalneam pe scara. Om fi nimerit si persoane care nu ne erau vecini, dar ciudat era ca nu ni se raspundea niciodata. Sau daca ni se raspundea, era un "buna ziua" suierat printre dinti si cu privirea in pamant sau in alta directie.

Astfel intamplandu-se lucrurile timp de mai multe luni, eu si sotul meu am adoptat doua strategii opuse: eu am renuntat a-i mai saluta pe cei care stiam ca nu-mi raspund la salut, iar sotul meu le adresa un “buna ziua” clar, raspicat si tare, care sa nu poata fi evitat.

N-am avut niciodata pretentia si nici dorinta de a lega prietenii cu vecinii, nici de a ne conversa despre verzi si uscate de fiecare data cand intamplarea facea sa dam nas in nas pe scara blocului, dar cred ca un simplu salut este de bun simt. Chiar si daca cineva iti este antipatic. Tin sa se consemneze ca pe toata durata sederii noastre in bloc, dosarul nostru a ramas curat: n-am dat muzica prea tare, n-am inundat pe nimeni, ne-am platit intretinerea la timp, am aruncat gunoiul la ghena si nu pe langa si am platit chiar si fondul de rulment! Si cu toate acestea, se pare ca in continuare lucrurile nu erau perfect in regula cu noi.

Dupa circa trei ani, ne-am luat un caine. Brusc si dintr-o data, vecinii proprietari de caini au inceput sa ma salute cordial, de parca am fi stat la povesti din totdeauna. Dupa inca un an, am ramas insarcinata. Nici macar acum nu am fost demna de increderea unui salut chiar din partea tuturor, dar mai furam cate un zambet al unei babute. Am nascut si am inceput sa o scot pe cea mica afara la plimbare. Probabil curiozitatea de a vedea copilul era prea mare si aceiasi vecini s-au vazut obligati sa ma onoreze totusi cu un salut.

Acum vreo doua saptamani, in urma unui articol pe care l-am scris pe site-ul SmartWoman.ro, am aparut la o emisiune tv. In aceasta dimineata, urcand scara blocului, ma intalnesc cu o vecina care trece pe langa mine si imi spune cu voiosie: Buna dimineata, doamna! Pentru moment, m-am pierdut. Sigur am auzit bine? Mie mi se adreseaza? Oare eu sa fiu “doamna” la care face referire? Pentru o fractiune de secunda, am rederulat secventa in minte si n-am detectat nicio ironie. Am ingaimat un “buna dimineata” nedumerit si continuand sa coboare scarile, vecina completeaza: “V-am vazut la televizor!”

In fine, asa se explica! Nu esti o doamna daca te mariti, nici daca faci un copil, nici daca esti o femeie civilizata si decenta, ci numai daca apari la televizor.

Nota redactiei: Acest material a fost primit in cadrul concursului “CONCURS Articolul tau merita un premiu: saptamana aceasta am pus in joc un voucher pentru o sesiune cosmetica”. Intra pe pagina de Facebook SmartWoman.ro si acorda un “Like” articolului tau preferat.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Vezi aici regulamentul concursului. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare