Smart Woman

COMPASIUNE = Sentiment de intelegere, compatimire fata de suferintele cuiva, mila (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane).

Parca si vad cum se leaga sinapsele la comentatorii de "articole siropoase". Se scutura imediat, ca si cum ar fi infectati, se leapada urgent de astfel de obiceiuri, cum ar fi sa mai citeasca pe site-uri de acest gen, tot felul de tangueli ale unor doamne nefericite de existenta lor sau a copiilor. Lepadati-va "oameni buni", feriti-va privirea si traiti in continuare cu sufletele voastre lipsite de compasiune si imbatati-va cu aroma propriului egoism! Asta pana cand unul dintre voi va fi pus in postura de a avea nevoie de un pic de intelegere, de compasiune sau doar de un gand bun, venit chiar din partea unui necunoscut.

N-am sa reusesc niciodata sa inteleg de ce atat de multi oameni sunt complet lipsiti de grija si afectiune pentru cei ce-i inconjoara. Chiar daca nu ne sunt rude si nu ne leaga prietenii, sunt totusi oameni, ca si noi.

Mi se pare de neconceput sa nu empatizezi si sa nu-ti doresti sa oferi compasiune unui copil bolnav sau unui parinte care sufera pentru copilul sau. Sau, de ce nu, unui batran insingurat si suferind, obligat sa intinda mana pentru un colt de paine.

Sintagma "oameni buni" este pe moarte? Sau a murit deja? In tara asta nu mai razbeste in noi nimic altceva decat grija de a avea mai mult si mai bun decat semenii nostrii? Ne-au ramas atat de putine sentimente bune incat nu ne mai permitem sa le impartasim?

Daca raspunsul este da, atunci suntem condamnati! Suntem condamnati la o existenta goala, lipsita de finalitate. Nici nu mai meritam varful piramidei trofice, in conditiile in care, din lumea animala, vin tot mai des exemple de comportament aproape uman. Daca si necuvantatoarele pot avea compasiune, atunci eu ma simt pierduta.

Ce ni se intampla noua, ce vi se intampla voua, compatrotilor mei de v-ati pierdut sentimentele ce ne definesc ca oameni? Ce, nu stiati ca in Romania se nasc zilnic mii de copii cu probleme, care mai de care? Nu stiati ca parintii lor sunt condamnati, la propriu, la o existenta de sacrificii si indarjire, pentru a reusi sa-si integreze odraslele intr-o societate stigmatizanta? Nu vi se strange stomacul cand vedeti batrani, unii dintre ei fosti profesori, intelectuali, obligati sa tina ochii in pamant si mana intinsa, pentru a supravietui?

Toate astea chiar va lasa reci?

Oameni buni, sper inca sa mai pot rosti aceste cuvinte! Aceasta este societatea in care traim, mai mult cu rele, decat cu bune. Si trebuie s-o acceptam asa cum este. Si s-o intelegem si sa incercam sa o schimbam in mai bine. Ca sa ne fie noua bine si celor ce vor trai dupa noi. Si asta inseamna sa fim empatici, sa fim intelegatori si plini de compasiune pentru cei care n-au avut norocul unei sanatati bune, a unei situatii financiare acceptabile si chiar si pentru cei ce n-au fost indeajuns de inteligenti sa-si creeze una. Poate asa mai avem o sansa! Sa ne dovedim noua ca meritam sa existam pe acest pamant si ca fiintarea noastra n-a fost in van! Va multumesc!

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.