Smart Woman

M-am gandit in ultima vreme ce as vrea sa fac in saptamana libera (nu e mult timp, dar e mai mult decat nimic). Primul gand a fost ca as vrea sa ajung la mare. Dar mi-am dat seama ca asta inseamna o intreaga aventura pentru care nu am energie. Sa mergi pe litoral inseamna o balaceala cum nu se poate mai placuta, dar uneori intr-o apa in care peturile concureaza cu algele. Inseamna un bronz frumos, pe o plaja cu scoici care te inteapa oricum te-ai intoarce pe cearceaf. Inseamna relaxare la un suc, impunandu-ti in gand sa nu-l iei la bataie pe chelnerul care ti-a adus paharul dupa jumatate de ora, de parca atunci s-ar fi dus sa-l cumpere (din alta statiune eventual) si care iti vorbeste ca un mic maharajah ce se crede. 

Din tara mi-a placut intotdeauna sa ies, sa ma plimb, dar in momentul asta as prefera sa cheltuiesc putinii bani pe care ii am in tara. Cred ca de cand este criza am inceput sa inteleg ce inseamna sentimentul de patriotism. Una peste alta, am decis sa ma retrag la tara. Bunica mi-a lasat o casuta in Vrancea, inconjurata de iarba si de vita de vie. Pentru inceput voi merge acolo singura, iar sotul meu ma va urma joi sau vineri, in functie de cum isi poate lua liber de la serviciu.

Intre timp, ma voi rupe complet de serviciu, stres, cotidian. Voi abandona si televizorul si laptopul, dar mai ales telefonul. Ce ma asteapta acolo? O gradina mica, napadita de iarba. Vecinul mi-a cerut voie sa o coseasca a doua zi dupa ce ajung. El are capre, eu voi avea mirosul ierbii proaspat taiate. Casa este mica, usor darapanata, dar plina de amintiri. Ca sa ma calmez imi este de ajuns uneori sa inchid ochii, la birou fiind, si sa mi-o amintesc pe bunica facand mamaliga pe vatra sau paine in cuptorul din curte. Nu stiu daca ma voi descurca sa fac focul pentru a gati ceva, dar tot voi manca mai sanatos decat in ultimele luni. Branza de la vecinul, paine de casa si rosii de la tanti Ileana, salata si ceapa din propria gradina (un colt il foloseste tot vecinul iar eu nu ma supar, decat sa huzureasca doar buruienile).

Am de gand sa ma intind pe iarba si sa privesc cerul, asa cum nu am mai facut de cand eram copil. Sa iau la picior, poate desculta, dealurile si sa descopar luminisurile. Vreau sa invat de la vecine sa fac o tochitura ca la carte si o ciorba de burta neaosa. Iar cand caldura o sa fie dogoritoare, imi voi baga picioarele :) in paraul care curge prin apropiere. Nu voi rezista mult, o stiu. Apa este rece ca gheata. Si voi mai face ceva ce nu am mai reusit de mult: voi dormi la pranz. Ma voi intinde la umbra, pe iarba sau in hamac, si voi inchide ochii ascultand pasarile si fosnetul frunzelor.

Poate ca intr-una dintre zile imi voi face curaj si voi urca in pod. Este unul dintre acele locuri unde aerul este rarefiat, miroase a lemn vechi si lumina abia se intrevede prin cateva ochiuri de sticla murdara de vreme. Acolo sunt stranse comori fara nicio valoare alta decat sufleteasca. Lazi vechi, oale mari, innegrite de foc si untura arsa (care arata bune de aruncat pentru noi, orasenii, dar gospodinele de la sat stiu ca in ele se fac cele mai bune sarmale), mobila stricata - din lemn sculptat manual – pe care bunicul si-a propus sa o repare cu mult inainte de a-si pierde vederea si indemanarea. Nu stiu ce voi mai descoperi pe acolo, dar imaginatia ma tine treaza noaptea. Sper la o fotografie cu bunicii mei, macar una, din tinerete.

Astept de mult timp acest concediu si voi folosi fiecare minut petrecut afara ca sa ma incarc cu energie si fiecare clipa petrecuta in casa pentru a schimba grijile pe amintiri. Vreau sa privesc micuta casa si sa mi-o amintesc plina de viata, pe vremea cand ma strecuram sa fur cate o bucata de placinta din bucatarie, sa o vad cu ochii mintii pe bunica, mereu in miscare, mereu facand ceva, sa mi-l amintesc pe bunicu' venind de la camp frant si lihnit, dar avand pe chip un zambet multumit - pentru ca a muncit cu spor, pentru ca vor avea o recolta buna, pentru ca ma vedea acolo.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

*Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.