Acasa | Articolul tau | De azi ma las de fumat!

De azi ma las de fumat!

 SHARE  

Adaugat in 30 martie 2010

De azi ma las de fumat!

Fumatul nu este un ajantaj / Foto: SmartWoman

Celebra vorba, nu? O auzim des si de la femei, si de la barbati. Dar ce se intampla cand acest „azi” nu se mai inscrie intr-o promisiune desarta, ci devine o realitate cat se poate de concreta?

O realitate in care depasim niste praguri psihologice foarte grele si ajungem sa facem lucruri de care nu ne credeam in stare? Aceste lucruri aparent imposibile sunt posibile. (Si nu numai in cazul altora, ci si in al nostru.) Aceste lucruri, odata ce-si contureaza surprinzatoarea potentialitate, ne fac sa intelegem cat suntem noi, oamenii, de puternici si, totodata, de slabi – pentru ca reusim sa invingem si, respectiv, pentru ca ne lasam controlati de tot felul de manii ordinare.

Asadar, cum spuneam, de azi ma las de fumat! Da, m-am gandit bine. Fumatul nu mi-a oferit niciodata vreun avantaj mirobolant, nici macar pe cel social, atat de binecunoscut si proslavit in cercurile amatoare sau inraite dupa tabac.

In plus, am facut un calcul cerebral al dezavantajelor acestui viciu raspandit. Toata lumea le stie. Sunt detestabile de-a dreptul, dar le toleram, atat noi, cat si cei care ne iubesc si ne stau aproape. Nici nu stiu cu ce este mai potrivit sa incep... Cu mirosul atat de neplacut care parca iti iese, suparator, prin toti porii? Cu respiratia grea, cu uscaciunea dezagreabila a buzelor sau cu dantura care isi pierde frumoasa culoare naturala si nu numai? Cu parul plin de miasme felurite de tutun mai vechi sau mai nou, mai „bun“ sau mai prost? Cu plamanii si gatul carora tigarile le rapesc pretioasa sanatate si buna functionare, transformandu-le in niste epave organice? Cu buzunarul care, chiar daca nu realizam, este etern si considerabil gaurit de acest viciu care devine din ce in ce mai costisitor? Cu diminetile in care nu ne arde de mancat pentru ca ne arde deja pe gat de la atata fumat (si de la cafelele consumate in mod automat)? Si lista poate continua, pentru ca acestea sunt doar unele dintre dezavantajele fumatului, nicidecum toate.

Prinsi in automatismul gesturilor noastre – in ciuda faptului ca suntem oameni, iar nu roboti –, rareori ne dam seama in ce masura ne afecteaza viata multe dintre viciile pe care le avem, mai ales tigarile. Rareori ne gandim la pagubele cauzate de ele, pentru ca este mai comod sa nu infruntam realitatea dura care, dupa suficiente probabilitati, risca sa coincida cu o tulburatoare atrocitate. Dar oare suntem pregatiti sa ajungem în acest punct trist? Oare ne asumam fiecare pas facut inspre propria nefericire, deteriorare sau boala incurabila? Din pacate, pana si la intrebari de genul acestea, noi, oamenii, am invatat sa ne mintim al naibii de bine, pledand pentru filosofia unei vieti traite cu placere, iar nu cu restrictii si cu regretul de a „nu fi gustat cate putin din toate”.

Pentru prima data, stau acum si ma gandesc ca poate filosofia cu pricina nu este deloc o solutie, asa cum as fi zis cu ceva timp in urma. Ca poate secretul este ca placerile (sau neplacerile) din viata fiecaruia sa fie calculate, deci dozate cu inteligenta. Iar nu epuizate pradalnic sau asumate cu riscul de a-ti rapi chiar existenta, adica nici mai mult, nici mai putin decat minunatul si unicul prilej de a incerca anumite bucurii reale. Ce faci daca o falsa „bucurie” se intoarce impotriva ta? Cu alte cuvinte, ce faci daca ajungi sa constati iminenta faptului ca fumatul te va ucide? Stiu, in esenta lui, acest gand este greu. Dar, din pacate, nu ne mai surprinde, pentru ca il citim, intr-o maniera imblanzita, pe toate pachetele de tigari. Stim deja ca fumatul poate ucide! Dar oare ce se alege de sufletul nostru daca acest „poate”, cu aripa lui protectoare, ne ocoleste tocmai pe noi? Pe mine, pe tine ori pe cei care ne sunt atat de dragi?

Ei bine, acestea sunt motivele pentru care am ajuns la concluzia ca problema reala a fumatului trebuie reanalizata si indepartata sau, cel putin, controlata. Acestea sunt motivele pentru care am hotarat sa ma las de fumat. Da, stiu, o sa-mi fie dor sa tin tigara tacticos in mana si, cine stie, poate mai ales sa trag din ea cu pofta. Si iata ca, aducand discutia in acest punct, am sentimentul ca ma lovesc iar de evidenta unei dileme! Si anume, atunci cand executi un gest in mod repetat, fara a-l constientiza, acesta isi pierde particularitatile primare, devenind un simplu obicei prost sau bun. Fumatul este un viciu, deci, prin definitie, un cusur. Asadar, nu poate fi transformat intr-un obicei bun. Cel mult, poate fi rezumat, in anumite cazuri, la un tabiet social, fara a fi deloc benefic, ci doar limitat si, ca sa zic asa, oarecum altfel savurat. Pentru ca, odata ce fumatul a devenit un obicei, setea si tacticitatea specifice ajung niste neadevaruri invocate degeaba, deoarece si-au pierdut efectul de moment. Gesturile si senzatiile repetate sunt lipsite de satisfactia instantanee tocmai din cauza reluarii automate a momentului.

Revenind la incercarea de renunta la tigari, oamenii se lovesc, la inceput, de teama de a nu reusi sa-si implineasca scopul. Este o teama fireasca, dar, totodata, si o piedica.  Este o problema intr-adevar delicata, intrucat, prin nerealizarea planului de renuntare la fumat, intervine dezamagirea de sine, adica un factor psihologic negativ. Eu cred ca aceasta este singura frica reala care trebuie infruntata si luata in calcul. Celelalte sunt prejudecati. Asa este, de exemplu, si teama de a nu te ingrasa. Aceasta problema este solutionabila, pentru ca, facand un calcul simplu, este clar ca banii cu adevarat aruncati pe tigari pot fi investiti in sport sau intr-o alimentatie corecta, deci folositi pro, iar nu contra sanatatii. O astfel de investitie mi se pare cat se poate de fericita.

Oamenii au multiple deprinderi idioate – asta citeam cu ceva timp in urma intr-o carte de self-help – un tip de literatura de consum in care, de altfel, per total, cred prea putin. Fumatul si mancatul in exces sunt numai unele dintre aceste deprinderi, primele care-mi vin acum in minte. Iar obiceiurile de acest gen ar trebui sa ne puna, cumva, pe ganduri.

Toate deciziile pe care le luam in plan individual sunt direct sau indirect asumate de fiecare in parte. Adica fie ca suntem impacati sau nu cu alegerile facute, tot nu vom scapa de consecintele pe care le au acestea momentan sau tardiv in viata noastra. Este clar ca, daca urmarile sunt nefericite, am luat o decizie gresita. De asemenea, stim ca vom reusi, cu bravura de care mai suntem in stare sau cu o dureroasa lasitate, sa purtam crucea propriilor pacate. Pana aici, parca lucrurile sunt juste, nu?! Dar cum ramane cu situatia in care actiunile necalculate ale unui individ, ale tale, de exemplu, se rasfrang asupra persoanelor pe care le pretuiesti ca pe lumina ochilor tai? Ce te faci in cazul in care lor le mai ramane doar durerea de a te vedea suferind sau, si mai rau, absenta ta care, pe cat este de aidoma, pe atat de mult refuza sa se lase acceptata. Pentru ca absenta oamenilor pe care ii iubim cu adevarat este una dintre cele mai crude realitati pe care, vrand, nevrand, tot o vom infrunta la un moment dat. Din nefericire, separarea definitiva a omului de aceasta lume nu se produce mereu natural. Pentru ca unii dintre noi, viciosi – nu stiu daca neaparat din fire –, isi pericliteaza si isi nefericesc existenta cu mana lor.

Acesta-i genul de poveste veche dar actuala. E o poveste a ascensiunii, a dorintei si a luptei de a atinge un tel. Dovada clara pe care ne-o arata iedera este ca daca vrei si lupti pentru ceva, poti ajunge sa-ti indeplinesti dorinta. Poti sa privesti lumea din varf. Ai nevoie si de ajutor, e drept. Am deschis ochii asupra povestii pe care ne-o spune iedera, traversand Cheile Turzii, prin padurea care te conduce dintr-un capat in celalalt de-a lungul raului.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca si tu il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si a le publica sub aceasta rezerva.

Isabella Prodan este redactor si traducator de carte.



Autor: Isabella Prodan
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainbanitigarafumat CITESTE MAI MULTE DESPRE

4050 citiri

10 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.