Smart Woman

Titluri de genul: "Halatele albe, negre de suparare" scris in acea zi de august in Gazeta Vaii Jiului ma duce cu gandul involuntar ca nu s-a facut totul, ca nu s-a facut ce trebuia. Oare pentru ca, asa cum scrie in articol, personalul medical si-a primit cu intarziere salariile si asa mici? Sau din alte motive?

E intotdeuna greu sa accepti moartea cuiva drag. Dar cu atat mai greu cand ea vine ca un traznet in conditiile unei varste frumoase dar purtata intr-un mod atat de vioi, sportiv chiar. Peste cateva zile trebuia sa implineasca 71 de ani. In dimineata aceea, vesel si plin de viata, tatal meu a plecat de acasa pentru treburi de rutina. Si-a luat la revedere de la mama, de la vecini si alte cunostinte ca peste cateva ore sa aiba un accident stupid si fatal.

Se pare ca a fost chemat SMURD-ul. Apreciez aceasta institutie si ii urmaresc rezultatele de cand s-a infiintat. Indiscutabil a facut mult bine si este foarte utila cetatenilor in nevoie. Probabil au facut ce trebuia si in situatia data, nu stiu. Inteleg ca si ei au o situatie economica precara. Stiu doar ca au condus pacientul la asa-zisul Spital de Urgente din Petrosani. De ce asa-zisul? Pentru ca nu vad de ce s-ar numi asa in conditiile in care o persoana transportata acolo in jurul pranzului ajunge sa fie operata noaptea, pentru faptul ca nu si-a dat familia acordul pentru operatie? Deci cine nu are familie, are doar dreptul sa moara! Apoi i se reproseaza familiei, instiintate dupa-amiaza, ca a venit cam tarziu si ca nu stiu ce se mai poate face in aceasta situatie.

E adevarat, in cazul tatalui meu a fost un complex de circumstante nefavorabile. Dar, eu, prin interventie de urgenta, inteleg ca un pacient este investigat si tratat pe masura urgentei imediat dupa ce a fost transportat la Spitalul de urgente! Acesti medici gasesc foarte usor explicatii pentru cauza accidentului, dand vina pe pacient, in loc sa explice familiei fenomenul medical dupa accident, ce a fost afectat, ce operatie/investigatie trebuie facuta, cu ce scop si rezultat asteptat, daca are sau nu are rost operatia.

Parca abia asteapta sa taie un om indiferent de oportunitate. Cand o fac, de cele mai multe ori, pacientul decedeaza imediat dupa operatie. Este cazul tatalui meu, al soacrei mele, al unui vecin si cine mai stie al cator alte persoane! Sunt sigura ca exista o multime de explicatii medicale pentru fiecare situatie. Nu vreau sa acuz pe nimeni de nimic deci, nu cer explicatii. Povestesc doar un fapt la care m-am tot gandit aceste luni, desi ma tot intreb daca exista vreo statistica cu numarul persoanelor transportate la Spitalul de urgente Petrosani si numarul persoanelor salvate.

Inclin sa cred ca numarul persoanelor decedate este mai mare. Fetitele mele sub 10 ani, carora nu am gasit formula potrivita sa le explic ce inseamna moartea, spun ca spitalul este locul unde merg oamenii bolnavi inainte de a nu-i mai vedea niciodata. Dilema este si mai mult aplificata, pentru ca totusi ele stiu ca au venit pe lume la spital, ca toti copii de altfel, deci stiu acolo incepe viata dar si... moartea. Deci spitalul nu este locul unde te vindeci? Uneori macar?

Aflu acum de la cunostinte ca in oras sunt preferate spitalele din Hateg si Deva pentru mai mult profesionalism. In conditiile unei reactii de non-urgenta in Petrosani, era timp suficient pentru ca pacientul sa fie transportat la Hateg sau Deva si sa se fi intervenit acolo. In cazul acesta un spital de urgente in Petrosani, chiar nu ar mai fi necesar! O policlinica ar fi de ajuns pentru consultatii curente.

De parca n-ar fi destul suficienta durerea, spitalul obliga ulterior familia sa plateasca o autopsie, pare-se necesara (pentru cine?) pe care familia n-o mai doreste. Ce rost mai are?  Cred ca e doar o formalitate care alimenteaza (poate) simpla curiozitate a medicilor care ajung sa se intrebe si ei de ce a decedat pacientul si in incercarea, poate, de  a se acoperi in caz de eventuale contestatii. Dar pacientul decedat nu mai apartine familiei. El apartinea cand era viu. El sta acolo, la morga, inca 12 ore dupa deces, nu stiu in ce conditii.

Vad in alt articol de ziar local, cu doar cateva zile inainte "Morga din Petrosani a ramas o saptamana fara congelatoare". Pana la urma ce conteaza? El, decedatul, nu mai stie. Cred... Aceasta situatie ar fi putut cel mult pe angajati sa-i deranjeze. Dar de ce, dupa autopsie, decedatul ramane gol pe o masa, intr-un hol prin care trec angajati si persoane de la firmele mortuare si cine o mai fi, fara macar acel celebru (din filme) cearceaf, nu stiu. Nu stiu cat il deranjeaza pe decedatul despuiat de haine, demnitate si pudoare, sau pe angajati, dar sigur pentru familie e o mare durere sa-si gaseasca ruda iubita in degradarea impusa prea repede si pe nepregatite de la statutul de persoana, pana mai ieri, la non-persoana, obiect, mobilier.

Oare spitalele, stim, atat de sarace, nu isi permit un cerceaf care sa acopere acesti oameni pana cand sunt luati de familie pentru a fi jeliti cum se cuvine si condusi cu respect si decenta pe ultimul drum? Stiu, rutina te face sa nu mai incerci sentimente de tristete, compasiune pentru atatia decedati. Dar cuviinta, respect? Si acestea se pierd? De ce cred unii ca pentru rudele lor sau pentru ei va fi altfel? De ce nu invatam, ca societate, sa ne respectam, atat in viata, dar si in moarte? Unde s-a dus bunul nostru simt, cel al oamenilor simpli, cuviosi si cu frica de Dumnezeu?

Cand vezi lucruri din acestea, uiti ca ai tasnit pe usa cand ai aflat tragica veste ca sa ajungi sa-ti mai vezi tatal, cat se mai poate, sa-ti consolezi mama, si ai facut un drum destul de lung inceput noaptea si interupt in Defileul Jiului de lucrarile in vesnica executie de niste sucursale ale aceleiasi firme de constructii, care nu stiu una de alta. Care lucreaza de ani de zile fara ca cineva sa stie pentru ce lucreaza si cand vor termina, singura realizare care se poate observa fiind ca drumul si peisajul sunt profund si continuu bulversate. Care opresc circulatia 2 ore pentru manevre anuntate, vad acum in arhive doar local.

Uiti ca ai stat si te-ai certat cu alti calatori nervosi care ti-au spus, dupa ce s-au recules la manastirea din apropiere, ca esti de-a lui Ritzi doar pentru ca te indrepti spre Petrosani, uiti ca tatei ii lipseau banii din buzunar, ca la Casa Pensionarilor unde tata a cotizat o viata ti se dau si banii care ar trebui sa-i primesti de la Prevederile Sociale dar dupa retinerea unui comision gras de care uita sa iti spuna, uiti ca toate preturile din acea zona saraca sunt mai mari decat oriunde. Si ajungi sa te intrebi, cum s-au descurcat ai tai si cum se descurca in general lumea, financiar si moral, in tinutul acela uitat de timp si de guvernanti!

Citeste mai multe despre interventia chirugicala in caz de urgenta medicala pe MedLive.ro

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.