Acasa | Articolul tau | De ce sa fiu solidara cu bugetarii tarii cand inca mai astept, dupa doi ani, raspunsul la o plangere ce trebuia dat in 30 de zile?...
De ce sa fiu solidar cu statul? / Foto: Agerpres
Noi am luat aminte la indemnul Sf. Apostol Pavel: "Purtati sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos!", prin numeroase gesturi facute aici sau in alte locuri ale lumii (unele, din nefericire, unice, irepetabile, triste, mult prea triste), purtand, sub diferite forme, crucea semenilor aflati in suferinta. Si acum ni se cere solidaritate cu romani de-ai nostri, care, in ziua de "lichidare, pensie ori somaj" vor numara mai putine bancnote. M-am asezat la sfat cu mine insami si mi-am zis: de ce-as fi solidara cu bugetarii tarii? Cu tine? Ori cu tine, cel "de lux"? De ce, cand, zilele trecute, te-am vazut cu catuse la maini, dupa un flagrant reusit, pe tine, robul - sine die - al Justitiei? Pentru vreo mita, pentru vreun santaj ori... Ori cand am auzit expresii nu tocmai OK rostite de uniforma ta frumoasa si cu "Academie" in buzunar?
De ce, cand, ingrozita de-o factura la gaz (pentru care, respectabilul Piedone ar fi invidios), cu mana tremuranda, ti-am adus un memoriu, cu numar de inregistrare si cu speranta ca tu esti cel in drept sa ma aperi de orice abuz, fara a vedea insa vreun rezultat? La urma urmei, eu, consumatorul, sunt cel caruia i-ai declarat, si nu de putine ori, ca e stapanul in a carui slujba te afli. Iar eu, in propria-mi naivitate, inca-ti mai astept raspunsul, dupa vreo doi ani si nu dupa cele 30 de zile impuse prin Lege. De ce, cand, inainte de orice internare in spital, ma spovedesc si-mi recitesc testamentul, asa aerat cum e, pentru ca "nu se stie niciodata"? Cum altfel cand data trecuta m-ai uitat pe-o targa, in curtea spitalului, cateva ore? Altadata, m-ai lasat pe drum ori pe o banca incomoda din fata cabinetului sau ai lasat (?!) sa-mi plece cativa semeni, atat de devreme, nefiresc de devreme, ca n-au mai apucat un botez, un nume si...
De ce, cand, acum cativa ani, am aflat si eu ca numarul leacurilor (pentru doi parinti aflati pe ultima suta de metri) poate fi dureros de egal cu numarul si valoarea bancnotelor din plic? Sau ca acesti bani nu ard mana rasarita din halatul alb, cand ii primeste, la ora 10, pentru un decedat, putin inainte de apusul aceleiasi zile? De ce, cand, cu o invoire greu obtinuta de la patron in poseta, ti-am trecut pragul biroului pentru o informatie (imi asum greseala, era ora "sfintei" cafelute de dimineata cand tu de abia asteptai sa-i spui colegei tale ca sotul te-nseala cu cine banuiai tu), dupa ce m-ai scanat din toate punctele cardinale si, cum n-ai vazut ori ghicit vreo firma anume, in vestimentatie sau accesorii, m-ai trimis iute la un alt birou, probabil, sa platesti o polita cuiva de-acolo? Eu, cu rolul deja invatat, am refacut harta numeroaselor compartimente ale Institutiei si, dupa cateva, umilinte - ce-i drept, primite fara bani- am inteles ca voi afla ce vreau sa stiu tot acasa, de pe net.
De ce, cand te-am vazut la catedra cum le predai elevilor "striptease" - pesemne, cea mai noua disciplina scolara, iar, intre timp, iti vinzi lucrarea de licenta pe care doar ai semnat-o la vremea sustinerii ei? De ce, cand, soferul autocarului imi cere cativa euro, pentru ca tu sa nu fii prea "scrofulos la datorie"- vorba lui Caragiale, cu toate ca singurul bagaj, cel de mana imi statea cumintel, la picioare? De ce, cand, dupa un Revelion petrecut intr-un Centru de Plasament impreuna cu niste copii ai nimanui si-ai tuturor (mai ales de sarbatori), tu ai plecat cu un platou cu prajituri - probabil, cu gandul tot la ei - sa prelungesti, in acest fel, petrecerea, cu ai tai, de-acasa? De ce, cand, de cel putin doua ori pe an, de Craciun si de Paste, din pachetele trimise de sora mea, lipseste o ciocolata ori un fard?
Cat despre tine, bugetarule "de lux", si tu ai nevoie de solidaritatea mea? De ce? Pentru ce? Pentru firmele acum trecute pe alt prenume pentru a ramane in familie? Ori pentru paguba bugetului tau - considerabila, nu zic nu- ce echivaleaza poate cu salariul meu pe vreo cateva luni bune? Pentru un fond de solidaritate despre care tot aud vorbindu-se, ca si cum cel care nu-si permite (ori nu vrea) sa-l alimenteze, cu propriile venituri, ar trebui sa plece capul si sa accepte ca nu e un "bun roman"? De ce, cand tu iti etalezi, fara jena, bunastarea: masini, iahturi, imobile (unele, pe alte plaiuri), bijuterii si accesorii de lux, iar eu abia astept deschiderea unui nou Second-hand in orasul meu? De ce, cand odrasla ta studiaza afara, pe bani grei iar fiul meu, proaspat "absolvent de Universitate autohtona ocupa postul de somer intelectual?
De ce, cand a durat atat de mult pana sa ne spuneti si noua care sunt lefurile voastre, noua, celor care v-am ales democratic, prin vot, dorind sa dam un sens evenimentelor din 22 Decembrie 1989? De ce-as continua? Abia acum il inteleg cum se cuvine pe Eminescu: "Da-i unuia onoare si marire/ Si va fi cel din urma spre a se uita la tine/ De-i fi cazut"! De vreti solidaritatea noastra, ascultati indemnul aceluiasi poet: "Munciti, baieti, daca puteti si daca va lasa inima- iara de nu puteti, uniti-va toate puterile, toata energia, ca sa creati aceasta putinta!"
Stiu! "Ce-i mai poftit? Stapanirea/ Si ce-i mai greu? Stapanirea" (D. Cantemir). Ceea ce nu stiu e cum ai reusit tu, bugetarule, sa-mi readuci in minte cele scrise mai sus? Cum m-ai facut sa nu uit, fie si pentru o clipa, de aceste mere putrede din cos (din pacate, tot mai multe) pentru care, iertati-ma, nu se fac vinovati doar criza, actualul presedinte si actualul guvern?
Cu gandul la solidaritatea asteptata, voi incheia tot cu Eminescu : "Rau si ura/ Daca nu sunt, nu este istorie". Nu stiu la ce s-a gandit poetul, dar, parca in aceste zile, cele doua substantive, "rau" si "ura", au luat locul oricarei autoritati. Incet- incet, ne guverneaza sufletele, mintile, sentimentele, sperantele, viata insasi. Raul si ura sa fie o pagina de istorie contemporana? Cine stie? Personal, refuz a crede.
Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.
Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase