Smart Woman

Voi continua sa ma refer la acele evenimente ca fiind o Revolutie, indiferent daca intr-adevar a fost sau numele este doar o masca ce ascunde o perfida lovitura de stat. Pentru mine ramane o Revolutie pentru ca asa am vazut-o atunci si pentru ca asta au crezut ca este toti cei care au iesit atunci in strada.

Aveam 4 ani pe 21 decembrie 1989. Eram la bunici cand a inceput nebunia in Bucuresti. Mai exact, stateam sub masa din sufragerie, dupa cum aveam obiceiul cand vroiam sa ma simt departe de ochii celor mari, cand s-a intors din centru matusa mea. Nu am inteles mare lucru pentru ca vorbea precipitat.

Am inteles insa ca mama era acolo si ca se dezlantuise ceva fenomenal. Si am mai inteles ca bunica era disperata si ingrijorata, in ciuda faptului ca nu era de acord cu ce sustineau mai tinerii familiei. Pe seara s-a aflat in casa ca sunt tragatori pe blocuri si ca impusca lumea. Nu stiam ce sunt tragatorii, dar stiam ce inseamna ca omoara oameni. Iar bunica era incapabila in momentul ala sa-si ascunda, de mine si de sora mea, frica.

Mama lucra in apropiere de Piata Revolutiei. Cand s-au auzit primele impuscaturi iar lumea a inceput sa fuga pe stradute, au inchis magazinul insa ea si colegii au ramas. Au inceput sa ajute pe cine puteau. Erau mai ales femei, calcate in picioare, cu capetele sparte, in panica ce se crease. Le ingrijeau cum puteau si apoi le scoteau pe usa din spate a magazinului. Un cordon de securisti a impiedicat insa curand trecerea pe acolo.

Masinile nu mai circulau asa ca mama a luat-o pe jos spre casa, impreuna cu o colega. Atunci si-au dat seama ca, desi se tragea cu adevarat, pe unele stradute din centru erau instalate megafoane care redau sunetul rafalelor, probabil pentru a produce panica.

In timpul asta, la serviciu la tata s-a aflat despre miscarile din strada, asa ca s-a incetat lucrul. El s-a dus la Universitate unde a ajutat la construirea baricadelor din mese, scaune de la terase si orice mai gaseau. Atmosfera in mare era una de unitate. Ici si colo dadea de cate o fata cunoscuta: un coleg, un prieten, o cunostinta. Pe scarile de la TNB canta un cor, studenti de la Conservator a presupus tata. Se striga FARA VIOLENTA iar multimea chiar era calma.

Spre miezul noptii insa autoritatiile au spart baricada, un TAB a intrat in multime iar fiecare a fugit incotro a vazut cu ochii. Soldatii trageau rafale in sus, dar nu intotdeauna, iar pe masura ce inaintau cadeau oameni rapusi de gloante. Nu erau lasati de izbeliste, cei din multime sareau sa ii ajute, dar uneori era in zadar.

Un glont a suierat pe langa crestetul tatei. A avut noroc, a fost doar o rana superficiala, i-a zburat doar o bucata din ureche. Ajuns pe o straduta din zona Piata Rosetti, a fost bagat in casa de o familie de tigani. I-au oprit sangerarea abundenta si i-au dat o caciula cu urechi, de copil, sa ii tina pansamentul si sa nu se vada ca e ranit. Spre dimineata a ajuns acasa unde a facut un dus, s-a schimbat, si a plecat iar spre centru. A privit cum Ceausescu a incercat un ultim discurs, cum a fugit, cum balconul a fost preluat de "noii politicieni", moment in care a decis sa o ia spre casa. Sa asculti acele discursuri era o pierdere de timp si energie.

Pe dupa-amiaza au inceput apelurile la televizor, luptele incepusera din nou. De data asta "teroristii" amenintau proaspata libertate. Tata a luat-o spre Televiziune in timp ce mama s-a dus spre Palatul Telefoanelor. Luand-o pe str. Ion Campineanu a avut un soc. Un camion plin cu soldati foarte tineri (aflati in termen, a presupus mama) stationa in mijlocul drumului. Din el erau coborati pe rand cate 5 si dusi putin mai in fata unde erau secerati de gloante venit de undeva de sus, dinspre Academiei. Tinerii erau apoi aruncati ca pe sacii de cartofi intr-o duba mai mica si un alt lot era dus la inaintare. Acela a fost momentul in care mama a facut stanga-mprejur spre casa.

Nimeni nu putea stii cum se va termina situatia, insa tata era convins la vremea respectiva ca daca lumea nu se implica, rezultatul nu poate fi decat unul singur: o viata sub comunism - si inca una care se degrada rapid. De fapt, in febra evenimentelor, ei luptau pentru o schimbare. Sperau, insa nu indrazneau sa creada la momentul respectiv ca va cadea comunismul. Nu stiau care era situatia reala de peste hotare, asa ca erau convinsi ca Moscova nu va accepta niciodata schimbarea totala a regimului.

Sperau insa ca macar vechea garda sa fie inlaturata si sa vina la putere oameni mai tineri, mai deschisi, mai liberali, care se faca pentru Romania ce facea Gorbaciov pentru URSS. Iar multi dintre cei care au iesit atunci in strada au ales sa arate ca au facut-o pentru o cauza in care credeau si nu pentru avantaje refuzand sa-si faca certificate de revolutionar. Dintre toti cunoscutii alor mei, care au fost in strada inca de pe 21-22 decembrie, numai o singura tanara si-a facut un asemenea certificat, iar asta pentru ca a suferit rani grave la ambele picioare si a avut nevoie de tot ajutorul pentru multele operatii prin care a trecut ulterior.

De la Sarbatorile din anul acela nu-mi amintesc decat un pranz la care am stat si l-am tot privit pe tata. Nu il vazusem niciodata bandajat la cap si niciodata nu o sa uit imaginea aceea. Nu-mi aduc aminte ce mi-a adus Mosul atunci, nici macar nu-mi aduc aminte daca a venit Mosul in acel an. Insa stiu ca niciun cadou de Craciun nu se compara cu faptul ca la acea masa am avut familia completa.

Nota redactiei: Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro,  la rubrica “Articolul tau”. Noi vom trata cu toata atentia materialul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase