Smart Woman

Se stie faptul ca este considerat cel mai bun prieten al omului, insa vom pastra sintagma la nivel de teorie. Nu de alta, dar daca cel mai bun prieten al tau chiar este un caine, ai ori nevoie urgenta de socializare ori de niste terapie care sa-ti confirme faptul ca doar ti se pare ca intelegi "ce spune". Totusi, venirea in familie a unui catel este un moment important si delicat.

Cei care au avut mai multi caini stiu ca fiecare are o personalitate diferita (pot fi activi, molateci, agresivi, neatenti, tacuti, galagiosi etc.) asa ca astepti cu nerabdare sa-si dezvaluie firea. In carti te invata sa alegi din cuib cainele care pare mai activ, mai interesat de ce ii arati. Si asa am facut, din cele 7 ghemotoace de blana care se uitau uimite la mine, l-am ales pe cel de-al 8-lea, adica cel care incerca in nestire sa iasa din cos pentru a ajunge la mine. Asta inseamna un catel activ, mi-am spus. Asta inseamna un catel dispus sa faca totul zob prin casa, am aflat.

Cand mi-am adus acasa pentru prima oara  catelusa, am fost uimita ca nu a scos niciun sunet timp de cateva zile. Incepusem sa cred ca e muta. Apoi, la un moment dat, auzind niste zgomote suspecte, a inceput sa latre. Avea o voce subtire, de puiandru, care m-a amuzat din cale afara. Desigur, odata ce a invatat sa latre, a cam uitat sa taca. Si nu este niciun amuzament cand o apuca in mijlocul noptii.

Cat sunt mici, dragalasenia e la ea acasa. Sunt adorabili si parca cer sa fie tinuti in brate. Insa mai cer si afara mult mai des decat un adult, asta cel putin teoretic. In practica, se cam scapa pe unde apuca si cat de des apuca. Cu rabdare si iubire, trecem insa si peste aceasta perioada. Urmeaza perioada in care te trezesti la 7, desi ai mai putea dormi pana la 8, pentru a scoate la plimbare blanosul. Te obisnuiesti si e minunat cand ramane asa. Ce te faci insa cand incepe sa te trezeasca la 6:45? Dupa care la 6:30. Si tot asa pana pe la ora 5? Well, ce poti sa face decat sa te rogi, dupa ce a invatat sa ceara afara, sa invete si ceasul?!

Cu mancarea cica e simplu: bobite d-alea uscate. Dar stai ca nu e chiar asa, veterinarul zice ca trebuie sa-i dai si mancare gatita. Dar nu mazare, varza, fasole, cartofi, paine - stai asa, ca altii recomanda cartofii si painea. Si carne e bine sa-i dai, si oase. Insa nu de porc. Nu oasele, ci carnea. Oasele de pui nu se recomanda. Ati inteles? Si eu la fel...

Timpul petrecut in parc, aruncandu-i jucaria (chiar daca uneori nu o gaseste, iar cand chiar o aduce nu vrea sa o cedeze de niciun fel) este minunat. Si, recunosc, la fel de minunate sunt momentele in care doarme la picioarele mele, stors de energie, dupa ce ne intoarcem de la plimbare.

Sunt momente placute si unele mai putin placute. Sunt zile in care ma gandesc ca am devenit sclava cainelui meu (exagerez, evident). Dar sunt momente in care felul in care se bucura imi lumineaza toata ziua; si sunt momente in care stiu ca doar el ma asteapta acasa si ca pot citi fara sa ma deranjeze nimeni, in canapeaua mea, cu blanosul meu langa mine. Asta e viata mea cu un caine.