Acasa | Smart Story | Despre adoptii in Romania: Copiii din spatele hartiilor

Despre adoptii in Romania: Copiii din spatele hartiilor

 SHARE  

Adaugat in 7 mai 2010

O fi la moda sa adopti, starurile de la Hollywood stau frumos la coada si asteapta cu anii sa primeasca un orfan de prin Somalia, Haiti, Cambogia. Dar noi avem copiii nostri parasiti in spitale si pe strazi. Iar romanii care se uita la hartiile de adoptie ca la ultima lor sansa nu sunt nici Angelina Jolie, nici Madonna, nici Sandra Bullock.
Cei care isi doresc un copil trebuie sa lupte cu birocratia / Foto: Reuters
Cei care isi doresc un copil trebuie sa lupte cu birocratia / Foto: Reuters

Andrada a sperat sa aiba un copil al ei ani de zile. Niciun medic nu a diagnosticat-o, pe ea sau pe sotul ei, ca fiind infertili, dar sarcina intarzia sa apara. Intr-un final au recurs la adoptie. Luni intregi s-au luptat cu birocratia pentru a obtine atestatul ca sunt apti sa adopte. Obtinerea lui a venit ca o victorie imensa, sarbatorita de cei doi impreuna cu cei dragi. Dar pe masura ce zilele s-au transformat in saptamani si apoi in luni de asteptare, bucuriei i-a luat locul disperarea. Asteptau un telefon de la Protectia Copilului pentru a li se prezenta un bebelus. Cuplul dorea un nou-nascut, dar in urmatoarele 7 luni nu au primit niciun semn. Cu cat copilul cautat este mai mare, cu atat mai multe sanse ai sa gasesti si, in acelasi timp, cu atat mai putine sanse are copilul sa fie adoptat. Intr-o dimineata de noiembrie au primit telefonul. Un baietel brunet, cu ochi albastri, a fost cel care le-a schimbat viata inca din clipa in care l-au privit prima oara. Urmarea nu a fost lipsita de greutati, de momente in care unul sau celalalt s-a simtit prea epuizat sa mearga mai departe, dar la un an de cand au devenit parinti cu acte in regula, pot spune cu mana pe inima oricui ca totul a meritat.

Sistemul romanesc de adoptii este ineficient. Nu o spun eu, o spun cei care adopta, atrag atentia expertii, o striga presa. In momentul in care un copil este abandonat, statul ii cauta parintii si rudele pana la gradul IV. Legea este buna in ideea in care ar fi in beneficiul copilului sa ramana in familie. Dar atunci cand nimeni din familie nu il vrea, demersurile asistentilor nu fac decat sa ingreuneze si sa amane infierea micutului de catre niste oameni mai iubitori. Din pacate, excesul de zel se exercita in directia gresita, asistentii facand uneori presiuni in mod repetat asupra parintilor sa-si reprimeasca in familie copilul, desi acestia nu vor din vari motive. Conform legii 273/2004, parintii naturali sunt consiliati de catre autoritati cum sa-si recupereze copilul chiar daca acestia au fost decazuti din drepturile parintesti, iar procedurile de adoptie de catre alta familie au inceput. Cazuri in care mama si-a lasat copilul prin toalete, pe casa scarilor sau in punga la gunoi dupa care s-a razgandit si a cerut copilul inapoi, nu inainte ca acesta sa fie plasat in grija unei familii iubitoare, nu sunt straine de tara noastra.

Catinca a ales in urma cu sase ani sa devina asistent maternal. A luat in ingrijire o fetita de doi ani si s-a atasat de ea mai mult decat prevede slujba. Cazurile in care “mamele sociale” prind drag de copii nu sunt, desigur, putine. Dar Catinca nu a putut accepta riscul de a o pierde la un moment dat pe micuta Ana. Asa ca atunci cand fetita a implinit 5 ani, a deschis procedurile de adoptie. Parintii, care pana atunci nu dadusera niciun semn ca ar fi interesati de soarta fetei, au inceput sa-i ceara bani pentru a ii acorda dreptul de infiere. Dupa aproape jumatate de an, procesul era inca in desfasurare, dar banii se dusesera de mult. Vazandu-se fara posibilitate de a mai stoarce bani, mama naturala si-a retras acordul de adoptie si si-a cerut copilul inapoi. Fetita nu a reactionat bine la reintoarcerea in familie. S-a inchis in ea si a refuzat sa comunice. La prima vizita a Catincai, cea mica a facut o criza cerand sa fie lasata sa plece cu ea. Dupa acest episod nu li s-a mai permis sa se vada. Tot ce a mai putut afla despre Ana este ca dupa 3 saptamani de cand a adus-o acasa, mama a pasat-o unei matusi unde traieste in conditii nu tocmai decente. Dezamagita si indurerata, Catinca a renuntat sa mai practice meseria de asistent maternal.

Riscand sa ma hazardez si sa fiu acuzata de subiectivism, legea este una aberanta. In conditiile de fond ale adoptiei se stipuleaza clar ca este nevoie de consimtamantul ambilor parinti naturali pentru ca un copil sa fie infiat, chiar daca acestia au fost decazuti din drepturi. Autorii textului fac precizari clare pentru toata lumea: acordul unuia dintre parinti este totusi “indestulator” in cazul in care celalat parinte este mort, dat disparut sau alte asemenea. Si, in cazul in care mai avea cineva dubii, le spulbera mentionand ca acordul parintilor nu este necesar daca sunt amandoi morti, dati disparuti etc. Parintii trebuie sa consimta in fata judecatorului ca sunt de accord cu adoptia si au la dispozitie 30 de zile sa se razgandeasca. In momentul actual sunt mii de copii abandonati, dar care nu pot fi adoptati deoarece parintii nu consimt ca ei sa aiba o sansa la o viata mai buna. Pe de alta parte, parintii saraci, dar carora le pasa de copil si vor pentru el o viata mai buna, nu au dreptul sa-i aleaga copilului viitoarea familie, pe aceasta o va alege statul. Ca in orice domeniu care se “respecta” de la noi din tara, statul poate fi la randul sau pacalit. Va spuneam mai devreme ca doritorii de nou-nascuti obtin foarte greu ocazia de a vedea unul. Aceasta deoarece, daca pot spune asa, se dau “ca painea calda” inca din maternitate. Cei care prin diverse metode afla ca urmeaza sa fie abandonat un copil, se prezinta la spital si se recomanda drept tatal bebelusului. Mai departe, lucrurile evident se simplifica incomparabil, desi tot demersul este ilegal.

Daca as spune ca societatea romaneasca se imparte in doua vis a vis de adoptii (cei pro si cei contra) ar suna simplist, ca un cliseu spus de cineva la terasa, cu berea in mana, in incercarea de a gasi o tema care sa anime spiritele. Sunt zeci de posibilitati. Sunt cei care nu s-au gandit niciodata la adoptii. Sunt cei care dau spre adoptie in speranta unei vieti mai bune a copilului. Sunt cei care isi tin copiii in orfelinate fara a se interesa de ei si fara a le oferi ocazia sa fie adoptati. Sunt cei care vor sa infieze, dar nu acum, mai pe la 40-50 de ani, dupa ce cresc propriii copii. Sunt cei care nu s-au gandit la asta niciodata pana descopera, cu disperare, ca sunt sterili. Sunt cei din institutii care isi dau silinta sa le ofere copiilor o viata mai buna si fac minuni. Sunt cei din institutii care vor o viata mai buna pentru orfani dar o fac prost. Sunt cei din institutii care fac o afacere din adoptii. Sunt cei care sunt de acord cu adoptiile, dupa principiul “Cei care nu adopta un caine maidanez nu au inima... eu as face-o, dar am deja doua pisici!”. Si lista poate continua.

Pentru a le pastra dreptul la intimitate, numele persoanelor prezentate in material au fost schimbate.



Autor: Alexandra Crisu
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainadoptieinfiereparinte naturalprocesprotectia copiluluiabandonorfaniasistent maternal CITESTE MAI MULTE DESPRE

15784 citiri

61 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Articolul tau

O altfel de despărțire

O altfel de despărțire

Gata, a venit momentul. Casa e goală, hainele și cărțile ei nu mai sunt la locul lor. Dezordinea, cândva exasperantă, a lucrurilor acum este înlocuită cu rafturi goale. Doar tablourile de pe pereți mai înveselesc un pic atmosfera. A plecat într-o dimineață cu trenul. După 18 ani petrecuți împreună acum e gol în preajmă.

Good to know

Societati conduse de femei. Cazul Minang, barbatul este considerat un oaspete in casa sotiei sale

Societati conduse de femei. Cazul Minang, barbatul este considerat un oaspete in casa sotiei sale

In Sumatra de Vest, Indonezia, grupul etnic Minangkabau este cea mai mare societate matriarhala din lume.

Relatii

De unde atâtea divorțuri? De la happy end la… dead end

De unde atâtea divorțuri? De la happy end la… dead end

Divorțurile, la fel de banale ca guma de mestecat. Vezi la cineva, îți iei și tu, apoi dai și la altul din pachetul tău… De ce atâtea divorțuri?

Articolul tau

Ma intorc acasa

Ma intorc acasa

Au trecut anii, multi petrecuti in multe tari, care mai de care mai dezvoltate si mai mandre. Intr-o zi insa am simtit ca s-a facut vremea sa ma intorc acasa.

Relatii

Nu, femeile nu flirtează by default!

Nu, femeile nu flirtează by default!

Dacă eşti amabilă cu un bărbat, eşti clar doritoare de flirt. Te îmbraci elegant şi eşti cochetă? Ce mai, le-ai pus gând rău reprezentanţilor sexului tare.

Opinii

Of, Parentingul

Of, Parentingul

Tot aud de câteva primăveri despre modern parenting . Adică cum vine asta? E vorba de părinții moderni?

Good to know

Uita de Justin Bieber! Liszt a fost primul

Uita de Justin Bieber! Liszt a fost primul "superstar" la concertele caruia femeile tipau si lesinau

Femeile care tipau și leșinau in secolul al 19-lea cand canta Franz Liszt au stabilit modelul pentru fanii zilelor noastre, de la The Beatles la Justin Bieber, scrie bbc.com .

Articolul tau

Poveşti cu bani, reguli şi oameni (instantanee financiare din SUA)

Poveşti cu bani, reguli şi oameni (instantanee financiare din SUA)

Sunt vreo 70 de kilometri de condus de la cabană, dar credem că merită; zid de copaci pe ambele părţi ale drumului – un tunel verde şi răcoros ce strecoară fire de aer din când în când prin geamurile întredeschise ale maşinii şi aduce miros de pădure de după ploaie, de curăţenie, de copilărie liberă şi plină.

Opinii

Țara asta sătulă de copii

Țara asta sătulă de copii

“Valea, bă, la scara voastră! Dacă vă mai prind aici, vă bat de vă las lați, mama naibii vă ia!” Este discursul pensionarului de vis-a-vis, cel care crește 20 de pisici. Și se adresează copiilor noștri.

Articolul tau

Mi-am pierdut încrederea în superba mea soție

Mi-am pierdut încrederea în superba mea soție

M-am trezit devreme în acea dimineață rece de ianuarie. Trebuia să ajung la înmormântarea mătușii mele.