Acasa | Smart Story | Despre adoptii in Romania: Copiii din spatele hartiilor

Despre adoptii in Romania: Copiii din spatele hartiilor

 SHARE  

Adaugat in 7 mai 2010

O fi la moda sa adopti, starurile de la Hollywood stau frumos la coada si asteapta cu anii sa primeasca un orfan de prin Somalia, Haiti, Cambogia. Dar noi avem copiii nostri parasiti in spitale si pe strazi. Iar romanii care se uita la hartiile de adoptie ca la ultima lor sansa nu sunt nici Angelina Jolie, nici Madonna, nici Sandra Bullock.
Cei care isi doresc un copil trebuie sa lupte cu birocratia / Foto: Reuters
Cei care isi doresc un copil trebuie sa lupte cu birocratia / Foto: Reuters

Andrada a sperat sa aiba un copil al ei ani de zile. Niciun medic nu a diagnosticat-o, pe ea sau pe sotul ei, ca fiind infertili, dar sarcina intarzia sa apara. Intr-un final au recurs la adoptie. Luni intregi s-au luptat cu birocratia pentru a obtine atestatul ca sunt apti sa adopte. Obtinerea lui a venit ca o victorie imensa, sarbatorita de cei doi impreuna cu cei dragi. Dar pe masura ce zilele s-au transformat in saptamani si apoi in luni de asteptare, bucuriei i-a luat locul disperarea. Asteptau un telefon de la Protectia Copilului pentru a li se prezenta un bebelus. Cuplul dorea un nou-nascut, dar in urmatoarele 7 luni nu au primit niciun semn. Cu cat copilul cautat este mai mare, cu atat mai multe sanse ai sa gasesti si, in acelasi timp, cu atat mai putine sanse are copilul sa fie adoptat. Intr-o dimineata de noiembrie au primit telefonul. Un baietel brunet, cu ochi albastri, a fost cel care le-a schimbat viata inca din clipa in care l-au privit prima oara. Urmarea nu a fost lipsita de greutati, de momente in care unul sau celalalt s-a simtit prea epuizat sa mearga mai departe, dar la un an de cand au devenit parinti cu acte in regula, pot spune cu mana pe inima oricui ca totul a meritat.

Sistemul romanesc de adoptii este ineficient. Nu o spun eu, o spun cei care adopta, atrag atentia expertii, o striga presa. In momentul in care un copil este abandonat, statul ii cauta parintii si rudele pana la gradul IV. Legea este buna in ideea in care ar fi in beneficiul copilului sa ramana in familie. Dar atunci cand nimeni din familie nu il vrea, demersurile asistentilor nu fac decat sa ingreuneze si sa amane infierea micutului de catre niste oameni mai iubitori. Din pacate, excesul de zel se exercita in directia gresita, asistentii facand uneori presiuni in mod repetat asupra parintilor sa-si reprimeasca in familie copilul, desi acestia nu vor din vari motive. Conform legii 273/2004, parintii naturali sunt consiliati de catre autoritati cum sa-si recupereze copilul chiar daca acestia au fost decazuti din drepturile parintesti, iar procedurile de adoptie de catre alta familie au inceput. Cazuri in care mama si-a lasat copilul prin toalete, pe casa scarilor sau in punga la gunoi dupa care s-a razgandit si a cerut copilul inapoi, nu inainte ca acesta sa fie plasat in grija unei familii iubitoare, nu sunt straine de tara noastra.

Catinca a ales in urma cu sase ani sa devina asistent maternal. A luat in ingrijire o fetita de doi ani si s-a atasat de ea mai mult decat prevede slujba. Cazurile in care “mamele sociale” prind drag de copii nu sunt, desigur, putine. Dar Catinca nu a putut accepta riscul de a o pierde la un moment dat pe micuta Ana. Asa ca atunci cand fetita a implinit 5 ani, a deschis procedurile de adoptie. Parintii, care pana atunci nu dadusera niciun semn ca ar fi interesati de soarta fetei, au inceput sa-i ceara bani pentru a ii acorda dreptul de infiere. Dupa aproape jumatate de an, procesul era inca in desfasurare, dar banii se dusesera de mult. Vazandu-se fara posibilitate de a mai stoarce bani, mama naturala si-a retras acordul de adoptie si si-a cerut copilul inapoi. Fetita nu a reactionat bine la reintoarcerea in familie. S-a inchis in ea si a refuzat sa comunice. La prima vizita a Catincai, cea mica a facut o criza cerand sa fie lasata sa plece cu ea. Dupa acest episod nu li s-a mai permis sa se vada. Tot ce a mai putut afla despre Ana este ca dupa 3 saptamani de cand a adus-o acasa, mama a pasat-o unei matusi unde traieste in conditii nu tocmai decente. Dezamagita si indurerata, Catinca a renuntat sa mai practice meseria de asistent maternal.

Riscand sa ma hazardez si sa fiu acuzata de subiectivism, legea este una aberanta. In conditiile de fond ale adoptiei se stipuleaza clar ca este nevoie de consimtamantul ambilor parinti naturali pentru ca un copil sa fie infiat, chiar daca acestia au fost decazuti din drepturi. Autorii textului fac precizari clare pentru toata lumea: acordul unuia dintre parinti este totusi “indestulator” in cazul in care celalat parinte este mort, dat disparut sau alte asemenea. Si, in cazul in care mai avea cineva dubii, le spulbera mentionand ca acordul parintilor nu este necesar daca sunt amandoi morti, dati disparuti etc. Parintii trebuie sa consimta in fata judecatorului ca sunt de accord cu adoptia si au la dispozitie 30 de zile sa se razgandeasca. In momentul actual sunt mii de copii abandonati, dar care nu pot fi adoptati deoarece parintii nu consimt ca ei sa aiba o sansa la o viata mai buna. Pe de alta parte, parintii saraci, dar carora le pasa de copil si vor pentru el o viata mai buna, nu au dreptul sa-i aleaga copilului viitoarea familie, pe aceasta o va alege statul. Ca in orice domeniu care se “respecta” de la noi din tara, statul poate fi la randul sau pacalit. Va spuneam mai devreme ca doritorii de nou-nascuti obtin foarte greu ocazia de a vedea unul. Aceasta deoarece, daca pot spune asa, se dau “ca painea calda” inca din maternitate. Cei care prin diverse metode afla ca urmeaza sa fie abandonat un copil, se prezinta la spital si se recomanda drept tatal bebelusului. Mai departe, lucrurile evident se simplifica incomparabil, desi tot demersul este ilegal.

Daca as spune ca societatea romaneasca se imparte in doua vis a vis de adoptii (cei pro si cei contra) ar suna simplist, ca un cliseu spus de cineva la terasa, cu berea in mana, in incercarea de a gasi o tema care sa anime spiritele. Sunt zeci de posibilitati. Sunt cei care nu s-au gandit niciodata la adoptii. Sunt cei care dau spre adoptie in speranta unei vieti mai bune a copilului. Sunt cei care isi tin copiii in orfelinate fara a se interesa de ei si fara a le oferi ocazia sa fie adoptati. Sunt cei care vor sa infieze, dar nu acum, mai pe la 40-50 de ani, dupa ce cresc propriii copii. Sunt cei care nu s-au gandit la asta niciodata pana descopera, cu disperare, ca sunt sterili. Sunt cei din institutii care isi dau silinta sa le ofere copiilor o viata mai buna si fac minuni. Sunt cei din institutii care vor o viata mai buna pentru orfani dar o fac prost. Sunt cei din institutii care fac o afacere din adoptii. Sunt cei care sunt de acord cu adoptiile, dupa principiul “Cei care nu adopta un caine maidanez nu au inima... eu as face-o, dar am deja doua pisici!”. Si lista poate continua.

Pentru a le pastra dreptul la intimitate, numele persoanelor prezentate in material au fost schimbate.



Autor: Alexandra Crisu
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainadoptieinfiereparinte naturalprocesprotectia copiluluiabandonorfaniasistent maternal CITESTE MAI MULTE DESPRE

17553 citiri

61 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Smart Story

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Iarina Taban: Copiii din centrele de plasament sunt ai nostri, ai tuturor, sunt minunati si merita sansa de a creste frumos

Copiii din centrele de plasament, care au trecut de cele mai multe ori prin traume multiple, au nevoie in primul rand de atentie, intelegere si afectiune. Cadourile duse de Craciun sau de Paste ajuta, dar nu sunt nici pe departe suficiente. Iarina Taban, fondator si Director Executiv Ajungem Mari , ne-a povestit ce putem face pentru a-i ajuta pe acesti copii pe termen mai lung si ce satisfactii au voluntarii implicati in proiect.

Articolul tau

Atingătorii

Atingătorii

Nu mai ştiu câţi ani aveam, probabil până-n zece, când m-am dus pentru prima oară cu mama la ştrandul oraşului. Am foarte, foarte puţine amintiri din copilărie, dar din acea zi îmi amintesc cu mare claritate cum bătea soarele peste acea curte nu foarte mare de pe malul Dunării, cât de aglomerat era bazinul în care am intrat, puţin timidă, pentru că nu ştiam să înot, şi cum mi-a băgat mâna în slip acel bărbat în toată firea care s-a oferit să mă înveţe, deşi nimeni nu i-o ceruse.

Articolul tau

O experienta de viata

O experienta de viata

M-am nascut in comunism. Acum mai bine de 45 de ani, intr-o familie perfect adaptata la „double thinking“.

Relatii

De ce sunt infidele femeile?

De ce sunt infidele femeile?

Din 1990 rata femeilor căsătorite care au raportat că au fost infidele a crescut cu 40%, în timp ce rata bărbaților a rămas aceeași, notează psihanalista Esther Perel, autoarea cartii State of Affairs: Rethinking Infidelity, scrie cnn.com .

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

Părinții fac sex foarte rar? O problemă care trebuie rezolvată

„Într-o zi, la postul de radio la care am o emisiune a sunat Jake”, spune pe pshycholytoday.com Laurie J. Watson, specialist în probleme sexuale și lector la Universitatea Duke. „Bărbatul mi-a spus că în ultimul trimestru de sarcină al soției nu au avut relații sexuale. Apoi, după nașterea fetiței lor, s-a întâmplat de doar trei ori – pe fugă și de mântuială”. O altă ascultătoare s-a plâns în cadrul aceleași emisiuni că, după nașterea primului lor copil, soțul ei și-a pierdut interesul pentru sex. „Preferă să muncească peste program și jocul cu copiii a înlocuit joaca în pat. Ce pot face?”.

Articolul tau

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Aventuri cu maşini şi bătăi în SUA

Chiar dacă-mi făcusem ceva filme de groază în minte înainte a veni în Florida (rezultat, desigur, al filmelor şi documentarelor în care cineva te împuşcă în cap când mergi după pâine), am descoperit repede că mă simt mult mai în siguranţă decât mă aşteptam; ba chiar, în mod ciudat, chiar mai în siguranţă decât în Iaşi. Dar asta până nu demult, când cinci indivizi.... Dar mai bine să încep cu începutul.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.