Acasa | Smart Story | Despre adoptii in Romania: Copiii din spatele hartiilor

Despre adoptii in Romania: Copiii din spatele hartiilor

 SHARE  

Adaugat in 7 mai 2010

O fi la moda sa adopti, starurile de la Hollywood stau frumos la coada si asteapta cu anii sa primeasca un orfan de prin Somalia, Haiti, Cambogia. Dar noi avem copiii nostri parasiti in spitale si pe strazi. Iar romanii care se uita la hartiile de adoptie ca la ultima lor sansa nu sunt nici Angelina Jolie, nici Madonna, nici Sandra Bullock.
Cei care isi doresc un copil trebuie sa lupte cu birocratia / Foto: Reuters
Cei care isi doresc un copil trebuie sa lupte cu birocratia / Foto: Reuters

Andrada a sperat sa aiba un copil al ei ani de zile. Niciun medic nu a diagnosticat-o, pe ea sau pe sotul ei, ca fiind infertili, dar sarcina intarzia sa apara. Intr-un final au recurs la adoptie. Luni intregi s-au luptat cu birocratia pentru a obtine atestatul ca sunt apti sa adopte. Obtinerea lui a venit ca o victorie imensa, sarbatorita de cei doi impreuna cu cei dragi. Dar pe masura ce zilele s-au transformat in saptamani si apoi in luni de asteptare, bucuriei i-a luat locul disperarea. Asteptau un telefon de la Protectia Copilului pentru a li se prezenta un bebelus. Cuplul dorea un nou-nascut, dar in urmatoarele 7 luni nu au primit niciun semn. Cu cat copilul cautat este mai mare, cu atat mai multe sanse ai sa gasesti si, in acelasi timp, cu atat mai putine sanse are copilul sa fie adoptat. Intr-o dimineata de noiembrie au primit telefonul. Un baietel brunet, cu ochi albastri, a fost cel care le-a schimbat viata inca din clipa in care l-au privit prima oara. Urmarea nu a fost lipsita de greutati, de momente in care unul sau celalalt s-a simtit prea epuizat sa mearga mai departe, dar la un an de cand au devenit parinti cu acte in regula, pot spune cu mana pe inima oricui ca totul a meritat.

Sistemul romanesc de adoptii este ineficient. Nu o spun eu, o spun cei care adopta, atrag atentia expertii, o striga presa. In momentul in care un copil este abandonat, statul ii cauta parintii si rudele pana la gradul IV. Legea este buna in ideea in care ar fi in beneficiul copilului sa ramana in familie. Dar atunci cand nimeni din familie nu il vrea, demersurile asistentilor nu fac decat sa ingreuneze si sa amane infierea micutului de catre niste oameni mai iubitori. Din pacate, excesul de zel se exercita in directia gresita, asistentii facand uneori presiuni in mod repetat asupra parintilor sa-si reprimeasca in familie copilul, desi acestia nu vor din vari motive. Conform legii 273/2004, parintii naturali sunt consiliati de catre autoritati cum sa-si recupereze copilul chiar daca acestia au fost decazuti din drepturile parintesti, iar procedurile de adoptie de catre alta familie au inceput. Cazuri in care mama si-a lasat copilul prin toalete, pe casa scarilor sau in punga la gunoi dupa care s-a razgandit si a cerut copilul inapoi, nu inainte ca acesta sa fie plasat in grija unei familii iubitoare, nu sunt straine de tara noastra.

Catinca a ales in urma cu sase ani sa devina asistent maternal. A luat in ingrijire o fetita de doi ani si s-a atasat de ea mai mult decat prevede slujba. Cazurile in care “mamele sociale” prind drag de copii nu sunt, desigur, putine. Dar Catinca nu a putut accepta riscul de a o pierde la un moment dat pe micuta Ana. Asa ca atunci cand fetita a implinit 5 ani, a deschis procedurile de adoptie. Parintii, care pana atunci nu dadusera niciun semn ca ar fi interesati de soarta fetei, au inceput sa-i ceara bani pentru a ii acorda dreptul de infiere. Dupa aproape jumatate de an, procesul era inca in desfasurare, dar banii se dusesera de mult. Vazandu-se fara posibilitate de a mai stoarce bani, mama naturala si-a retras acordul de adoptie si si-a cerut copilul inapoi. Fetita nu a reactionat bine la reintoarcerea in familie. S-a inchis in ea si a refuzat sa comunice. La prima vizita a Catincai, cea mica a facut o criza cerand sa fie lasata sa plece cu ea. Dupa acest episod nu li s-a mai permis sa se vada. Tot ce a mai putut afla despre Ana este ca dupa 3 saptamani de cand a adus-o acasa, mama a pasat-o unei matusi unde traieste in conditii nu tocmai decente. Dezamagita si indurerata, Catinca a renuntat sa mai practice meseria de asistent maternal.

Riscand sa ma hazardez si sa fiu acuzata de subiectivism, legea este una aberanta. In conditiile de fond ale adoptiei se stipuleaza clar ca este nevoie de consimtamantul ambilor parinti naturali pentru ca un copil sa fie infiat, chiar daca acestia au fost decazuti din drepturi. Autorii textului fac precizari clare pentru toata lumea: acordul unuia dintre parinti este totusi “indestulator” in cazul in care celalat parinte este mort, dat disparut sau alte asemenea. Si, in cazul in care mai avea cineva dubii, le spulbera mentionand ca acordul parintilor nu este necesar daca sunt amandoi morti, dati disparuti etc. Parintii trebuie sa consimta in fata judecatorului ca sunt de accord cu adoptia si au la dispozitie 30 de zile sa se razgandeasca. In momentul actual sunt mii de copii abandonati, dar care nu pot fi adoptati deoarece parintii nu consimt ca ei sa aiba o sansa la o viata mai buna. Pe de alta parte, parintii saraci, dar carora le pasa de copil si vor pentru el o viata mai buna, nu au dreptul sa-i aleaga copilului viitoarea familie, pe aceasta o va alege statul. Ca in orice domeniu care se “respecta” de la noi din tara, statul poate fi la randul sau pacalit. Va spuneam mai devreme ca doritorii de nou-nascuti obtin foarte greu ocazia de a vedea unul. Aceasta deoarece, daca pot spune asa, se dau “ca painea calda” inca din maternitate. Cei care prin diverse metode afla ca urmeaza sa fie abandonat un copil, se prezinta la spital si se recomanda drept tatal bebelusului. Mai departe, lucrurile evident se simplifica incomparabil, desi tot demersul este ilegal.

Daca as spune ca societatea romaneasca se imparte in doua vis a vis de adoptii (cei pro si cei contra) ar suna simplist, ca un cliseu spus de cineva la terasa, cu berea in mana, in incercarea de a gasi o tema care sa anime spiritele. Sunt zeci de posibilitati. Sunt cei care nu s-au gandit niciodata la adoptii. Sunt cei care dau spre adoptie in speranta unei vieti mai bune a copilului. Sunt cei care isi tin copiii in orfelinate fara a se interesa de ei si fara a le oferi ocazia sa fie adoptati. Sunt cei care vor sa infieze, dar nu acum, mai pe la 40-50 de ani, dupa ce cresc propriii copii. Sunt cei care nu s-au gandit la asta niciodata pana descopera, cu disperare, ca sunt sterili. Sunt cei din institutii care isi dau silinta sa le ofere copiilor o viata mai buna si fac minuni. Sunt cei din institutii care vor o viata mai buna pentru orfani dar o fac prost. Sunt cei din institutii care fac o afacere din adoptii. Sunt cei care sunt de acord cu adoptiile, dupa principiul “Cei care nu adopta un caine maidanez nu au inima... eu as face-o, dar am deja doua pisici!”. Si lista poate continua.

Pentru a le pastra dreptul la intimitate, numele persoanelor prezentate in material au fost schimbate.



Autor: Alexandra Crisu
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainadoptieinfiereparinte naturalprocesprotectia copiluluiabandonorfaniasistent maternal CITESTE MAI MULTE DESPRE

10645 citiri

60 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Smart Story

Petal Miller-Ashmole: Pana acum Romania era un secret, nimeni nu vorbea despre ea. Am venit sa vad ce se intampla iar reactia mea a fost:

Petal Miller-Ashmole: Pana acum Romania era un secret, nimeni nu vorbea despre ea. Am venit sa vad ce se intampla iar reactia mea a fost: "Dumnezeule!"

A venit in Romania pentru ca voia sa vada ce se intampla cu Baletul National Roman, pana nu demult "un secret" al lumii dansului, iar reactia a fost "Dumnezeule!", povesteste maestra de balet si coregrafa Petal Miller-Ashmole. Schimbarile de pe scena artistica bucuresteana, petrecute odata cu venirea lui Johan Kobborg - un coregraf cu un "pedigree" foarte mare care aduce cu sine o viziune, un standard ridicat si un repertoriu bun - si a Alinei Cojocaru, bijuteria dansului romanesc, au suscitat interes, anuntand un lucru care nu se intampla prea des: intrarea unei noi companii de balet pe scena globala.

Articolul tau

Cum am intalnit iubirea

Cum am intalnit iubirea

In dimineata aceea nu am mai putut, i-am spus direct in fata ce cred. Stiu ca imi propusesem sa nu ii spun nimic,  sa fiu diplomata pana cand cel mic va termina cele patru clase, dar nu mi-am mai putut tine promisiunea, era mult prea mult. Ma saturasem de discutiile alea zilnice.

Articolul tau

Cand trecutul te cheama inapoi, ce faci?

Cand trecutul te cheama inapoi, ce faci?

A fost o vreme in care iubeam neconditionat, fara "daca", fara "cand", fara sa imi pese daca e reciproc sau nu, cat o sa dureze sau daca o sa duca undeva.

Articolul tau

Cine duce gunoiul? Cine spala vasele?

Cine duce gunoiul? Cine spala vasele?

Ma intorc acasa dupa o zi de lucru de 10 ore ca sa gasesc casa vraiste: haine aruncate, vase nespalate... E clar, o sa dorm neintoarsa.

Familie

Gabriela - „femeia care ține de casă nu pleacă”

Gabriela - „femeia care ține de casă nu pleacă”

I-a fost greu să-și găsească curajul de a-și părăsi soțul care devenise abuziv. Nu știa că slalomul printre obstacolele sistemului îi va testa puterile la fel de mult.

Carte si Film

VIDEO Sidewalk. Cum se transforma corpul unei femei pe parcursul vietii

VIDEO Sidewalk. Cum se transforma corpul unei femei pe parcursul vietii

O femeie merge pe strada, anii trec, ea inainteaza in varsta, se confrunta cu schimbari ale corpului sau si învata sa se iubeasca.

Familie

Momentul meu…

Momentul meu…

Nu e nimic, dar nimic, care să-mi încarce bateriile și să mă relaxeze așa cum face o dimineață petrecută cum trebuie.

Articolul tau

Happy wife, happy life

Happy wife, happy life

Am citit de curind un articol in Spiegel in care titlul m-a atras imediat si mi-a incitat curiozitatea: Fericirea in casnicie o decide intr-un mod definitoriu femeia.

Articolul tau

Lipsește o bucată mare din mine, dar chiar și așa... sunt fericit

Lipsește o bucată mare din mine, dar chiar și așa... sunt fericit

Povestea mea cu G. a început acum 12 ani. Era (și este) o fată frumoasă pe care am agățat-o studențește la o discotecă. Mi-a plăcut tot la ea, mai puțin că se supăra ușor și nu ierta la fel de ușor.

Familie

Să le spunem copiilor că sunt frumoşi!

Să le spunem copiilor că sunt frumoşi!

Ştiam de mult că nu suntem în cele mai bune relaţii, însă abia în momentul în care am realizat că aş mai putea avea doar puţin timp în care să mă bucur de el mi-am dat seama că îmi uram corpul de multă vreme. Şi mi-a părut atât de rău…

Articolul tau

Pe cine iubesti mai mult: pe mama sau pe tata?

Pe cine iubesti mai mult: pe mama sau pe tata?

Intrebarea copilariei, pe vremea mea cel putin, adica in urma cu vreo 30 de ani. Raspunsul meu insa nu era unul standard, reuseam sa-i surprind pe toti cand raspundeam: Tataie.

Articolul tau

Domnule Remus Pricopie, va multumesc!

Domnule Remus Pricopie, va multumesc!

Va multumesc pentru ca inainte de inceperea anului scolar trebuie sa spal pe jos, sa sterg praful, sa spal geamurile clasei unde va invata copilul. Pentru diversitatea perspectivei de la fereastra, aceasta clasa se schimba in fiecare an.