Acasa | Articolul tau | Despre relatii si demonii lor: "Noi vrem sa ne stranga in brate, ei vor sa-i lasam in pace. Noi vrem sa vorbim mult, pentru ei ar fi...
Viscerele unei relatii / Foto: Photoxpress
Poate le e greu sa inteleaga anumite lucruri, dar si noua ne e la fel de greu. Noi vrem sa ne stranga in brate, ei vor sa-i lasam in pace. Noi vrem sa vorbim mult, pentru ei ar fi indicat sa nu. De ce barbatul modern trebuie sa fie atat de diferit fata de cel din anii ’40? Si, pana la urma, cum e mai bine, sa avem cat mai multe in comun sau sa ne completam?
Se intampla sa intalnesti un barbat care sa-ti faca pe plac, sa-ti faca cadouri pentru simplu fapt ca te iubeste, sa fie tot timpul de acord cu tine, sa-ti ofere “acel ceva” de care ai nevoie. Cu timpul incepe sa te sufoce. Majoritatea timpului ti-l petreci alaturi de el, iar cand incepi sa iei distanta, sa-ti iei portia de oxigen de care ai nevoie, incepe sa fie gelos. Asa iti dai seama ca nu e vorba de nici un fel de conexiune, ci doar de o impresie gresita si renunti. Te simti neimplinita. Treci la urmatorul, treci prin aceleasi etape: cunoastere, iti place, nu iti place.
Incepi cu gandul ca nu e ceva serios, dar pana la urma ce insemna acel "ceva serios"? Studiezi atentia pe care ti-o acorda. Vorbesti mult cu el la telefon, va scrieti mesaje si in fiecare seara te ia la el. Iti gateste, sexul e perfect. Totul spre binele amandurora; ce e al lui e si al tau, cand esti la el te simti ca acasa. Dimineata cand se trezeste nu se ridica din pat fara sa te sarute pe obraz usor sa nu te trezeasca. Simti ca e ceva special, te vezi alaturi de el mult timp de acum in colo, dar totusi incerci sa ramai pe pozitie ca nu cumva sa te implicit prea mult. Te ascunzi pana la un moment dat cand, fara sa-ti dai seama, prin anumite gesturei si vorbe, iti dai sufletul pe tava.
Si de aici incepe sa se raceasca acea relatie. Ceri sa comunici pentru ca asa ar fi correct, dar nu prea ai cu cine. Te plimbi 2 luni printre multele intrebari la care nu primesti niciun raspuns; incerci sa asculti dar nu intelegi nimic. Iar intr-o zi se intampla sa vorbiti, dar in acea zi el da inapoi discutand anumite chestii pe care el le vede la tine si, foarte dezorientata, te gandesti ca de fapt tu le vezi la el si incepi sa-ti pui intrebari. Oare nu el este cel care s-a implicat mai mult decat tine si ii este frica? eOare el si-a propus sa nu intre in acel “ceva serios” si prefera sa puna punct? Si de aici te gandesti ca nu vrei sa renunti la el, dar treci peste; nu e primul si nici ultimul barbat din viata ta.
Treci prin “perioada de refacere” si astepti un urmatorul. Nu ai ce face, nu poti sa stai sa meditezi la cele intamplate pentru ca nu vei afla nimic, nu ai cum. E foarte greu sa intelegi o femeie daramite un barbat. Timpul trece, te mai gandesti ocazional la el, iti este dor dar faci cumva sa nu te tina prea mult. Si cum barbatii vin si pleaca, intalnesti "o Marie cu alta palarie" avand un grup de prieteni comuni. Asa, la prima vedere nu prezinta niciun interes, dar urmeaza si a doua privire si a treia, urmeaza si un schimb de replici, nimic care sa-ti dea de gandit. Urmatoarea zi va intalniti din nou, totul decurge la fel, apoi un schimb de numere de telefon si asa incepe totul. Mesaje peste mesaje; te gandesti ca e inceput de luna si tu abia mai ai mesaje. Incep din nou intrebarile la care, ca de obicei, e destul de greu sa gasesti un raspuns. Povesti peste povesti si parca incepi sa simti acea conexiune, simti un fel de indragosteala. Va asemanati pe multe planuri, zilele trec si incepi sa descoperi tot mai multe despre el. Au trecut abia doua saptamani si ai impresia ca au trecut doua luni.
Insa, ca de obicei, "aburela" de la inceput trece si apar indoielile. In timp ce vorbeste cu tine, il vezi atat de sigur de anumite lucruri dar totusi atat de pierdut. Vrei sa te implici, sa-l ajuti; te astepti la anumite compromisuri din partea lui - sa faceti in asa fel in cat sa fie bine pentru amandoi, dar te gandesti totusi ca e prea devreme sa-i ceri anumite lucuri. Il vezi atat de nedumerit si nu stii ce e cu el. Cum barbatii nu prea comunica, e dificil de aflat ce il framanta de fapt. Asa ca stai si iti framati creierii degeaba. Ii spui ce te derajeaza, vede si el ca e gresit, dar nu face nimic sa schimbe acel lucru rau intr-un lucru bun. Intre timp primesti si niste replici acide. Stai si astepti, poate gasiti sau gasesti o rezolvare. Daca nu, NEXT.
Daca barbatii si femeile sunt atat de diferiti, de ce avem totusi nevoie unul de celalalt? Cred ca e un fel de a ne descoperi, de a ne cunoaste mai bine. Ne facem viata mai distractiva. Fara barbati am avea o viata monotona. Ei sunt sarea si piperul din viata noastra; noi suntem sarea si piperul pentru ei.
Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.
Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase