Smart Woman

- Citeste aici articolul care a generat acest comentariu-reactie

- Aici, date statistice infertilitate:  O treime dintre femeile de peste 35 de ani sunt infertile. Peste 40 ani, rata infertilitatii este 56% (MedLive.ro)

Ziua in care am primit prin telefon rezultatul beta HCG-ului a fost cea mai fericita din viata noastra. Au urmat 19 saptamani de vis, in care purtam bluzele si rochiile de graviduta cu o mandrie imensa si in care mergeam periodic la biserica pentru a-i multumi Domnului ca s-a indurat de mine si mi-a daruit cel mai de pret cadou. Sotul meu era in culmea fericirii, a dat petrecere si a anuntat toata familia si toti prietenii ca in sfarsit va fi tatic.

M-a rasfatat mult si toata familia s-a implicat in treburile gospodaresti astfel ca eu sa stau cat mai mult in pat si sa protejez minunea cea pretioasa, bulgarasul de aur din pantecul meu. Dar toate eforturile au fost in zadar. Intr-o zi de joi, 3 sept 2009, au inceput niste dureri usoare in abdomenul inferior si, cand am vazut ca nu cedeaza cu Nospa, in jumatate de ora m-am hotarat sa merg la spital. Cand am ajuns acolo verdictul a fost sec: iminenta de avort si m-au internat. Nu se mai putea face nimic pentru bebelusul meu pentru ca punga era coborata in vagin, colul era aproape inexistent.

Sambata dimineata, vorbeam la telefon cu sora mea mai mica care era insarcinata in 9 luni si s-a internat imediat dupa mine si a nascut a doua zi o splendoare de fetita de 3,900 gr pe nume Bianca. In timp ce vorbeam cu ea am stranutat si mi s-a rupt apa. Atunci am stiut ca totul s-a terminat. Simteam ca Dumnezeu m-a parasit, cu toate ca eu am sperat pana in ultima clipa si m-am rugat din suflet sa aiba grija de bebelusul meu pe care tot El mi-l daruise. Adormisem cu carticica de rugaciuni in mana cu o seara inainte si cu lacrimile pe obraz, dar n-a fost sa fie.

Voi sari peste partea cu chiuretajul iminent care nu m-a durut fizic deloc, fara sa-mi fi facut vreun fel de anestezie, pentru ca eram in stare de soc. Dupa chiuretaj am cerut sa vad copilul… era mult mai mare decat mi-l imaginasem eu, avea unghii, sprancene conturate, era lung si slab si era baiat, ce-si dorea sotul meu. Am plans pe el si am strigat cat am putut, pana am lesinat si m-au luat asistentele sa ma duca in salon. Pe hol era sotul meu, venise deja, ne-am luat in brate si am plans mult, plang si acum cand va povestesc.

Au trecut 4 luni si de cate ori inchid ochii il vad, asa mic si neajutorat. Dar am inceput deja sa-mi fac planuri pentru urmatorul FIV si tot sper ca intr-o buna zi voi tine si eu la piept o mica minune. Suferim enorm dar speranta ne ajuta sa mergem mai departe, poate ingerasul meu imi trimite de acolo din cer un fratior sau o surioara care sa-mi mai aline dorul de el.

Nota redactiei: Acest comentariu a fost postat la articolul SOS Infertilitatea: Romancele isi vand masina pentru o fertilizare in vitro. In Europa este gratis

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.