Smart Woman

Toata lumea din jurul meu injura si spune ca vrea sa plece din tara. Acum vad ca si pe Smart oamenii isi exprima dorinta de a emigra. Atunci de ce nu plecati?! Ii intreb pe cei de langa mine si invariabil primesc raspunsul: pentru ca trebuie sa-l conving si pe-al meu. Nu ca ar fi greu sa o iei de la 0 intr-o alta tara, nu ca poate nu stapanesc limba, nu ca poate standardele lor vor fi prea ridicate pentru mine, nu. Raman aici pentru ca jumatatea trebuie convinsa.

Aha! Deci urli la mine in ureche dimineata de dimineata ca "Tara asta e de rahat si m-am saturat de toti cretinii care nu stiu sa dea un fax, sa intocmeasca un raport" sau mai stiu eu ce, dar prietenului nu i-ai spus ca vrei sa pleci din tara asta. Dar e cool sa spui la serviciu: "Si maine as pleca".

In general sunt o persoana calma si nu ma enervez usor. Dar am si eu limitele mele. La inceput am zis ca asa e, tara asta e cam nasputa asa si ca, ghinion, colegilor mei li se intampla mereu tot ce e mai rau, saracii. I-am crezut ca i-a calcat pe coada nu stiu cine de la hotel, ca nu a fost buna friptura la un restaurant de nu stiu unde, ca e incredibil cat de marlani pot fi oamenii pe strada, ca la ghisee sunt numai incompetenti, ca la scoala profesorii sunt toti prosti, ca toate calculatoarele sunt niste idiotenii care merg mizerabil, ca pana si curentul se ia al naibii exact cand n-ai dat tu save.

Pana cand mi-am zis: Hopa! Deci TOATA lumea din jurul lor e cretina si batuta in cap, mai putin ei. Si am deschis ochii. Si am realizat ca cei care se plang ca din gura de sarpe de conditiile inumane in care traiesc in tara asta de rahat sunt oamenii care ar trebui sa fie cei mai modesti. Nu au excelat la scoala niciodata, la job sunt medii, casele lor arata departe de modelul pe care ti-l imaginezi atunci cand ii auzi vorbind, iar parintii lor sunt oameni cat se poate de modesti. Oameni fara prea multe posiblitati, care si-au crescut copiii dandu-le tot ce le-a poftit inima si rasfatandu-i pana cand au ajuns sa creada ca e un drept sa fii rasfatat. Si ca li se cuvine totul, inclusiv sa le intelegi toanele si mofturile la serviciu.

Poate mi se pare mie. Eu am crescut intr-o familie in care veselia, linistea si iubirea au ocupat primul loc. Toate trei. In care nimeni n-a injurat pe nimeni si nu s-a plans de nimic. Singurele plangeri "acceptate" erau cu privire la noi insine. Nu sunt invatata sa dau vina pe ceilalti pentru situatiile mai putin obisnuite in care ma gasesc. Intotdeauna este si vina noastra.

Asa gandesc eu si stiu ca e paradoxal ce spun: Ma plang ca toata lumea se plange. Dar nu mai suport. Fratilor, daca nu va place, faceti ceva, dar opriti-va din vaicareala!

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.