Smart Woman

Au urmat trei ani de facultate si un master, intr-un loc pe care a incercat sa-l transforme in "acasa": petrecerile romanesti din campus, albumele cu poze din Romania, un ceaun pentru mamaliga, o plapuma de la bunica. "Era un magazin rusesc langa campus si aduceau acolo si produse romanesti... pufuleti, eugenii, varza murata, vin. Pentru mine e o reteta care merge... incerc sa identific in noua tara lucruri cunoscute." In prezent locuieste in Canada, intr-un bloc detinut de o romanca, si a devenit de curand una dintre putinele femei care lucreaza ca service desk analyst. 

"Ca orice adolescent, m-am lasat purtata de val - valul aplicatiilor la universitatile din strainatate. Sincer, in secret ma pregateam sa dau la Politehnica, in Bucuresti, urmand un al doilea val care exista printre colegii de liceu. Am primit raspunsul ca sunt acceptata la International University Bremen de Craciun, in 2005. Nu mi-am mai vazut parintii atat de fericiti ca atunci. Prietenul meu (eram de doi ani impreuna) intrase si el si am zis "de ce nu?". Intr-un fel simteam ca implinesc un vis al meu, al nostru (eu si Razvan) si al parintilor mei."

Avand urmatorii trei ani asigurati, a lasat in urma "stresul Bacului", iar in septembrie a plecat in Germania. "Trebuie sa fiu sincera si sa pun o piedica in miscarea feminista: in acel moment as fi mers oriunde ar fi mers si Razvan. Dupa atatia ani pot spune ca e foarte important sa ai pe cineva langa tine cand faci un pas atat de important".

Minunile din Bremen: ceaunul pentru mamaliga, plapuma de la bunici si magazinul rusesc cu produse romanesti

Planul era simplu: trei ani de studentie acolo, un master, urmand sa se stabileasca apoi in strainatate. "Sigur, imi era teama... dar stiam ca luam o parte din acel mod de viata cu mine. Era Razvan langa mine in primul rand si multi alti prieteni care plecam spre acelasi loc. Eram sigura ca vom gasi o metoda sa ne simtim ca acasa si in acelasi timp sa descoperim noua lume".

La Bremen au inceput sa isi construiasca propriul concept de casa. "Bineinteles ca erau petrecerile romanesti, ne mai intalneam sa gatim mancare "ca la mama acasa"... Am adus cu noi toate albumele cu poze, un ceaun pentru mamaliga, iar bunica mea mi-a trimis o plapuma. Era un magazin rusesc langa campus si aduceau acolo si produse romanesti... pufuleti, eugenii, varza murata, vin. Pentru mine e o reteta care merge... incerc sa identific in noua tara lucruri cunoscute, aceste magazine care au produse romanesti, o mancare cum aveai acasa. Borsul devine o delicatesa. Am invatat sa fac si cozonaci aici :)... Faceam cozonaci cu bunica mea cand eram mica..."

In strainatate s-a simtit discriminata o singura data pentru faptul ca este femeie. La un curs de matematica, profesorul ("britanic, nu avea 30 de ani") gresise o integrala si Elena a "indraznit" sa-l corecteze in timpul orei. "Nu i-a convenit probabil ca l-am corectat de fata cu toata clasa. La examenul final reusisem sa termin in 30 de minute, fata de cele doua ore alocate. Si uitasem carnetul de student... Desi am fost la fiecare ora, nu m-a lasat sa predau examenul pana nu aduc "photo id", spunand ca el nu crede ca pot termina examenul in 30 de minute. Mi s-a parut de foarte prost gust sa nu creada ca am putut termina examenul in jumatate de ora (pe care am luat 1, nota maxima in respectivul sistem de notare). Mai ales ca celorlalti nu le-a cerut actul de identificare". In rest, spune ca s-a simtit la fel ca in Romania. "Peste tot vei gasi barbati care te vor fluiera, sau alte situatii "obisnuite"."

In timpul studiilor din "perioada Bremen" a muncit ca teaching assistant in mai multe randuri. "Am avut note bune, ma intelegeam bine cu profesorul de inginerie electrica generala (general electrical engineering), iar in anul doi am devenit teaching assistant pentru cursul de laborator la cursul mentionat anterior. Am avut pozitia asta pentru doi ani, apoi in primul semestru de master am mai fost asistent la doua cursuri de specializare de anul 3: Dynamical Systems and Control si Probability and Random Signal Processing. Corectam temele, observam examenele... Am mai facut practica intre anul doi si trei, in departamentele de IT si Technical Support ale unei firme din Duisburg, pentru ca in al doilea semestru de master sa fiu din nou teaching assistant al cursului Control Systems."

O diploma de Bachelor of Science si o datorie de 26.000 de euro

Cei trei ani de facultate in sistem Bologna au fost incununati cu absolvirea programului Electrical Engineering and Computer Science (cu nota 1,77) si cu primirea titlului de Bachelor of Science. S-au hotarat sa-si continue studiile tot la International University Bremen, devenita intre timp Jacobs University. "Deoarece nu ne simteam pregatiti pentru piata de munca germana (o bariera impusa de limba), am ramas inca doi ani pentru in master. Razvan vroia sa devina profesor, deci a fost o decizie buna pentru el. Eu nu am reusit sa ma impac cu mediul cercetarii si nu am terminat. Am luat toate cursurile necesare, dar nu am facut cercetarea pentru lucrarea de diploma. Nu cred ca termin... chiar e ceva care nu imi place".

Programul se numea Communications, Systems and Electronics si era recompensat cu 600 euro pe luna bursa. Spre deosebire de primii trei ani, a primit un "waiver" pentru a nu mai plati taxa de scolarizare de 20.000 euro pe an. "Un fel de "absolvire de la plata" pentru rezultate bune in timpul celor trei ani precedenti", precizeaza Elena.

Diploma de Bachelor i-a lasat insa o datorie de 26.000 de euro, pe care trebuie sa-i plateasca in urmatorii noua ani de la absolvire. "Universitatile private din afara au taxe de scolarizare enorme. A noastra cerea 15.000 pe an plus 3.960 euro pentru cazare si mancare. In pachetul meu financiar primisem o bursa in jur de 11.500. Deci ramaneau vreo 7.500 euro de platit pe an, pentru care am semnat un acord de imprumut cu universitatea, acord care practic spune sa trebuie sa platesc acesti bani inapoi in 7 ani dupa ce termin (in cazul meu 9, pentru ca in timpul masterului am putut amana plata). Dupa trei ani plus dobanda, suma a ajuns la 26.000 euro. Razvan are si el alti 19.000 de euro de plata."

Cu toate acestea, nu si-a pierdut speranta. "Trebuie sa fiu increzatoare, nu am ce face. Banii vor fi platiti din castigurile proprii". O parte din imprumut l-a platit cu "banii pentru nunta care nu am mai facut-o", caci Elena si Razvan s-au casatorit la sfarsitul lui 2008. "Razvan avea de gand sa fie profesor... pasul urmator e un doctorat. A fost acceptat in Montreal. Noi stiam de multa vreme ca ne vom casatori. Nu a fost nici un moment ultra-romantic, nici o intrebare surpriza... pur si simplu stiam ca acolo ne indreptam. Formalitatile pentru viza pentru Canada sunt mult mai simple pentru un cuplu casatorit. Si ne-am casatorit in decembrie 2008 (doar la starea civila). Era planificata o nunta la biserica (cu petrecere cu tot) in august 2009, dar am realizat ca nu are rost sa aruncam atatia bani pe o singura noapte. Ai mei au decis sa ne dea noua banii si sa facem ce vrem cu ei. Cu jumatate din ei am platit o parte din imprumutul meu, iar cealalta jumatate am pastrat-o pentru biletele de avion spre Canada si costurile ce urmau... mobila, depozit chirie etc."

Primii pasi pe taram canadian si mutarea intr-un bloc detinut de o romanca

Ajunsi in Canada, s-au mutat intr-un cartier multicultural - predominant anglofon - al Montrealului. "Are legaturi bune cu universitatea (pentru Razvan) si centrul (pentru mine). Am gasit un apartament intr-un bloc detinut de o romanca. A fost o coincidenta... nu am avut deloc intentia sa cautam un apartament intr-un bloc de romani."

Aici au fost nevoiti sa o ia de la zero. Au ramas fara prietenii din Germania, dar au adus cu ei o halba ce are pe ea desenat un peisaj din Bremen - faleza langa care au stat doi ani in timpul masterului. De ajuns pentru a le aminti de orasul "hanseatic" in care si-au petrecut cativa ani din viata (Bremenul este oras "hanseatic liber", cu statut de land, un fel de porto-franco).

Inca de la inceput au aparut o serie de cheltuieli: o noua taxa de scolarizare pentru Razvan, o asigurare medicala platita pentru amandoi in avans. "Nu au mai ramas bani de mobila din acei bani de nunta. Am mobilat apartamentul abia la doua luni jumatate de cand am pasit pe taram canadian. Chiriasul dinaintea noastra lasase o saltea in perfecta stare, aveam o masa la bucatarie... am rezistat doua luni".

"Spre deosebire de Germania, in Canada romanii au un statut bine definit si nu mai sunt identificati ca golani. Nici in Germania nu era asa rau, dar parca atunci cand ziceam ca sunt din Romania nu prea stia lumea prea multe despre tine... ceva de genul "esti roman, bun, ce stii sa faci?... Ce daca esti roman?" Pe aici parca se stie ca sunt muncitori si destepti. In special muncitori (in sensul de hard working, desigur). In Canada au ajuns mai putini indivizi care nu ne fac cinste, caci e mai greu sa ajungi aici decat in Germania: distanta geografica, drumul mai scump si interviul de care trebuie sa treci la ambasada".

A woman's gotta do what a woman's gotta do

"Am avut doua slujbe pana acum. Cum am pasit din avion am luat o slujba ca sales agent la o firma de telemarketing, pur si simplu pentru a castiga ceva bani cat de repede. Practic lumea suna sa isi activeze niste carduri, banca directiona apelurile la centrul unde lucram, iar noi incercam sa ii convingem sa cumpere niste produse aditionale, in general asigurare. Am stat vreo luna acolo pana am gasit o slujba de relatii cu clientii si suport tehnic (customer service and technical support). A doua slujba era pentru o companie pe profil de merchant services. Vindeau acele terminale folosite de restaurante, magazine... pentru a da posibilitatea clientilor de a plati cu ajutorul cardului. Si acces la reteaua financiara pentru procesarea acestor tranzactii."

"Departe de ceea ce studiasem, dar "a woman's gotta do what a woman's gotta do"," glumeste Elena. "Le-am luat pentru ca nu imi permiteam sa astept sa pice slujba perfecta... Era nevoie de bani, iar eu nu aveam experienta reala in domeniul in care aveam studii. Acum cateva saptamani am semnat contractul pentru o slujba, sper eu, "finala". Cel putin pentru vreo 2 ani. Sunt singura femeie care a inceput trainingul. E un fel de IT - Service Desk Analyst Level 1.5 la Computer Sciences Corporation. Chiar am intrebat la interviu... au spus ca nu prea multe femei aplica. Va fi interesant. Dar nu o provocare neaparat. Daca spun e ca e o provocare inseamna ca o privesc ca ceva ce nu cred ca as putea cuceri. E o slujba. Daca sunt singura femeie, voi fi sigura sa folosesc asta in avantajul meu."

Elena isi vede viitorul tot in afara tarii. Nu se va intoarce sa munceasca in Romania, deoarece nu crede ca are sanse de a-si plati imprumuturile din timpul studiilor si sa ii si ramana ceva din salariu. "Nici in canada nu ramanem pentru ca e totusi prea departe si in vreo patru ani ne intoarcem in Europa, probabil tot Germania sau Marea Britanie. Sau cine stie?..."