Acasa | Articolul tau | Este absurd sa credem in fluturii din stomac. Ei nu garanteaza ca persoana care ii provoaca e “the one”

Este absurd sa credem in fluturii din stomac. Ei nu garanteaza ca persoana care ii provoaca e “the one”

 SHARE  

Adaugat in 9 martie 2011

Este absurd sa credem in fluturii din stomac. Ei nu garanteaza ca persoana care ii provoaca e “the one”

L-am intalnit virtual pe "baiatul din vis" / Foto: Photoxpress.com

Pana sa-l intalnesc pe sotul meu, am avut alte doua mari iubiri. Pe fiecare am simtit-o, la vremea ei, ca fiind absoluta. Viata mi-a demonstrat ca, de fapt, orice mare iubire va fi anulata de o alta mare iubire. Pur si simplu.

- Citeste aici articolul care a generat aceste comentarii-reactie

Problema pare a fi faptul ca, in ciuda casatoriei si a celorlalte relatii mai mult sau mai putin pasagere, aceasta iubire salvatoare intarzie sa apara, lasand astfel loc de fantezie, neimplinire, frustrare. Cat despre fluturi in stomac, acestia nu sunt garantia ca persoana care ii provoaca e “the one”. Absurd. E “chimia” specifica oricarui inceput de relatie. Unii ii pastreaza o viata, dar acestia sunt exceptia de la regula, din pacate.

Marea majoritate pierdem fluturii, dar castigam, in 2-3 ani, dupa caz, ori un partener de viata ori o alta experienta amoroasa dezamagitoare. In opinia mea, eticheta de “the one” o putem atribui doar in momentul in care incepem sa ne incheiem socotelile, adica spre sfarsitul vietii, nu mai devreme, in functie de intreaga istorie sentimentala.

Intr-o nota pur personala, am trait ceva similar: prima mare iubire, in liceu, 2 ani cu fluturi, ursuleti, scrisori cu versuri, declaratii, tot arsenalul. Din motive obiective, nu am putut urma aceeasi facultate, nu am putut ramane nici macar in acelasi oras. Deznodamantul (previzibil, de altfel?) evident: despartirea, initiata de mine dupa o perioada de corespondenta stangace si cateva calatorii de cosmar cu trenul neincalzit pe timp de iarna, care au avut darul de a “ingheta” si farama de sentiment ce mai ramasese.

Fiecare pe drumul lui, cu bune si cu rele, mai auzeam una sau alta ocazional, prin cunostinte comune. Au trecut ani buni, timp in care ambii am avut relatii dezastruoase, in sensul ca am iubit persoane nepotrivite si am suferit ingrozitor. Inevitabil, nemultumirile de acest gen te fac nostalgic, nu poti sa nu te gandesti la persoanele care ti-au oferit ceva diferit, in sensul bun, fata de ce ti se ofera acum, faci comparatii (desi nu e corect, indiferent de situatie) etc.

Pe scurt, ajungi sa idealizezi ceva ce ai avut prin prisma nefericirii prezente. Coincidenta (sau nu) a facut sa avem ambii aceleasi sentimente si sa tanjim dupa ce am avut impreuna, fara sa stim insa unul de altul. Acum 5 ani si jumatate mi-am intalnit sotul, care m-a “vindecat” de nefericire si mi-a redat increderea in mine si in barbati. Insa cum viata are un simt al umorului cam negru pe alocuri, m-a pus fata in fata pe neasteptate cu “baiatul din vis”, e drept ca doar virtual, iar rezultatul a fost ca am inceput sa am indoieli cu privire la relatia actuala. Ceva la modul “e bine, dar ce-ar fi daca…”?

In fine, timp de cateva luni au existat conversatii pe net, ne-am si ajutat profesional cu niste lucruri, tot pe net, caci, in continuare, ne despartea jumatate de tara, dar cert e ca in mine se dadea o lupta intre trecut si prezent pe care nu reuseam s-o echilibrez nicicum. Ma temeam de aceste contacte, dar le si cautam, in speranta ca-mi voi da seama ce se intampla si incotro ar trebui s-o apuc fara sa fac rau cuiva, de preferat. Asta in realitatea virtuala, ca sa zic asa. in cea “reala”, se apropia nunta, organizata anterior.

In sfarsit, m-am tot gandit si am ajuns la concluzia ca cea mai buna modalitate de a-mi lamuri sentimentele era sa dau ochii direct si personal cu cel ce-mi bantuia imaginatia. A, de mentionat, foarte importanta, vina pe care o simteam in permanenta ca incheiasem relatia si-i facusem un rau pe care nu-l merita. Mai mult, exista si vina fata de viitorul sot pentru “aproape relatia” paralela pe care o ascundeam. In plus, deloc de neglijat faptul ca ma simteam datoare sa nu intru in biserica si sa jur stramb, fara sa fiu cat de cat sigura ca-mi pot onora juramantul.

M-am cam pierdut in amanunte, dar de-aici o scurtez, ca oricum nu mai e mare lucru de spus: m-am intalnit cu omul, am baut o cafea, am stat la o vorba si m-am lamurit ca cel din fata mea nu are nicio legatura cu ce-mi imaginasem eu, pentru simplul motiv ca “baiatul din vis” se transformase intr-un barbat pe care nu-l cunosteam si cu care n-aveam altceva in comun decat ceva amintiri, frumoase ce-i drept, dar nimic mai mult.

Dincolo de asta, acela a fost momentul in care am inteles cat de mult imi iubeam sotul, am invatat diferenta intre iluzie si realitate, si, inca mai important, cred eu, am inteles ce-a insemnat toata nelinistea cu care am trait aproape 10 ani, chiar si in momentele in care altcineva ma facea fericita – era o acuta senzatie de “lucru neterminat”. Era un capitol nefinalizat, sau poate finalizat nepotrivit, nu eram eu multumita de mine, cam la asta s-a redus totul. Astfel ca i-am pus punct cum m-a dus capul si rau n-am facut. Mi-am gasit linistea si motivatia de a ma dedica in intregime sotului si familiei, asa cum merita.

Asta ar fi experienta mea pe subiect, daca am plictisit imi pare rau, dar m-am exprimat cu speranta sincera de a ajuta, intr-un fel sau altul.

A, si inainte de a mi se pune intrebarea “toate bune si frumoase, dar ce te-ai fi facut daca n-ai fi avut la cine te intoarce spasita si recunoscatoare?”, am sa dau raspunsul: m-as fi intors la mine, la ceea ce as fi devenit fara “povara” pe care o purtasem atata vreme pe suflet din proprie initiativa. Nu as fi ramas cu acea persoana, pentru ca, adevarul fie spus, nici macar nu-mi placea prea mult ce am regasit: un om invins, defensiv, excesiv de precaut si preocupat de parerea altora, prea putin dispus sa-si mai asume riscul de a-si deschide inima. poate pentru mine ar fi facut-o, veti spune, dar mai exista un aspect: nici eu nu mai sunt cine eram odata. tot ce i se aplica lui mi se aplica si mie. nu ma cunostea si nu m-a cunoscut niciodata ca adult. suferea de aceeasi boala, a proiectiei unor amintiri frumoase pe… nimic.

Nota redactiei: Aceste comentarii a fost postat la articolul Am crezut ca ceea ce simt e doar atractie sexuala si am dat cu piciorul celei mai mari iubiri pe care mi-a scos-o viata in cale

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Pentru a evita confuziile si a pastra coerenta discutiei va rugam sa postati folosind un singur nume / ID in cadrul aceluiasi articol

Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: Daria
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainrelatiecuplucasatorievindecaremarea iubiremediu virtual CITESTE MAI MULTE DESPRE

12724 citiri

48 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.