Smart Woman

- Citeste aici materialul care a generat acest comentariu-articol

Eu am vazut toate astea dar, nestiind cum e altfel, am crezut ca asa e bine. El foarte gelos - cel mai gelos - nici asta nu am crezut ca fiind ceva foarte grav, stiam ca nu e bine dar consideram ca se poat trai cu asa ceva. Incet incet (timp de 2 ani) a inceput sa isi dea arama pe fata, la orice mica disputa incepea sa strige, sa tipe. Nu zic ca eu eram calmul intruchipat, cu siguranta nu eram, dar oricum. De inselat nu se pune problema, eu pe el sau el pe mine, doar eram impreuna zi si noapte, non stop.

Am inceput facultatea si cam dupa un an si ceva am inceput sa imi dau seama ca de fapt nu sunt fericita. Simteam ca gelozia lui exagerata e daunatoare, ca timpul petrecut impreuna nu mai e unul placut. Am vrut sa ma despart de el, dar imi era frica. Asta mai ramasese din sentimentele ce le nutream pentru el: frica. Aveam planuri mari (casatorie and stuff), dar in anul II de facultate deja lucrurile erau destul de nasoale intre noi.

Am ajuns sa il urasc, efectiv sa il urasc si intr-o cearta din aceea grosolana, intr-o seara, i-am spus ca eu nu mai pooooot. Nu a fost placuta despartirea, deloc. Dar deloc. M-a scos afara din casa cu forta, nu inainte sa imi spuna ca se sinucide daca nu il iau inapoi. Nu m-am lasat santajata emotional pentru ca stiam ca e singura sansa sa scap de el pentru totdeauna. Urlete, strigate, dar am plecat intr-un final.

A doua zi aveam emotii mari pentru ca nu stiam daca si-a dus la capat promisiunea. Am sunat la biroul lui si mi s-a spus ca nu a venit la munca. Am scapat telefonul din mana. Am inceput sa plang in hohote dar apoi colega lui mi-a spus ca de fapt anuntase in dimineata respectiva ca nu se simte bine. Cateva zile liniste totala, apoi m-am intalnit intamplator cu el pe strada si dupa o renegociere esutata de impacare (din partea lui) nu am mai vorbit nimic.

Eu m-am hotarat ca vreau sa plec in State cu un program pentru studenti si am si aplicat pentru acel program. Am cunoscut un baiat care si el avea aceleasi planuri si am inceput sa vorbim (asta fiind in a doua saptamana dupa despartire). Trebuie sa recunosc ca imi placea de acest nou, simpatic, extrem de inteligent si carismatic personaj. Si am acceptat sa ies cu el.

Ce nu stiam eu la acel moment e ca fostul meu imi instalase pe calculatorul personal un mic program prin care imi citea toate converstatiile cu oricine. Si evident ca a aflat de noua mea pasiune. Si atunci a inceput cosmarul. Primeam multe mesaje pe mess de la diverse persoane din lista in care ma intrebau de ce le vorbesc asa de urat, ce am la adresa lor ca ele nu mi-au facut nimic. Nestiind despre ce e vorba, am intrebat si mi-au trimis mesajele respective. De vis, dupa cum va puteti imagina.

Inclusiv baiatului nou i-a scris despre mine intr-un mod nu tocmai placut. Si toate aceste mesaje erau in numele meu, de pe adresa mea de mail. Avea parola, imi schimba parola, nici in ziua de azi nu am mai reusit sa imi accesez acea adresa. A scris mail firmei cu care mergeam in State, tot in numele meu. Evident ca m-au contactat domnii, mi s-a facut rau cand am aflat ce scrisese. Le-am explicat situatia, mi-am schimbat adresa si s-a rezolvat intr-un final.

Cel mai parsiv lucru pe care l-a facut e sa ii scrie tot in numele meu un mail fostului meu sef prin care il anunta ca am nevoie de bani si ca prestez in natura in urma unei sume de bani iar in acel mail eu il rugam pe sef sa dea numarul meu prietenilor lui care sunt interesati. Nu mica mi-a fost suprinderea cand am primit un telefon de la un necunoscut solicitandu-ma. Atunci am vrut sa merg la politie, deja se ajunsese prea rau.

Traiam intr-un sters continuu atat eu cat si parintii mei, care l-au primit la ei in casa zi de zi, care l-au hranit si l-au iubi 2 ani de zile. Mama a fost cea care a zis sa nu mergem inca la politie pentru ca cine stie, poate va ajunge sa apeleze la violenta fizica si nu ne doream asta. Nu va spun ca un an de zile nu am umblat singura pe strazi numai cu teama si stres ca acum acum imi vine de hac.

A trecu timpul, m-am mai linistit, dar inca am mici tresariri cand il vad cateodata pe strada. Sentimenul de frica ce mi l-a lasat inca mai are mici mici urme. Am scris acest mail numai pentru cei care ziceau ca e o utopie povestea domnului Ion, din perspectiva mea nu este.

Exista oameni dezechilibrati psihic si eu am avut nenorocul sa dau peste unul din ei. Va spun sincer, tot ce mi-as dori acum sunt niste scuze sincere. Eu nu consider ca am facut ceva rau, am fost cred prea buna cu el si de acolo si-a permis atat de multe.

PS: Si acum imi bate inima scriind si reamintindu-mi stresul prin care am trecut.

Nota redactiei: Acest comentariu a fost postat la articolul "Pana unde poate merge razbunarea: ea crede ca are o viata perfecta dar de fapt in curand o sa fie fara un ban, divortata si certata cu toti apropiatii"

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase