Smart Woman

Am dat peste Diana din intamplare; o cunostinta mi-a spus ca are o poveste "smart" in spate asa ca am cautat-o sa vad despre ce e vorba si nu am fost dezamagita. I-am gasit magazinul in buricul targului, pe Kogalniceanu,  traficul din fata  magazinului regasindu-se si inauntru. Ma asteptam sa fiu intampinata de o femeie de afaceri pusa la patru ace si cu nelipsita mapa de lucru in mana; in schimb am fost primita de o tanara cu aer hippie, putin agitata, care mi-a aratat entuziasmata cea mai recenta creatie, o rochie de mireasa din in subtire combinat cu flori si dantela crosetate manual.

Catwork in The Dressing Room este o "coproductie" Diana Jireghe (Osorhan) si Tudor Plugaru iar magazinul, in forma actuala, este deschis de aproximativ o luna. Se mai observa inca picioare de scari prin coltul vitrinei, semn ca mai au putin de munca la el; insa nu apuci sa bagi in seama deoarece iti atrag privirea gentile de la intrare si hainele expuse. Daca Diana e mintea creativa a afacerii, femeia din fata, dupa cum se autointituleaza, Tudor e omul din umbra, cel care se ocupa de organizare si tine afacerea pe picioare. A venit cu o experienta de vreo 12 ani in spate ajutand-o pe Diana sa evite "greselile" trecutului facute cu primul magazin. Lui ii lipsea partea de creatie iar ei ii lipsea organizarea, poate chiar mai mult decat ii lipsea lui creatia, dupa cum puncteaza recunoscatoare Diana, si asa a luat nastere Catwork in The Dressing Room.

La intrebarea ce ii face pe clienti sa revina, Diana "da vina" pe apropierea dintre ea, echipa cu care lucreaza (Cristiana si Corina), si cei ce ii pasesc in magazin. Si-a format la munca o familie, in care fiecare pune umarul la treaba investindu-si timpul si energia in aceasta mica comunitate. Clientele sunt trecute in lista de messenger astfel incat sunt anuntate si de bune si de rele. In timp si-a creat cu acestea o relatie bazata pe incredere. Spera ca magazinul, asa cum il vad atat ea cat si Tudor, sa o ajute sa aprofundeze aceasta relatie.  Pana una alta, Diana e oricand dispusa sa ajusteze o piesa de imbracaminte pentru o clienta sau sa repare o cusatura, daca cumva s-a desfacut. Recunoaste ca mai face greseli, intr-adevar mult mai putine acum decat la inceput. Insa relatia cu clientele o ajuta sa le repare si sa le evite pe viitor. A crescut si ea odata cu magazinul si a ajuns dintr-o novice intr-ale hainelor, intr-o cunoscatoare.

Povesteste cu amuzament un episod in care relatia de pe messenger cu clientele i-a salvat bunul renume. In urma cu cativa ani a facut cateva rochii dintr-un in negru cu imprimeu alb in combinatie cu un material alb. Rochiile s-au vandut repede dar Diana si-a pastrat un exemplar; la prima spalare a rochiei a constatat cu groaza ca negrul iese din material si fuzioneaza cu albul distrugand nu doar rochia ci si celelalte lucruri pe care le mai ai puse la spalat. Si-a anuntat clientele pe messenger ca exista o problema cu rochiile si ca e mai bine sa le aduca inapoi si sa isi recupereze banii. Nu mica i-a fost mirarea cand multe dintre ele au gasit solutii alternative, precum spalatorii profesioniste, asfel incat sa poata purta rochiile evitand dezastrul. Ce a invatat de aici? Ca e mai bine sa pui increderea, mai degraba decat profitul, la baza relatiei cu cei ce iti calca pragul. Un rezultat mai practic al intamplarii a fost ca de atunci testeaza intotdeauna prin spalare materialele pe care le foloseste.

Povestea Dianei incepe in urma vreo patru ani cand, dupa ce nu a gasit pe piata o geanta care sa ii placa sau pe care sa si-o permita, a pus mana si si-a facut singura una dintr-o fusta. A iesit stramba, asimetrica, dar interesanta.  Au urmat genti brodate manual facute pentru prieteni insa ideea de afacere i-a venit de abia cand a vazut un stand gol la un targ de Sfantul Valentin. In doua zile de munca a facut 20 de genti ca sa aiba cu ce sa inceapa iar mai apoi tot cate 5 in fiecare noapte. Croia gentile seara pe podeaua din bucatarie si le broda peste noapte. S-au vandut ca painea calda ceea ce a incurajat-o sa incerce si la alte targuri si mai apoi sa dea drumul primului magazin, fara nici un ban in buzunar dar cu reclama asigurata fara sa isi dea macar seama.

A plecat sa inchirieze spatiul cu 2 milioane de lei vechi si l-a batut la cap pe proprietarul unui garaj din zona Pietii Rosetti pana i l-a dat.  Inca mai purta codite pe vremea aceea, dar a fost atat de convingatoare si de insistenta incat omul a ajuns sa sparga usa garajului deoarece nu gasea cheia.

Clientii i-au pasit pragul inca din prima zi a Catwork-ului, ba chiar, spre surprinderea ei, au asteptat-o in fata magazinului sa il deschida. Motivul? La targul de Paste la care participase cu putin timp inainte a strigat entuziasmata in gura mare timp de doua saptamani anuntand deschiderea mult asteptata a magazinului. Tactica a functionat facand de rusine pana si cele mai complexe strategii de marketing. A ajutat si faptul ca a atacat un sector destul de slab dezvoltat la aceea vreme, piata produselor handmade, care a luat mai apoi un avant de nedescris.

Si-a facut prima colectie intr-o luna, cu 60 de milioane imprumutati de la mama sa. Magazinul si l-a mobilat cu rafturi facute cu ajutorul prietenilor iar in primul an si-a pus pe picioare o afacere si si-a facut un nume. Incet, incet s-a extins ajungand chiar si la productie de serie. A avut insa grija sa pastreze materialele bune, designul diferit si broderiile manuale chiar si pe sutele de rochii facute in serie. A fost nevoita sa isi inchida magazinul in august anul trecut inainte de a da nastere fiicei sale Sara, acum in varsta de 9 luni.

Nu a stat prea mult pe tusa; la trei saptamani dupa cezariana era inapoi pe baricade mergand la atelier cu cea mica in cosulet si gandind urmatorul pas. Poate ca noul magazin, cel deschis in colaborare cu Tudor, e lansat doar de o luna, dar proiectul magazinului e doar cu putin mai tanar decat Sara.

Deocamdata functioneaza doar jumatate din magazin, o jumatate umpluta cu haine si accesorii in care din cand in cand mai poti vedea o tanara (pe Cristiana, in cazul meu) pictand genti, asa cum am vazut si eu cand am ajuns acolo vineri. Urmeaza insa jumatatea-atelier gandita pentru a crea o comunitate in jurul conceptului Catwork in The Dressing Room. Diana povesteste incantata cum va pune trei masute la care clientele vor putea servi ceai in timp ce privesc cum fetele picteaza genti sau in timp ce sunt invatate la randul lor sa picteze. Mai urmeaza o sectiune cu rochii de ocazie si rochii de mireasa altfel decat ceea ce gasesti pe piata la ora actuala.

Gandindu-se retrospectiv, Diana recunoaste ca a fost inconstienta cand s-a lansat pe piata modei fara nici un pic de experienta in domeniu, fara nici un ban pus deoparte si fara o plasa de siguranta. Daca ar fi stiut in urma cu 4 ani ce presupune un magazin nu este foarte sigura ca ar mai fi facut acest pas. Datoreaza succesul de astazi perseverentei, norocului, muncii, dar si acelei doze de inconstienta care i-a permis sa se arunce cu capul inainte.