Smart Woman

Cu ocazia unui drum pana la biserica din satul bunicilor, pentru o comemorare in familie, mi s-au oprit ochii pe o icoana a Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus. Nu pentru ca ar fi fost atat de frumoasa, ori mi-ar fi inspirat nu stiu ce sentiment de natura divina, ci pentru ca era stralucitoare, nu de la foita de aur, argint, ori nu mai stiu eu ce, ci de la sclipiciul si ledurile ce inconjurau contururile. Era cea mai noua achizitie a bisericii, pusa la loc de cinste, spre deosebire de clopotul vechi de cateva sute e ani, ascuns acum intr-un colt inca de cand a fost inlocuit cu unul mai mare.

Fiind zi de sarbatoare, preotul a aparut si el intr-un vesmant ce pare ca voia sa intre in competitie cu icoana pentru stralucire. Nepoata mea de 11 ani a ramas cu ochii lipiti pe haine. Cat a durat slujba religioasa, nu a facut decat sa ma traga de maneca si sa intrebe daca hainele sunt din aur. Am aflat mai apoi ca sunt la moda straiele preotesti batute cu pietre Swarovski. Totusi, nu cred totusi ca era cazul…

Ce s-a intamplat cu in ultimii ani cu tot ce inseamna arta religioasa? Cand s-a schimbat credinta in asa fel incat fie nevoie de sclipici si beculete. Nu poti sa te rogi daca nu ai jocuri de lumini in jurul icoanei? Nu crezi ca un crucifix te poate ajuta ori proteja decat daca il poti vedea in miez de noapte din cauza luminii ce emana din el? Ma intreb, chiar crede cineva ca este vorba de o lumina de natura divina?

Am observat ca, in ultimii ani, trendul s-a extins si la nivelul urbelor. Din ce in ce mai multe orase au cate o cruce asezata pe un punct mai ridicat, ce pare sa vegheze asupra comunitatii. De cele mai multe ori, crucea este luminata intr-un albastru electric, inspirand orice numai nu acel sentiment de caldura si de siguranta pe care, cel putin eu, il asociez credintei.

Monumentele religioase precum si picturile ori sculpturile de inspiratie religioasa pot fi superbe. Orice album de arta ce incearca sa redea imaginea societatii noastre de-a lungul timpului, include macar un capitol pe tema artei de inspiratie religioasa, iar lucrarile expuse sunt, adesea, cu adevarat frumoase. Si totusi, sa intri acum in unele biserici, ori in casa unui crestin, rara iti va oferi ocazia sa vezi cateva exemple de acest fel. Cum au ajuns kitschurile sa joace asa un rol in experienta religioasa?

Culori ce se schimba, efecte vizuale, fete animate - pe scurt, icoana kitsch. Cand ma uit la unele dintre ele, imi vin in minte pisicile acelea chinezesti cu o labuta drept pendul e care, cand le aduni la un loc, pare sa parodieze armata unui regim totalitar. Daca ar fi sa ma pot uita la aceste obiecte, caci nu merita titlul de arta,  fara sa le atasez o semnificatie religioasa, atunci ele nu ar putea fi catalogate decat ca gunoaie. Si totusi nu este cazul, in ochii multora ele sunt obiecte de cult si intruchipeaza un fenomen mai larg: nevoia de a face din credinta personala ceva cu care sa te lauzi, ceva stralucitor, grandios. Si de ce nu, daca alesi ai poporului, ori diferite personalitati fac parada cu propria fervoare religioasa (ramane de discutat daca reala ori falsa) si pozeaza in buni crestini?