Smart Woman

Seara trecuta (sambata, 10 aprilie), cel care se intitula candva „traficant de poezie” s-a sinucis, la varsta de 32 de ani, dupa ce i-a trimis un mesaj de adio mamei sale, pe telefon.

In urma cu niste ani, am purtat o discutie cu George Vasilievici despre sinucidere. L-am intrebat daca a incercat vreodata sa comita acest gest, iar raspunsul lui de atunci a venit categoric si sacadat, precum poemele  lui: „Niciodata. Pentru ce? O sa vad mai incolo cum e cu moartea. Acum sunt aici si nu am terminat. Pe planeta Pamant. Vreau sa vad ce-i cu ea. Cine stie unde nimeresc dupa. Si acolo o sa vad eu. Sper sa ma distrez. Sa invat. Sa testez. Sa gust. Cred ca fiintele au un mare grad de autoconservare si, daca nu actioneaza nimic din afara lor, oameni sau serpi mor atunci cand nu mai au ce afla. Asta inseamna de moarte buna”.

Nimic din ce spunea George nu avea un singur sens. „Sunt un prost orator. Mi se intrerup gandurile”, se scuza uneori, pentru ca mai apoi sa glumeasca: „Discutam liber, nu ne duelam. Ce, iti curge sange?”. „Tu nu stii cu cine vorbesti. Sunt doar un baiat care scrie şi el, acolo, poezie, ca nu stie altceva, saracu’. Sunt un golan crescut pe strazile Constanţei şi atat. Restul... restul nu e treaba mea”, spunea George, cu vesnicul lui zambet strengaresc, atat de familiar celor care l-au cunoscut.
De altfel, lasa mereu impresia ca nu il intereseaza ce cred ceilalti despre el: „Ce imagine? Nu imi pasa. Vreau sa fiu liber, sa nu am chestia asta cu imaginea pe cap. Mie imi place sa fiu cat mai anonim posibil, imi place sa pot sa ma imbat si sa cad pe jos daca vreau, fara sa se uite lumea stramb. Nu imi place imaginea asta de sobrietate. Eu aşa sunt, ok?”. D

ar, dincolo de indiferenta pe care ii placea sa o afiseze, George punea cel mai mare pret pe sentimente: „Argumentele rationale sunt dictate de sentimente si gandirea toata este subordonata sentimentelor. Asta e doar parerea mea. Nu stiu psihologie, dar m-am studiat pe mine un pic. Gandul lucreaza pe emotie, chiar daca incearca sa o desfiinteze”.

George Vasilievici: "Am fost traficant de droguri. Acum sunt traficant de poezie"
George Vasilievici scria pentru ca „la asta se pricepea cel mai bine”. „Am inceput sa scriu poezie la 18 ani, intr-o zi ca azi, cand ma intorceam de la piata. Nu stiu, a venit la mine. Si m-am apucat sa citesc pentru ca nu intelegeam de ce imi venea sa plang de fericire cand il citeam pe Eminescu. Pana atunci, ochii erau deschisi, dar afara era intuneric si nu se vedea Eminescu”.
„In societatea moderna, sa publici nu inseamna pentru un autor decat o forma de supravietuire fara a fi obligat sa faca altceva in afara scrisului. Cartile sunt ca o diploma de facultate; pentru latura sentimentala a unui autor sunt inutile. Atat. In rest, mi se rupe de edituri, de intalniri cu publicul. Asta e adevarul. Imi pare rau ca te dezamagesc. Dar ma intereseaza doar ce simt cand scriu. Indiferent de opiniile cititorului, un scriitor adevarat tot va scrie. Nu, nu am chef sa fac altceva si tre’ sa traiesc cumva din asta, atunci. Am fost traficant de droguri. Acum sunt traficant de poezie”, imi povestea.

Rememorand toate acestea si multe alte discutii cu George Vasilievici, nu pot sa nu ma intreb: „De ce?”. Dar indata imi vine in minte raspunsul tipic al lui George, pentru intrebarile dificile: „Pai, am crezut ca pot raspunde, dar m-am inselat. Mi se intampla des mie sa ma insel”. O prietena comuna a incercat astazi sa ma consoleze: „Nu fi suparata. La cum il cunosc, el insusi nu ar lua asta foarte in serios. El radea in fata dezastrelor. E curajos. O sa ajunga acolo unde isi doreste”.
Sper din toata inima sa aiba dreptate.
Cu bine, George Vasilievici!

Articolul a fost trimis de Maria-Adriana Popa. Link la stirea despre sinuciderea poetului (Mediafax)