Acasa | Articolul tau | In timp am invatat ca pot face mai mult decat sa imi impresionez parintii, ca imi pot alege singur drumul in viata

In timp am invatat ca pot face mai mult decat sa imi impresionez parintii, ca imi pot alege singur drumul in viata

 SHARE  

Adaugat in 26 ianuarie 2011

In timp am invatat ca pot face mai mult decat sa imi impresionez parintii, ca imi pot alege singur drumul in viata

Despre libertatea de a lua propriile decizii / Foto: Photoxpress.com

M-am nascut in '88. Tata era nou venit la oras pe perioada liceului iar mama, o oraseanca convinsa. Amandoi au avut o educatie aleasa; au excelat in sistemul scolar fiind considerati niste "prodigy", cu note de 10 la absolut orice materie posibila si medaliati la olimpiade. Tata urma sa studieze la Academia Militara, iar mama la Facultatea de Istorie. Dar totul s-a cam dus pe apa sambetei dupa ce am aparut eu, iar dupa un an, marea revolutie.

- Citeste aici articolul care a generat acest comentariu-reactie

Amandoi si-au dat seama ce beneficii poate aduce privatizarea si astfel au deschis un lant de mici firme care, intr-adevar, s-a dovedit profitabil. Vazand ce succes au avut, nu au putut concepe ca propriul lor copil sa nu ajunga mai sus decat ei. Daca ei au avut doar 10 in scoala, eu trebuia sa iau 10+, dar daca veneam acasa cu 10 sau 10+ pe lucrare, ziceau un sec “Bine”. In schimb, daca veneam cu un 7-8, ei bine, era iadul pe pamant. Am inceput sa vad acest lucru ca motivul existentei mele; citeam, calculam, studiam pana la epuizare, dar nu m-am ridicat la nivelul asteptarilor.

Si acum tin minte primul 4 pe care l-am luat. Am plans tot drumul catre acasa. Dar scoala nu era totul, trebuia sa excelez si in alte activitati, activitati care nu aveau nicio legatura cu pregatirea mea sau macar cu varsta. De exemplu, tata mi-a spus la un moment dat sa merg dupa cheia franceza din sopru iar, la cei 11 ani ai mei, l-am intrebat: "Ce e aia cheia franceza?", o intrebare normala din moment ce era prima oara cand auzeam acest cuvant. Raspunsul tatalui meu nu a fost tocmai parintesc, nici macar nu stiu daca a fost etic.

Pe masura ce anii au trecut, cum viata in familie nu era tocmai pe roze, am inceput sa ma refugiez in religie. Bunicii mei erau foarte religiosi si s-au asigurat ca ma indoctrineaza. Ani de zile am mers constant la biserica, am spus  "Tatal nostru" in fiecare seara; citisem biblia deja de vreo 3 ori pana in clasa a 8-a. Relatia cu tata era destul de conflictuala, iar adevaratul meu salvator a fost mama. Si ea avea defectele ei parintesti pe care nu le-as scoate in evidenta prea tare, dar era mama. Ii puteam simti mereu caldura, era ca un inger si demon pentru mine, dar era gura mea de aer.

Intre timp, afacerea familiei a dat faliment. Nu a putut sa concureze cu noile firme venite pe piata. Astfel, mama a fost nevoita sa mearga in Italia, tata s-a refugiat in alcool, iar eu, desigur, in religie mai mult ca niciodata. Ce puteam face? Nu stiam altceva, o pierdusem pe mama. A venit apoi momentul pentru a merge la liceu si de a lua o decizie importanta: la ce liceu si la ce profil. Normal ca tatal meu dorea cel mai bun liceu din oras si cel mai bun profil: mate-info. Desi stiam ca matematica nu este tocmai punctul meu forte, nu puteam sa ma impotrivesc dorintelor tatalui.

Asa ca am intrat la cel mai bun liceu din oras, la cel mai bun profil, unde am fost torturat psihic de materia matematica timp de 4 ani. Eram precum gaina pe care incercai sa o inveti sa zboare. Doar eu stiu cum am trecut prin acei 4 ani, ca sa nu spun ca tatal meu tot nu era multumit. Prin clasa a 9-a pot spune totul s-a schimbat. Am dat la o parte toate romanele de literatura si toate cartile religioase. Am inceput sa citesc despre istorie, geografie, astronomie, bilogie, chimie, fizica si, in special, psihologie. Au inceput sa mi se deschida ochii spre o altfel de lume.

Din istorie am aflat despre inaintasii nostri, despre comportamentul uman de-a lungul secolelor, din geografie despre planeta noastra si despre cum suntem doar un punct de ac pe acest glob, din astronomie  despre cat de imens este universul si cat de minusculi suntem noi de fapt, si asa mai departe. Am aflat despre evolutie, despre fuziunea nucleara, despre atomi etc. Dar cel mai important lucru pe care l-am descoperit este propria persoana. As putea spune ca pana atunci nu eram complet constient de sine; am aflat ca sunt om, ca sunt o fiinta superior intelectuala, ca pot face mai mult decat sa imi impresionez parinti, imi pot alege singur drumul in viata.

Deja ma interesa viitorul meu, si nu viitorul pe care il vor parintii mei. Incetul cu incetul, cu cat aveam mai mult acces la informatie, m-am indepartat de religie, pe care am strans-o in brate atatia ani, dar am observat ca pe mine nu ma ajuta cu nimic. Am inceput sa studiez lumea din jur in liniste completa, am invatat comportamentul uman, stiam ce trebuie sa vorbesc si ce nu trebuie sa vorbesc, stiam ce sa spun ca sa imi indeplinesc obiectivul, stapaneam persuasiunea si manipularea, iar cand mama s-a intors definitiv, eram deja o alta persoana.

La varsta de 15-16 ani eram mai matur decat unii colegi de facultate pe care ii am acuma. Si, in final, am putut sa ii tin piept tatalui meu. Am reusit sa il fac sa se lase de alcool; au trecut 6 ani de cand nu a mai pus picatura de alcool in gura. Apoi, amandoi parintii au inceput o noua afacere, ceva mai sigur si mai putin sofisticat, astfel incat sa le ridice moralul. Deja stiam unde imi este locul pe pamantul acesta si nici macar mama, cu toata bunavointa ei, nu mai putea sa ma schimbe, lucru care o intrista. Ea isi dorea sa cresc mare si sa raman in casa parinteasca, intr-adevar o casa cu 2 etaje. Dar locuinta parinteasca era intr-un oras mic, pe cand eu trebuia sa ma afirm.

Anii de liceu au trecut si am hotarat sa merg la facultate. Normal ca tatal meu a trebuit sa intervina. El ar fi vrut sa merg la Cluj, la inginerie, pe motiv ca stie persoane acolo si ca o sa imi fie bine. Eu inca imi aminteam cum tot el mi-a zis sa merg la mate-info, ca acolo este cascavalul; acum, acel cascaval s-a mutat la inginerie. Doar ca de data asta am fost mai puternic, am putut sa ii spun NU, deoarece consecintele sunt ale mele deci EU decid pentru viata mea.

Astfel am devenit student la psihologie, departe de casa, unde ma incadrez perfect. Sunt independent, m-am angajat, la facultate totul este bine, mi-am cumparat laptop si tv-plat din bani mei. Dupa multe relatii, mi-am gasit o fata cu care pot sa impart orice, desi nu imi fac iluzi pentru ca sunt inca tanar. Momentan totul e ok.

Dar cel mai important lucru este ca, desi nu am ajuns sau nu voi ajunge cum au vrut parinti mei (m-am declarat ateu in fata lor - lucru care sigur deranjeaza multi cititori), au ajuns sa fie mandri de realizarile mele. Desi mama nu a incetat vreodata sa spuna cat de mandra e de mine, acum se simtea altceva in glasul ei, lucru care nu poate decat sa ma bucure. Apoi este tata care pana in ziua de astazi nu mi-a spus in fata: "Fiule, sunt mandru de tine". Insa nu ma mai deranjeaza atat de tare. A spus-o altor persoane de nenumarate ori, care apoi mi-au spus mie cand am avut ocazia sa discutam. Desi pare putin, pentru mine inseamna enorm.

Cred ca am deviat putin de la subiect dar vreau sa spun tuturor cititorilor, in special parintilor si celor tineri, individul este cea mai importanta persoana din viata lui. Daca individul nu este fericit, care este rostul nasterii sale daca nu isi poate controla singur viata? Nu exista destin, exista doar decizii, unele mai usoare, altele mai grele, dar acele decizii grele ne sculpteaza. Uneori este nevoie de un sfat, de un sprijin moral pentru ca apoi individul sa poata lua singur o decizie, insa nu sa fie luata pentru el.

Nota redactiei: Acest comentariu a fost postat la articolul "Cu ce e mai buna mama care isi forteaza copilul sa exceleze fata de cea care isi obliga fetita de 5 ani sa isi epileze sprancenele?"

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: John Doe
 


 SHARE :  Trimite pe mail
educatieparinticopilariecresterecredintalibertateasteptariseveritateateudecizii CITESTE MAI MULTE DESPRE

10702 citiri

99 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.