Smart Woman

Jobul iti ocupa cea mai mare parte din zi. E important sa iti placa ceea ce faci, daca vrei sa ai vreo sansa sa fii cel putin multumit, daca nu fericit

Am trecut recent de patruzeci de ani, n-am nevasta, n-am copii, si nu mi-am pus pana acum cativa ani problema vreunui vis. Poate-s mai tampit, dar nu ma pasioneaza ideea unei masini de nici un fel, nici ideea unui apartament in buricul targului. Am stat si m-am gandit bine, nici macar ideea calatoriei in jurul lumii nu ma atrage.

Cum sa te bucuri alaturi pe piticul tau intr-un week-end de iarna

Voi incepe cu primul experiment simplu si amuzant.

Locuiesc cu un inger

Locuiesc cu un inger. Cum mi-am dat seama de asta? Cred ca atingerea din fiecare dimineata a buclelor ei blonde pe fata mea m-a facut sa realizez, sau privirea ochilor ei negri aparuti in virtutea vointei mele de a nu arata ca un cliseu, sau poate joaca interzisa a manutelor ei prin parul meu pe care nimeni nu are voie sa-l atinga. Sau o fi faptul ca aseara am dansat cu pietre in buzunar pe muzica cu patratele, doar pentru ca asa mi-a cerut. Dar nu, nu...nu e asta, pentru ca stiam de mult.

Uitati-va la copiii nascuti inainte de '85. Se vede pe multi dintre ei "educatia din fata blocului"

Uitati-va in jur: va plac toti “copiii” din generatiile nascute inainte de '85? Va place cum au ajuns, ce fac? Putem cuantifica aspectul “toti s-au capatuit, au ajuns ceva, cineva in societate?”. Eu n-as inclina balanta nici ca sunt majoritari buni, nici majoritar rai. Nici ca surclaseaza generatia noua, nici ca au fost surclasati de parintii nostri. Si nu vreau sa aud ca am fost stricati de “democratia SUA” – pentru ca pana a intrat la noi jeans-ul, Cola si Mortal Kombat 3, eram deja maturi emotional si fizic. Noi cel mult am baut cola la dozator TEC – in pauza de fotbal.

Suferă copiii de un deficit de joacă?

Nu este deloc neobișnuit pentru un părinte care își înscrie copilul la grădiniță, să întrebe: Dar ce activități opționale aveți? Aveți ore de limbi străine, învață copiii să cânte la pian, se face balet, judo, origami?

Catharsis

"Stephen şi-a retras braţul drept, maltratat şi desfigurat, şi a întins palma stângă. Mâneca sutanei a fâşâit din nou, rigla s-a înălţat şi un pârâit de cracă frântă, un sfredel de durere înţepătoare, usturătoare, arzătoare au făcut ca mâna să i se închircească, palma şi degetele să se fleşcăiască în boţ livid, ca o piftie tremurândă." (James Joyce, Portret al artistului la tinereţe)

Şotronul naţional cu drepturile noastre ca miză

Noi, românii, ca stare de fapt suntem caracterizaţi de pierderea de timp. Pierdem vremea, dar din păcate nu şi vremurile.

Cum sa fii o mama-singura perfecta

Trezeste-te la 6.30 dimineata. Fa-ti cafeaua. Pregateste micul dejun. Fa-ti dus, aranjeaza-te. Trezeste copilul. Joaca-te putin cu el. Fa-l sa inteleaga ca nu e asa urat la gradinita si ca mami nu are cum sa stea cu el acasa.

Copilaria prinsa in "mrejele" tehnologiei

Copiii astazi uita sa se bucure de jucariile si jocurile care construiesc lumea copilariei, o lume pura si nevinovata, o lume vesela prin simplitatea ei. Cum de am permis sa se intample acest fenomen?

Nu sacrificati hrana afectiva pentru ce puneti in farfurie!

Parintii sunt adesea atat de preocupati de nevoile materiale, biologice ale copilului, de procurarea hranei  in cel mai concret sens al cuvantului, incat adesea uita - sau nici macar nu isi pun problema - cat de importanta este pentru copilul lor cealalta hrana, care nu se pune in farfurie: cea emotionala.

Cand am inceput sa ma joc cu ei, ma simteam penibil si nu intelegeam, dupa cate fac pentru copiii astia, de ce mai trebuie sa fiu si clovn

M-a incercat intoatdeauna o gelozie cumplita fata de parintii care se joaca cu copiii lor din tot sufetul si din placere. Asta numai dupa ce mi-am facut copii, inainte parea normal.

Sa luam sau nu lucrurile in joaca?

Care este cea mai frumoasa amintire din copilarie pe care o ai?

A mea este de cand alergam la vale pe un deal cu mama, tata si sora mea. Totul in jur era ireal de frumos, cu totii traiam ca si cum momentul acela nu avea sa se termine niciodata. Ne simteam conectati, impreuna, in afara timpului. Ne simteam liberi. Liberi de lumea inconjuratoare, liberi sa fim cine vrem, liberi sa simtim tot.

O fetita i-a spus nepoatei ca are in cap sarmale si, de atunci, isi ascunde parul sub sapca

"Tocilar", "ochelarist", "ciudata", si astea sunt poate cele mai blande apelative din panoplia rautatilor dintre copiii. Erau in voga pe cand eram eu eleva cu codite (si fundite) dar banuiesc ca astazi au evoluat considerabil in expresivitate. Acum i se spune "bullying", dupa termenul american. Noi nu aveam un nume pentru fenomen, era doar teroarea de la scoala.