Smart Woman

Asa si cu orasele. Sunt orase care trebuie vizitate la momentul lor si sunt orasele cele "bune" care trebuie vazute si a doua oara.

Acum 11 ani, Parisul a fost o goana nebuna de a cuprinde in 10 zile o istorie de secole. Cu harta si ghidul in mana si cu biletul de metrou in buzunar, am pornit intr-o misiune contra cronometru. Arcul de Triumf - bifat, Place de la Concorde - bifat, Palatul Versailles - bifat, Piata Bastilia, La Madelaine, Panteonul, Muzeul Luvru, Muzeul Orsay, Notre Dame - bifate, cimitirul Pere Lachaise, cartierul Defense, rue de Rivoli, Domul Invalizilor, turnul Eiffel, Sainte Chapelle, Champs-Elysees - bifate. Ne-a scapat ceva? Place Vandome, gradinile Tuilleries, gradinile Luxembourg, Sacre Coeur, Palais Royal - direct la tinta.

Am urcat la picior in toate turnurile posibile si nu am iertat nici cea mai mica bisericuta ce mi-a iesit in cale. Daca ne-am fi punctat pasii pe harta, am fi facut un zig-zag intortocheat din care nu stiam sa povestesc traseul, dar cu siguranta as fi putut descrie cu lux de amanunte fiecare obiectiv vazut.

Ce am povestit atunci? Ca Parisul este impresionant, colosal, dar nu chiar cel mai curat, ca este plin de imigranti de toate natiile, ca au o retea grozava de metrou, ca mancarea si intrarile la muzee sunt scumpe, ca francezii nu vorbesc engleza.

Anul acesta, Parisul a fost ca o plimbare de seara cu vaporasul pe Sena. Ne-am dus la Sacre Coeur, dar am ratacit mai mult pe stradutele cu cafenele si artisti, am fost la Centrul Pompidou, dar nu am intrat, ci ne-am luat cu drumul si am ajuns in Marais, pe stradute inguste, cu boemi si boutique-uri, am savurat o inghetata in Place de Vosges si am lenevit printre francezii iesiti duminica in parc, pe iarba, cu prietenii sau copiii.

Am mancat la bistrot-urile cu masute pe strada, unde cea mai simpla friptura se numeste intr-un fel care deja iti lasa gura apa. I-am admirat si i-am fotografiat pe localnicii care ieseau la terasa la un pahar de vin si mancau un sandvis din bagheta alba si ne-am zgait la magazinele cu animale si plante de gradina, care se deschid mai cu seama sambata si duminica si se intind pe trotuare. Ne-am plimbat pe cheiul Senei printre joggeri, biciclisti de weekend si vanzatori de carti vechi si am descoperit cu adevarat Cartierul Latin.

Am facut cumparaturi mici din magazine inghesuite in care vanzatorii aranjeaza in permanenta cate ceva si in ultima zi am cedat in fata unei ciocolaterii cu delicatese indecent de bune.

Ce povestesc acum? Ca Parisul este ceea ce-l facem noi sa fie, dar cu certitudine trebuie vazut macar si a doua oara.