Acasa | Articolul tau | "Mi-am facut dublu test si mi-a iesit un risc mic de a naste un copil cu Sindrom Down. Si… am nascut o fetita cu SD"

"Mi-am facut dublu test si mi-a iesit un risc mic de a naste un copil cu Sindrom Down. Si… am nascut o fetita cu SD"

 SHARE  

Adaugat in 23 septembrie 2010

Statistici medicale vs. latura umana / Foto: Photoxpress.com

"Daca ai un copil de 1 an, si se imbolnaveste grav, astfel incat medicul spune ca sunt sanse egale sa moara sau sa ramana in viata, ce faci? Il lasi sa moara, oentru ca sunt sanse 50% sa moara?! Tot copilul tau este. Tot viu este. Chiar daca e inca in pantecele tau". Acesta este modul in care Laur, cititor SmartWoman, o incurajeaza pe Alina sa gandeasca. Alina se afla intr-un moment delicat dupa ce a aflat, in saptamana a 12-a de sarcina, ca ar putea naste un copil cu Sindromul Down.  Alte povesti de viata, reprezentative pentru dezbatere, puteti citi in randurile urmatoare.

- Paradoxul sindromului Down: “Cum as putea renunta la copilul pe care il simt in mine? Dar cum l-as putea condamna la o viata de chin?” este articolul care a generat aceste comentarii-reactie

Simona: Draga Alina, am 33 de ani si am trecut si eu printr-o perioada groaznica, care a debutat la 12 saptamani, dupa ce am aflat rezultatul testului dublu (un risc de sindrom down de 1 la 55 de persoane). Am plans mult si m-am consumat si mai mult. Nu stiam ce sa fac, incotro sa ma indrept. Nici nu mai puteam gandi limpede. Am avut noroc cu sotul meu care a fost foarte optimist si care era convins ca bebita este sanatos si cu doctorul meu care mi-a sustinut moralul si mi-a explicat ca la antecedentele noastre familiale, posibilitatea ca bebita sa aiba down este foarte redusa, indiferent de rezultatele testului. La 16 saptamani am facut triplul test, iar acesta mi-a iesit la limita: 1 la 270. Nu stiam ce sa fac. Amniocenteza era singura solutie, insa si aceasta implica un risc de avort de 1 la 100. Am fost si la Szeged, iar doctorul de acolo m-a speriat si mai tare, spunandu-mi ca bebita are intestinul hiperecogen si ca acest simptom, asociat rezultatului testelor de sange, face obligatorie efectuarea unei amniocenteze. Dupa o vizita la genetician, care a sustinut acelasi lucru, am inceput sa ma gandesc care risc sa mi-l asum. Riscul de avort la amniocenteza, sau cel de a trai in nesiguranta pe toata perioada urmatoare a sarcinii. Am ales sa fac amniocenteza, care (ii multumesc lui Dumnezeu!) a iesit bine. Acum mai am cel mult o saptamana pana nasc si nu pot spune nici macar acum ca emotiile si teama m-au parasit in totalitate. Insa pana la amniocenteza, am incercat sa nu ma gandesc la nimic, sa nu iau nici un fel de hotarare, sa nu pun in balanta nici una dintre variantele existente.

Iul: Si eu am trecut prin asa ceva, impreuna cu sotia si pot spune ca nu a fost usor. Ce pot spune acuma este sa pui in balanta cat de pregatita esti sa infrunti o astfel de situatie si mai ales sa constientizezi ca trebuie dus totul pana la capat. Ce mai trebuie aici pus in balanta este faptul ca traim in Romania si posibilitatile pentru copii cu diferite grade de handicap nu arata bine de loc. Noi am inceput prin a face gimnastica medicala de cand era mic de tot datorita faptului ca am avut noroc sa cunoastem persoana potrivita ca daca era dupa sistem nu avea nici o sansa de recuperare. Am avut noroc si cu doctorita de familie care a descoperit la timp, dupa cateva saptamani , ca nu era ceva in regula cu copilul. Dupa perioada petrecuta in Romania, ne-am mutat cativa ani in Germania unde datorita faptului ca lucram acolo si beneficiam de asigurare medicale i-am mai facut tot felul de investigatii. Acuma ne-am intors in Romania si a ramas numai cu posibilitatea de a fi hiperactiv si mai are mici dereglari de limbaj. Deci de tras mai avem de tras si acuma face imediat 6 ani. Ce voiam sa mai spun este ca in cel mai rau caz treuie sa fi pregatita chiar sa te muti in alta tara care iti da macar o sansa in directia copiilor cu dizabilitati. Pe de alta parte viata de familie se prea poate sa nu mai fie ce a fost. Vei avea o perioada de sacrificii mare si poatechiar toata viatza. Indiferent de ce spune unul si altul treuie sa te analizezi si sa vezi daca vei fi capabila sa te descurci, si aici analizeaza cel mai rau caz posibil.

Oana: Draga Alina eu mi-am facut dublu test si mi-a iesit riscul 1:806, un risc mic de a naste un copil cu sindrom down (anul trecut aveam 29 de ani). Si… am nascut o fetita cu Sindrom Down care are acum 11 luni. Daca as fi fost in situatia ta mi-as fi pus si eu aceleasi intrebari si as fi fost la fel de speriata si cel mai sigur as fi ales sa fac un avort. Insa n-am avut ocazia sa trec prin aceleasi stari. Si cred ca asa a vrut Dumnezeu – sa nu ma lase sa o omor pe fetita noastra. Pentru ca e un copil minunat. E o fetita vesela, foarte atenta, foarte iubitoare si sociabila. Da, a ramas in urma (la 11 luni de-abia sta in fundulet, nu se taraste inca si am intalnit multi copii care pe la 2 ani si ceva incep sa mearga) si da e foarte greu pentru ca trebuie sa facem kinetoterapie cu ea si tot felul de alte terapii si in acelasi timp e destul de dureros sa vezi ca alti copii normali avanseaza mai repede ca ea.Pot exista si niste boli asociate sindromului down (cel mai des intalnite sunt malformatiile la inima – fetita noastra are DSA si DSV). Dar inca o data iti spun : e un copil ata de fericit si blajin si cand o aud acum cum incepe sa spuna un fel de “mnamna” mi se inmoaie inima.

Bogdan: In calitate de tata al unui copil cu handicap – alt handicap, fizic, in cea mai mare parte suplinibil cu uriase eforturi din partea noastra, dar tot handicap – ma simt mult mai in drept sa vorbesc decat cei care iti ofera “solutia” avortului. Care in realitate nu este o solutie, ci o poarta spre dezastru. Lucrez de 5 ani in domeniu si iti pot spune ca urmarile avortului sunt ingrozitoare. Cunosc femei care nu si-au mai revenit din depresia post-avort, care si-au ruinat viata sociala, profesionala si familia. Cunosc femei care au ramas sterile (ai 37 de ani, s-ar putea sa nu mai poti ave alt copil!). In urma cu doi ani, o fosta pacienta a noastra s-a sinucis dupa ce si-a avortat doi copii gemeni. Nu ti se pare, Alina, ca lumea asta care cheltuie sute de miliarde pentru asa-zisa integrare si normalizare a persoanelor cu handicap accepta cu atata ususrinta avortarea copiilor doar banuiti de asa ceva? Caci noi stim – si medicii necumparati ideologic, onesti, stiu si ei – ca nu exista nici o diferenta intre copilul inainte de nastere si cel imediat dupa nastere, alta decat cea de stadiu de dezvoltare. Pe cine vrem noi sa mintim? Long story short, te pot asigura ca pe fiica noastra nu o iubim mai putin pentru ca are handicap si n-am fi iubit-o mai mult daca ar fi fost “normala”. E un copil grozav, fericit si care ne bucura vietile.

Gabi: Am fost intr-o situatie similara. Nu stiu daca am facut bine sau nu, dar am renuntat la sarcina, desi era un copil dorit, iar eu nu mai eram foarte tanara. Am hotarat sa fac asta pentru ca nu am stiut cum as putea sa raspund, peste ani, copilului meu bolnav la intrebarea: ”Mami, daca ai stiut ca pot fi bolnav, de ce ai ales sa ma nasc si sa traiesc asa?” Am ales subiectiv, pentru ca viata mea a fost multa vreme o inlantuire de efecte ale deciziilor altora si nu am vrut sa risc ca si viata copilului meu sa fie la fel. Nimeni nu iti poate spune cum trebuie sa faci, cum este bine. Doar tu poti decide. Indiferent ce decizi, va trebui sa iti asumi si sa traiesti cu decizia respectiva. Dupa multi ani de la acest eveniment si cateva incercari nereusite, sunt o mama implinita: am un baietel minunat, nascut la o varsta la care altele au copii mari, la liceu chiar, dar nu conteaza.

Atti: Alina, am trecut prin ce treci tu si am hotarat impreuna cu sotia sa-l scoatem pe bebe. Am facut amniocenteza in Grecia si a iesit pozitiva. A fost greu, cezariana, etc. Iti recomand sa faci la fel. Cei care ti-au scris mai sus sunt oameni de buna credinta, dar fac parte din cei 1% romani care sunt civilizati, au calculator si le pasa destul cat sa iti scrie. Dar noi traim intr-o tara de manelisti privitori de stiri de la ora 5. Crede-ma, nici o familie cu copil nu iti va trece pragul casei, nu va merge cu tine in parc sau in concediu si te vor evita toti de parca ai fi ciumata. Am prieten cu aceasta problema si el mi-a deschis ochii.

Unul: Este un dar de la Dumnezeu de nepretuit. Un copil nu este doar o bucata de ceva pe care o poti arunca… Lasa-te in voia lui Dumnezeu si-ti va fi bine. Vrei sa traiesti mereu cu remuscarile unei crime, sa ai mereu tristetea in ochi? Nu cred. Si sa aiba, Domane fereste, problema despre care vorbesti, nu-l avorta. Nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu. Gandeste-te ca prin acest copil iti pot veni si mari bucurii, stie Dumnezeu mai bine. Unii spun sa alegi adoptia, insa i-as intreba: voi ati adopta stiind ca urmati sa savarsiti o crima? Inca o data, lasa-L pe Dumnezeu sa lucreze si-ti va fi bine.

Citeste mai multe despre testele prenatale si etapele sarcinii pe MedLive.ro 

Nota redactiei: Scrie-ne si tu pe adresa redactiei

smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.



Autor:
 


 SHARE :  Trimite pe mail
sarcinasindromul downecografiedecizieamniocentezaprobabilitatetripli test CITESTE MAI MULTE DESPRE

55934 citiri

63 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.