Smart Woman

Nicoleta, sau Nico dupa cum ii spun prietenii, e barman intr-un pub din Bucuresti. Toarna bere de trei ani, dupa cum povesteste chiar ea, si face asta cu placere asa explicandu-se poate si zambetul de pe buze. Iar cand spun de zambet nu glumesc; inca din momentul in care am intrat in local si pe tot parcursul discutiei noastre, nimic nu a facut ca zambetul sa ii dispara, nici chiar amintirea unor momente mai sumbre.

Are douazeci si doi de ani si se recomanda ca barman. Lucreaza in domeniu de la 19 ani, iar barul in care s-a angajat prima data, White Horse, i-a devenit o a doua casa. “Mama mea a lucrat aici, facea prajiturile pentru White Horse si La Belle Epoque. Aveam 19 ani, eram la facultate, am zis sa fie un job de vara… Job-ul de vara s-a transformat in trei ani si a fost cea mai tare experienta de pana acum sa lucrez aici. Am cunoscut oameni din toate domeniile, am invatat lucruri noi, aici m-am format ca persoana”, mentioneaza Nicoleta.

Face o meserie de barbat, cel putin pentru mediul romanesc. O vizita prin localurile Capitalei convinge pe oricine ca barmanii sunt, in majoritate, barbati in timp ce fetele sunt cele care mai degraba servesc la mese. Iar Nicoleta recunoaste ca se invarte intr-un mediu predominant masculin. O alta dovada vine chiar de la etapa nationala a competitiei castigate de tanara; din cei 19 concurenti ajunsi in finala, doar trei sunt femei. Poate si de aceea castigarea titlului de catre o reprezentanta a sexului frumos atrage imediat atentia.

La intrebarea cum s-a acomodat, ca femeie, cu munca intr-un bar, raspunsul Nicoletei vine prompt: “Sincer, nu simt diferenta, ca sunt o fata intre atatia baieti. Intotdeauna am fost mai baietoasa, un «tomboy». Insa mi-a fost greu la inceput, lucrez cu alcool si intr-adevar, oamenii, la un moment dat, se alcoolizeaza. In timp inveti sa treci peste. In plus, in barul acesta nu sunt incidente (scandaluri, batai) iar lucrul acesta ma avantajeaza. [...] In schimb, tata nu a fost de acord sa lucrez in acest mediu. E mandru de mine dar se loveste de o ideea preconceputa «cum sa iti lucreze fata intr-un bar». Esti inconjurata de baieti, mistourile sunt la ordinea zilei, si iti miros tot timpul hainele si parul a fum de tigara.”

Multi tineri povestesc incantati de orele petrecute prin baruri cu prietenii; Nicoleta nu face exceptie. Diferenta consta insa in faptul ca episoadele amintite de ea se limiteaza la un singur bar, iar povestile ei sunt spuse din perspectiva celui care toarna o bere mai degraba decat a celui care o bea. Asa am aflat ca atmosfera din pub se aseamana destul de mult cu cea descrisa in filme, unde toata lumea se confeseaza barmanului. “Imi fac prieteni foarte repede, ceea ce conteaza. Lumea sta de vorba cu mine; fiecare imi spune tot ce ii trece prin cap. Am auzit tot felul de povesti, de la cum si-a inselat nevasta, cum s-au despartit si impacat, pana la unde si-a petrecut vacanta si cat costa, la sfaturi financiare si chestiuni bancare… Lumea isi deschide sufletul iar in timp asta m-a facut mai rabdatoare.”

Vorbeste cu drag de meseria ei si de oamenii pe care i-a cunoscut in bar. “Nu ma obliga nimeni sa fac meseria asta, eu am ales-o, nu m-a impins nimic sa fac asta, nu o fac pentru ca altfel mor de foame”, isi motiveaza Nicoleta decizia de a fi barman. “Trebuie sa te misti toata ziua, sa zambesti - e o meserie placuta insa obositioare - e potrivita pentru la varsta asta. Cunosti oameni si iti faci prieteni; am legat prietenii cu unii oamenii care au calcat in bar.”

Creierele noastre sunt construite sa asocieze barurile si alcoolul cu distractia; intreba un tanar daca s-ar putea satura vreodata de iesit in oras prin puburi si raspunsul va fi, probabil, un "nu" raspicat. Pe Nicoleta insa munca intr-un bar a linistit-o: “nu vrei decat sa dormi, sa stai acasa, sa mananci popcorn, sa lenevesti. Nu pot sa mai merg in alt bar si sa ma simt bine. Daca fac asta zilnic atunci nu vreau sa mai intru intr-un bar in timpul meu liber. Nu imi arde sa mai merg cu prietenii la un suc in oras, mai bine stam acasa la televizor, la un film”. Asa se intampla cand biroul tau este un bar.

Competitia pe care tocmai a castigat-o inseamna mult pentru tanara de 22 de ani. La intrebarea "ce a facut pentru a castiga?" Nicoleta crediteaza norocul (“totul a mers bine”), publicul care i-a facut galerie ajutand-o sa se destinda si siguranta de sine. Desi juriul tine cont, bineinteles, si de tehnica, trebuie mai mult decat o mana sigura pentru a castiga; e nevoie si de acel zambet de care va povesteam mai sus. “S-a punctat personalitatea si mai apoi felul in care ai facut. Cel mai bine am stat la galerie, toata lumea m-a sustinut ceea ce mi-a dat curaj. Am fost in elementul meu, am zambit si am facut sa para totul foarte natural. Faptul ca am lucrat aici m-a ajutat foarte mult, sa fiu degajata, prietenoasa, sa fac lumea sa vada ca e binevenita.”

La capitolul tehnica Nicoleta mi-a explicat care sunt cei noua pasi ai ritualului de servire a berii, pasi care, urmati cu atentie, fac ca acea bautura sa fie perfecta:

1. Purificarea: se spala si se analizeaza paharul;
2. Sacrificiul: prima picatura de pe draft va fi lasata sa curga pe jos;
3. Alchimia: se introduce paharul sub cep, la un unghi de 45 de grade, fara a atinge teava;
4. Coroana de spuma: se coboara usor paharul pentru ca spuma sa se formeze natural si sa aiba o consistenta placuta;
5. Mutarea: cepul se inchide dupa ce ai mutat paharul pentru ca ultimele picaturi de bere sa nu iti strice densitatea spumei;
6. Taierea: se taie spuma cu un cutit astfel incat sa ramana cat mai cremoasa;
7. Judecata: se masoara spuma cu doua degete;
8. Spalarea: se spala din nou paharul pentru a indeparta spuma ce a curs pe langa;
9. Ofranda: iti aranjezi pe tava tot, cu biscuite si cu camasuta pe piciorul paharului si servesti intotdeauna cu logo-ul spre client. Fiecare pahar se apuca de gat, fara sa lasi amprente. “Trebuie sa il tii intr-un anumit fel, sa il ridici, sa ii acorzi atentie. Servirea se face zambind, sa arati ca iti place ceea ce faci”, incheie Nicoleta descriere intregului proces.

Ca pentru orice alta competitie, tanara a trebuit sa se antreneze, cum altfel decat turnand bere si urmand pas cu pas ritualul descris mai sus. Acum va merge la Londra sa reprezinte Romania in finala competitiei programata in pubul Old Billingsgate pe data de 28 octombrie. “Nu merg la Londra sa castig, vreau sa ma distrez si sa-mi fac prieteni, sa schimb numere de telefon si id-uri de Facebook. O vad ca pe un cadou de ziua mea (pe 1 noiembrie) si ca pe o coincidenta. Anul trecut pe 28 octombrie eram tot in Londra, de data aceasta intr-o excursie pe care mi-am oferit-o cadou de ziua mea.”

Poate pentru multi, un asemnea titlul nu inseamna foarte mult, pentru Nicoleta insa castigarea etapei nationale a competitiei ii aduce nu doar cei 1000 de euro, premiul pentru locul I, de existenta carora nici nu stia pana sa ii primeasca, ci si putina claritate de care avea nevoie. Dupa o perioada extrem de dificila pentru ea si familia ei, acest succes personal i-a aratat ca are mai multi prieteni decat credea: “Am vazut ce prieteni am, si cat de multi prieteni am, ca oamenii tin la mine, ca pot face lumea sa fie mandra de mine, ca pot castiga respectul unor oameni. […] De cand am castigat simt ca se leaga lucrurile din viata mea, ma plangeam ca am o viata trista, ca uite ce mi s-a intamplat, ca sunt singura. Acum astept sa mi se puna viata in ordine; am 22 de ani si, incet incet, viata pare sa intre pe fagas.”

Desi ii place la nebunie ce face, nu se vede lucrand intr-un bar pana la adanci batraneti. “Nu e o meserie pentru viitor, asta o faci cat esti tanar. Nu stiu ce sa o fac mai incolo, voi cauta ceva care sa ma reprezinte. Deocamdata ma regasesc in meseria asta insa sunt constienta ca nu o pot face pentru tot restul vietii.”