Smart Woman

Daca ar fi sa o descriu pe soacra mea, trei cuvinte ar fi de ajuns: bagacioasa, bondoaca, duala. Pana sa ma mut la ea mi se paruse o femeie la locul ei, interesata de viata noastra asa cum este orice mama. Toate gesturile care indicau predispozitia de a ne guverna viata le-am considerat a fi intentia cea mai sincera de a ne ajuta.

In prima zi de locuit impreuna s-a aratat deosebit de deranjata de faptul ca baiatul ei a trebuit sa elibereze 5 rafturi intregi din sifonierul lui pentru hainele mele (sifonierul ocupand un perete intreg). De a doua zi a inceput sa se planga de salariu, care nu ii ajunge sa ne hraneasca pe noi si sa ne plateasca intretinerea. Am asigurat-o ca preluam noi plata integrala (pana atunci puneau jumi-juma) a intretinerii si ne ocupam de mancare.

Pana la sfarsitul saptamanii preluasem si plata cablului, a telefonului si a curentului, numai sa nu o mai aud lamentandu-se. Dupa prima vizita la hipermarket, ocazie cu care am facut umplut frigiderul si camara, a inceput sa ne toace la cap ca facem cumparaturi aiurea: de ce sa luam ce stim noi cand poate cumpara ea, din piata, acelasi produs contrafacut la numai jumatate de pret. Desi am refuzat ce propunea (sa-i dam ei banii si sa ia ce considera), insistentele au continuat pe toata perioada sederii.

In timp mi-am dat seama ca ne cauta prin sertare, stia ce avem in fiecare geanta, ne citea corespondenta. Ca asculta pe la usi sau de pe telefonul din camera ei ce vorbim de pe al nostru, ne-am obisnuit rapid. Considera ca are dreptul sa ne spuna ce sa facem in orice problema, de la maruntisuri gen cum sa imi impachetez hainele, la cand ar fi potrivit sa avem copii si unde sa mergem in vacante. Sotul mea era vadit deranjat de situatie, dar lua totul mult mai usor decat mine, pentru ca se obisnuise.

Nu la mult timp dupa nunta, am ramas insarcinata. Nu era ceva planificat, dar ne-am bucurat amandoi enorm. Nu si doamna. Au inceput discutii peste discutii. Ducea munca de lamurire cu noi ca nu avem loc in casa cu totii, ca nu are timp sa stranga bani de botez (de parca i-ar fi cerut cineva), ce nu stiu eu si nu intelege el ce inseamna sa fii parinte. In cateva randuri chiar m-a acuzat ca intentionat l-am pacalit, ca avand un copil pot sa "mi-l asigur" pe sot. Insa prin vecini si rude sa lauda de nu-si mai incapea in piele ca o sa aiba un nepot.

In primele luni de sarcina m-am simtit incredibil de obosita, cu greu faceam fata serviciului, acasa simteam ca pic din picioare. Citisem ca este o faza trecatoare, insa am reusit la serviciu sa  fac o intelegere cu sefii. Era o perioada cu proiecte putine, asa ca mi-au aprobat un orar de 6 ore pe zi pana la revenirea perioadei de varf. Am fost cea mai fericita ca ma voi trezi la 8 jumate in loc de 6 jumate. Insa in prima saptamana la ora 7 venea si ma scula cu pretextul ca a uitat de noul program si era ingrijorata ca intarzi.

A urmat o alta saptamana in care ma trezea cu diferite pretexte: ca a venit vecina de 2 si vrea sa ma vada si pe mine, ca sa vad ceva la televizor, ca mi-a facut clatite etc. Pana intr-o dimineata in care n-am mai rezistat si am urlat sa ma lase in pace. A plecat bombanind iar seara, cand s-a intors sotul, a facut o scena de plans explicandu-i cat de buna este ea cu mine dar cat de norocoasa pot fi ca am o "mama" intelegatoare ca ea, care deja m-a iertat. Aceasi placa a mai pus-o cam de 3 ori in seara aia, la telefon, oricui era dispus sa o asculte.

Totul a culminat intr-o seara, aproape de ora 11, cand eram prin luna a 6-a. Vorbeam de cheltuieli (subiectul ei preferat) si am spus in treacat ca in primul an de viata pampersii vor costa ceva. A inceput sa-mi tina teoria chibritului despre cum ajung diformi bebelusii care poarta pampersi si ca nepotul ei (nu putea concepe sa nasc fata) va fi infasat si bandajat de la picioare pana la gat, cat mai strans, pana la 6 luni. Sotul i-a spus sa se calmeze, ca facem cum stim noi mai bine, moment in care soacra a trantit ce avea in mana si a urlat ca atata timp cat suntem in casa ei, facem cum zice ea.

Gandul ca ea sa-mi impuna cum sa-mi ingrijesc bebelusul a fost picatura care a umplut paharul.

In clipa doi, m-am imbracat si am iesit in strada. Nu stiam in ce directie s-o iau, insa intr-un minut era langa mine si sotul. Ne-am urcat in masina si am mers la niste prieteni foarte buni care ne-au primit la ei cateva zile. Am gasit sa inchiriem mai repede decat ne asteptam, asa ca sotul a luat lucrurile noastre si le-a mutat direct in noua casa. Am folosit ca avans banii stransi pentru nastere, dar am rasuflat usurata. Ne-am mutat in casa cu etaj a unei batrane (ea stand la parter). Zona nu este buna, casa este veche, dar macar in interior este ingrijita, chiria este mica iar batrana de treaba.

Dupa ce a plans si ne-a rugat sa ne intoarcem, ca noi meritam sa stam in casa parinteasca nu prin straini, am auzit-o intr-o zi vorbind la telefon, cand m-am dus sa iau niste lucruri uitate de sot. Se lauda ca fiul si nora ei se muta la vila. Punea toata problema de parca era a noastra casa si de parca ar fi fost cine stie ce mini-palat din Primaverii. M-am grabit sa-mi iau lucrurile si sa plec. Intre timp am nascut o fetita frumoasa si sanatoasa, purtatoare de pampersi. Si am grija ca soacra sa vina atat de rar in vizita, incat atunci cand o face am destula energie sa-o ignor.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.