Acasa | Smart Story | Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

 SHARE  

Adaugat in 12 martie 2010

Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

Epoca / Foto: SmartWoman

Nu am deloc inclinatii vetuste. Dimpotriva, contemporaneitatea mi se pare de-a dreptul captivanta. Prin urmare, nu am nimic special impotriva femeilor din zilele noastre. Insa am, din cand in cand, o nostalgie a trecutului, fie el apropiat sau indepartat.

Femeile de azi sunt altfel pana si fata de femeile de ieri. (Evident, ma refer la cele care traiesc cel putin intr-o societate cu un grad minim de civilizatie!) Ele sunt deosebite din multe perspective, de la aspectele fizice pana la cele psihice.
Uneori, mi se pare ca femeile contemporane sunt profane, dar mai sincere decat predecesoarele lor. Sau, cel putin, asta proclama ele atat in viata, cat si pe ecrane. Multe sunt aproape transparente: isi etaleaza ostentativ trupul si gandurile cele mai intime, spre placerea sau disperarea barbatilor.

Alteori, mi se pare ca doamnele si domnisoarele de altadata si-au dus viata sub semnul unei pudori ipocrite, reusind, totusi, sa fie gratioase (nu neaparat voluntar, ci sub presiunea unei societati dominate de tabieturi si constrangeri sociale). Am senzatia ca dincolo de suavitatea lor studiata s-a ascuns o fireasca nevoie de bestialitate, de expunere si exprimare fatisa cel putin la nivel instinctual, pentru ca acesta este mai greu de controlat.

Ma intreb daca barbatii mai simt azi nevoia de a descoperi cu rabdare femeia sau femeile de langa ei. Sunt curioasa daca s-ar mai infiora vreunul la vederea unei glezne care se infiripa delicat de sub o crinolina de catifea. Sau a unei priviri straine si speriate tainuite cu grija in spatele unui evantai imaculat. Sau a unei suvite valuroase de par care anina de sub o umbreluta dantelata leganata de o femeie incantatoare.

Sper ca intelege toata lumea exprimarea metaforica. Vremurile nu pot fi si nu trebuie intoarse. Vremurile pot fi cel mult amintite, regretate, elogiate, condamnate si asa mai departe.

Vremurile pot fi comparate. Tot asa cum incerc si eu sa pun fata in fata femeile de acum cu femeile de atunci. Si, inevitabil, ajung sa ma intreb daca emanciparea castigata cu atata truda ne-a schimbat radical. Nu pe mine sau pe tine in plan particular. Nici pe modelele din mass-media. Ci pe majoritatea femeilor. Si nu in calitate de individe (cu toate implicatiile sociale, domestice, profesionale, emotionale etc. ale acestui statut), ci strict in calitate de femei, de reprezentate ale „sexului frumos”.

Multe femei au uitat ca natura le-a pecetluit ca fapturi frumoase. (Si am convingerea extraordinara ca fiecare om, de sex masculin sau feminin, poate fi asa, doar ca multi fie nu si-au descoperit frumusetea, fie nu stiu sa si-o puna in valoare, fie o ostenteaza, devenind respingatori.) Timpurile actuale parca le obliga pe majoritatea femeilor sa traiasca la extreme – eclipsandu-si prea circumspect propria frumusete sau etaland-o cu o trufie vecina cu penibilul! Exista si exceptii, dar sunt rare.

De fiecare data cand vad pe strada o batranica frumoasa, ingrijita si dichisita cu gust, imi vine s-o felicit din suflet! La fel mi se intampla si cand intalnesc cate-o doamna care straluceste prin ea insasi, prin perfectiunea si distinctia ei sculpturale. Mi-ar placea sa le cunosc pe fiecare in parte, sa le descopar.

Inhibarea sau exhibarea trasaturilor umane nu este imbietoare. Nu-ti ofera nimic sau iti ofera totul pe tava. Pe de alta parte, frumusetea reverentioasa a unei femei te invita s-o dezvalui. La fel cum, pe vremuri, doamnele – misterioase, dar cu gesturi sagalnice, invesmantate exagerat si pretios, dar dezgolite adesea cu un dor nebun de trup – ii asmuteau pe barbati de la distanta si anevoios. Acestia luptau pentru frumusetea femeii. O castigau la fel cum se castiga o batalie.

Acum, femeile se expun si se daruiesc cu indolenta. (Iar barbatii le privesc cu aceeasi indolenta.) Romania nu este situata la ecuator, dar, cu toate acestea, femeile de aici mai mult se dezbraca decat se imbraca. (Asta daca se imbraca, in sensul cat de cat decent si firesc al cuvantului!). Prin opozitie, doamnele de altadata le daruiau inteligent si insidios barbatilor cate-o scanteie din frumusetea lor. Mai intai isi scoteau gratios manusile, apoi isi dezgoleau „neatent” un umar plapand si, in cele din urma, isi despleteau parul navalnic si tulburator.

In timpurile noastre, „scanteia” despre care vorbesc a ajuns aproape o piesa de muzeu, asta in cazul in care nu s-a stins sau nu s-a aprins cu totul. De demult, oamenii au descoperit ca scanteia naste focul. (Dar si ca focul neintretinut devine cenusa. Sau ca cel nestavilit arde tot in calea lui.) Din pacate, astazi, multi dintre noi, deopotriva femei si barbati, am uitat acest lucru „primitiv”. Societatea actuala, evoluata, libera poarta cu ea riscul demistificarii. Al unei demistificari pe care fie n-o constientizam, fie ne-o asumam pentru ca ne desfata, fie o ocolim cu grija. In cele mai multe cazuri, alegerea este a noastra. Dar si privirea violata fara scrupule cel putin de fiecare data cand luam contact cu spatiul public.

Isabella Prodan este redactor si traducator de carte.



Autor: Isabella Prodan
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainfemeicrinolinaunbrelafrumusete CITESTE MAI MULTE DESPRE

3941 citiri

11 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Articolul tau

Cronica unei concedieri anuntate

Cronica unei concedieri anuntate

4 Decembrie ar fi venit ca o Joi normala, una ce pregatea o Vineri misto si un weekend la fel. In schimb ea a venit cu un sec “Ca intr-un mariaj, daca nu mai merge, trebuie sa ne despartim!”

Smile

 Istoria ta sexuala este atat de impresionanta pe cat crezi?

Istoria ta sexuala este atat de impresionanta pe cat crezi?

Tu, draga cititorule, esti o ființă umană. Și ca ființă umană ești curios și poate putin competitiv, cand vine vorba de sex. La un moment dat te-ai gândit aproape sigur la numarul de persoane cu care te-ai culcat si te-ai intrebat: este normal?

Familie

9 luni in 90 de secunde. Un barbat si-a fotografiat sotia in fiecare zi de sarcina

9 luni in 90 de secunde. Un barbat si-a fotografiat sotia in fiecare zi de sarcina

Cand Byron Louie a aflat ca va fi tata, a decis sa documenteze cele noua luni de sarcina ale sotiei si a realizat un timelapse de 90 de secunde.

Familie

Mamelor, cereți ajutorul taților!

Mamelor, cereți ajutorul taților!

Sunt, de peste un an, mama unui băiețel pe care tatăl l-a dorit convingându-ma cu fișiere Excel prin care trecea cheltuieli fictive. Am fost femeia însărcinată căreia i-a fost frica de copil, desi lucrez cu copiii, dar am fost si fetița crescută de o mama singura de la care am preluat modelul de martir.

Articolul tau

Viata in 5

Viata in 5

‘Ce bine de voi ca aveti 3! Si cum e? Nu-mi spuneti, stiu, trebuie sa fie tare frumos. Copiii sunt cuminti de altfel, asa e? Nu-mi spuneti, stiu, se vede, asa cuminti sunt, uite la ei, zici ca-s picturi. Bravo, felicitari, tare frumosi, e si usor pentru voi, mai ales ca sunt asa cuminti!’

Articolul tau

Draga mama corporatista,

Draga mama corporatista,

Ca sa fie clar de la inceput, cea care semneaza aceasta scrisoare are state vechi in meserie: conduce o multinationala de mai bine de 10 ani. Pleca luni si se intorcea vineri, dormind rar 2 nopti la rand in acelasi hotel. Nu sunt Lupul Moralist, numele meu este Nicoleta si am inceput sa devin dependenta de munca atunci cand fetita mea avea 5 luni. Acum are 13 ani si 2 episoade depresive la activ; plus 3 luni in care si-a facut rau ei insasi, taindu-si mainile pentru a scapa de durerea emotionala.

Articolul tau

Singurul lucru cu care nu pot sa ma impac este eticheta de mama singura

Singurul lucru cu care nu pot sa ma impac este eticheta de mama singura

Ma apropii cu pasi repezi de 36 de ani. Pot spune cu mana pe inima ca imi place sa fiu eu, imi place viata pe care o duc, m-am impacat cu tot ce viata mi-a oferit pana acum. 

Fotografia poveste

 FOTOGALERIE - Amintiri din comunism

FOTOGALERIE - Amintiri din comunism

In această săptămană asteptăm imagini despre mișcare. Pentru provocarea "In mișcare" va asteptăm fotografiile pana miercuri, 6 mai 2015, inclusiv.

Fotografia poveste

Genocidul armean in 10 fotografii de Antoine Agoudjian

Genocidul armean in 10 fotografii de Antoine Agoudjian

Antoine Agoudjian este un fotograf francez de origine armeană, care a documentat memoriile genocidului armean din Imperiul Otoman și țările din diaspora din 1999 până în 2011.