Acasa | Smart Story | Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

 SHARE  

Adaugat in 12 March 2010

Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

Epoca / Foto: SmartWoman

Nu am deloc inclinatii vetuste. Dimpotriva, contemporaneitatea mi se pare de-a dreptul captivanta. Prin urmare, nu am nimic special impotriva femeilor din zilele noastre. Insa am, din cand in cand, o nostalgie a trecutului, fie el apropiat sau indepartat.

Femeile de azi sunt altfel pana si fata de femeile de ieri. (Evident, ma refer la cele care traiesc cel putin intr-o societate cu un grad minim de civilizatie!) Ele sunt deosebite din multe perspective, de la aspectele fizice pana la cele psihice.
Uneori, mi se pare ca femeile contemporane sunt profane, dar mai sincere decat predecesoarele lor. Sau, cel putin, asta proclama ele atat in viata, cat si pe ecrane. Multe sunt aproape transparente: isi etaleaza ostentativ trupul si gandurile cele mai intime, spre placerea sau disperarea barbatilor.

Alteori, mi se pare ca doamnele si domnisoarele de altadata si-au dus viata sub semnul unei pudori ipocrite, reusind, totusi, sa fie gratioase (nu neaparat voluntar, ci sub presiunea unei societati dominate de tabieturi si constrangeri sociale). Am senzatia ca dincolo de suavitatea lor studiata s-a ascuns o fireasca nevoie de bestialitate, de expunere si exprimare fatisa cel putin la nivel instinctual, pentru ca acesta este mai greu de controlat.

Ma intreb daca barbatii mai simt azi nevoia de a descoperi cu rabdare femeia sau femeile de langa ei. Sunt curioasa daca s-ar mai infiora vreunul la vederea unei glezne care se infiripa delicat de sub o crinolina de catifea. Sau a unei priviri straine si speriate tainuite cu grija in spatele unui evantai imaculat. Sau a unei suvite valuroase de par care anina de sub o umbreluta dantelata leganata de o femeie incantatoare.

Sper ca intelege toata lumea exprimarea metaforica. Vremurile nu pot fi si nu trebuie intoarse. Vremurile pot fi cel mult amintite, regretate, elogiate, condamnate si asa mai departe.

Vremurile pot fi comparate. Tot asa cum incerc si eu sa pun fata in fata femeile de acum cu femeile de atunci. Si, inevitabil, ajung sa ma intreb daca emanciparea castigata cu atata truda ne-a schimbat radical. Nu pe mine sau pe tine in plan particular. Nici pe modelele din mass-media. Ci pe majoritatea femeilor. Si nu in calitate de individe (cu toate implicatiile sociale, domestice, profesionale, emotionale etc. ale acestui statut), ci strict in calitate de femei, de reprezentate ale „sexului frumos”.

Multe femei au uitat ca natura le-a pecetluit ca fapturi frumoase. (Si am convingerea extraordinara ca fiecare om, de sex masculin sau feminin, poate fi asa, doar ca multi fie nu si-au descoperit frumusetea, fie nu stiu sa si-o puna in valoare, fie o ostenteaza, devenind respingatori.) Timpurile actuale parca le obliga pe majoritatea femeilor sa traiasca la extreme – eclipsandu-si prea circumspect propria frumusete sau etaland-o cu o trufie vecina cu penibilul! Exista si exceptii, dar sunt rare.

De fiecare data cand vad pe strada o batranica frumoasa, ingrijita si dichisita cu gust, imi vine s-o felicit din suflet! La fel mi se intampla si cand intalnesc cate-o doamna care straluceste prin ea insasi, prin perfectiunea si distinctia ei sculpturale. Mi-ar placea sa le cunosc pe fiecare in parte, sa le descopar.

Inhibarea sau exhibarea trasaturilor umane nu este imbietoare. Nu-ti ofera nimic sau iti ofera totul pe tava. Pe de alta parte, frumusetea reverentioasa a unei femei te invita s-o dezvalui. La fel cum, pe vremuri, doamnele – misterioase, dar cu gesturi sagalnice, invesmantate exagerat si pretios, dar dezgolite adesea cu un dor nebun de trup – ii asmuteau pe barbati de la distanta si anevoios. Acestia luptau pentru frumusetea femeii. O castigau la fel cum se castiga o batalie.

Acum, femeile se expun si se daruiesc cu indolenta. (Iar barbatii le privesc cu aceeasi indolenta.) Romania nu este situata la ecuator, dar, cu toate acestea, femeile de aici mai mult se dezbraca decat se imbraca. (Asta daca se imbraca, in sensul cat de cat decent si firesc al cuvantului!). Prin opozitie, doamnele de altadata le daruiau inteligent si insidios barbatilor cate-o scanteie din frumusetea lor. Mai intai isi scoteau gratios manusile, apoi isi dezgoleau „neatent” un umar plapand si, in cele din urma, isi despleteau parul navalnic si tulburator.

In timpurile noastre, „scanteia” despre care vorbesc a ajuns aproape o piesa de muzeu, asta in cazul in care nu s-a stins sau nu s-a aprins cu totul. De demult, oamenii au descoperit ca scanteia naste focul. (Dar si ca focul neintretinut devine cenusa. Sau ca cel nestavilit arde tot in calea lui.) Din pacate, astazi, multi dintre noi, deopotriva femei si barbati, am uitat acest lucru „primitiv”. Societatea actuala, evoluata, libera poarta cu ea riscul demistificarii. Al unei demistificari pe care fie n-o constientizam, fie ne-o asumam pentru ca ne desfata, fie o ocolim cu grija. In cele mai multe cazuri, alegerea este a noastra. Dar si privirea violata fara scrupule cel putin de fiecare data cand luam contact cu spatiul public.

Isabella Prodan este redactor si traducator de carte.



Autor: Isabella Prodan
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainfemeicrinolinaunbrelafrumusete CITESTE MAI MULTE DESPRE

3715 citiri

11 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Articolul tau

Să vă fie rușine!

Să vă fie rușine!

Țin să fac precizarea că scriu acest articol fără să îmi pese câtuși de puțin despre vociferări și proteste și scărpinat în cap precum că nu stau lucrurile tocmai așa. Îl scriu cu furie și revoltă, în calitate de mamă a unui copil de 5 ani care știa, duminică dimineața, 2 noiembrie, la ora 8, că cel mai important lucru pe care îl avem de făcut este să mergem, să așteptăm cuminți și să votăm, precum și în calitate de fiică a unor părinți cu multiple probleme de sănătate pe care i-am adus la noi ca să se mai odihnească și relaxeze și pe care duminică i-am încolonat frumos și ne-am așezat în fața Reprezentanței Permanente de la Bruxelles, la rând la vot.

Articolul tau

Glasul romanilor din Diaspora vrea sa fie auzit

Glasul romanilor din Diaspora vrea sa fie auzit

La ora 17:30 in jur de 2000 de oameni asteapta sa voteze la Institul Cultural Roman din Londra. Majoritatea tineri pana in 30 de ani asteptam cuminti sa ne alegem viitorul presedinte. Multi suntem descumpaniti, suntem constienti ca exista sanse mici sa mai ajungem sa votam, dar totusi induram frigul cu stoicism si speram.

Familie

Fabrica de genii (schimb de ture)

Fabrica de genii (schimb de ture)

Dragă” minister al educației, am văzut că în ultimul timp oamenii scriu multe scrisori deschise pentru că sunt furioși din diferite motive. Și eu sunt furioasă, așa că aleg să îmi spun ofurile deschis. Sunt cât se poate de conștientă că există șansa să fii ocupat, prea ocupat să ai timp pentru mine. Sau pentru copilul meu.

Smart Story

Petal Miller-Ashmole: Pana acum Romania era un secret, nimeni nu vorbea despre ea. Am venit sa vad ce se intampla iar reactia mea a fost:

Petal Miller-Ashmole: Pana acum Romania era un secret, nimeni nu vorbea despre ea. Am venit sa vad ce se intampla iar reactia mea a fost: "Dumnezeule!"

A venit in Romania pentru ca voia sa vada ce se intampla cu Baletul National Roman, pana nu demult "un secret" al lumii dansului, iar reactia a fost "Dumnezeule!", povesteste maestra de balet si coregrafa Petal Miller-Ashmole. Schimbarile de pe scena artistica bucuresteana, petrecute odata cu venirea lui Johan Kobborg - un coregraf cu un portofoliu impresionant care aduce cu sine o viziune, un standard ridicat si un repertoriu bun - si a Alinei Cojocaru, bijuteria dansului romanesc, au suscitat interes, anuntand un lucru care nu se intampla prea des: intrarea unei noi companii de balet pe scena globala.

Articolul tau

Cum am intalnit iubirea

Cum am intalnit iubirea

In dimineata aceea nu am mai putut, i-am spus direct in fata ce cred. Stiu ca imi propusesem sa nu ii spun nimic,  sa fiu diplomata pana cand cel mic va termina cele patru clase, dar nu mi-am mai putut tine promisiunea, era mult prea mult. Ma saturasem de discutiile alea zilnice.

Articolul tau

Cand trecutul te cheama inapoi, ce faci?

Cand trecutul te cheama inapoi, ce faci?

A fost o vreme in care iubeam neconditionat, fara "daca", fara "cand", fara sa imi pese daca e reciproc sau nu, cat o sa dureze sau daca o sa duca undeva.

Articolul tau

Cine duce gunoiul? Cine spala vasele?

Cine duce gunoiul? Cine spala vasele?

Ma intorc acasa dupa o zi de lucru de 10 ore ca sa gasesc casa vraiste: haine aruncate, vase nespalate... E clar, o sa dorm neintoarsa.

Familie

Gabriela - „femeia care ține de casă nu pleacă”

Gabriela - „femeia care ține de casă nu pleacă”

I-a fost greu să-și găsească curajul de a-și părăsi soțul care devenise abuziv. Nu știa că slalomul printre obstacolele sistemului îi va testa puterile la fel de mult.

Carte si Film

VIDEO Sidewalk. Cum se transforma corpul unei femei pe parcursul vietii

VIDEO Sidewalk. Cum se transforma corpul unei femei pe parcursul vietii

O femeie merge pe strada, anii trec, ea inainteaza in varsta, se confrunta cu schimbari ale corpului sau si învata sa se iubeasca.

Familie

Momentul meu…

Momentul meu…

Nu e nimic, dar nimic, care să-mi încarce bateriile și să mă relaxeze așa cum face o dimineață petrecută cum trebuie.

Articolul tau

Happy wife, happy life

Happy wife, happy life

Am citit de curind un articol in Spiegel in care titlul m-a atras imediat si mi-a incitat curiozitatea: Fericirea in casnicie o decide intr-un mod definitoriu femeia.