Acasa | Smart Story | Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

 SHARE  

Adaugat in 12 martie 2010

Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

Epoca / Foto: SmartWoman

Nu am deloc inclinatii vetuste. Dimpotriva, contemporaneitatea mi se pare de-a dreptul captivanta. Prin urmare, nu am nimic special impotriva femeilor din zilele noastre. Insa am, din cand in cand, o nostalgie a trecutului, fie el apropiat sau indepartat.

Femeile de azi sunt altfel pana si fata de femeile de ieri. (Evident, ma refer la cele care traiesc cel putin intr-o societate cu un grad minim de civilizatie!) Ele sunt deosebite din multe perspective, de la aspectele fizice pana la cele psihice.
Uneori, mi se pare ca femeile contemporane sunt profane, dar mai sincere decat predecesoarele lor. Sau, cel putin, asta proclama ele atat in viata, cat si pe ecrane. Multe sunt aproape transparente: isi etaleaza ostentativ trupul si gandurile cele mai intime, spre placerea sau disperarea barbatilor.

Alteori, mi se pare ca doamnele si domnisoarele de altadata si-au dus viata sub semnul unei pudori ipocrite, reusind, totusi, sa fie gratioase (nu neaparat voluntar, ci sub presiunea unei societati dominate de tabieturi si constrangeri sociale). Am senzatia ca dincolo de suavitatea lor studiata s-a ascuns o fireasca nevoie de bestialitate, de expunere si exprimare fatisa cel putin la nivel instinctual, pentru ca acesta este mai greu de controlat.

Ma intreb daca barbatii mai simt azi nevoia de a descoperi cu rabdare femeia sau femeile de langa ei. Sunt curioasa daca s-ar mai infiora vreunul la vederea unei glezne care se infiripa delicat de sub o crinolina de catifea. Sau a unei priviri straine si speriate tainuite cu grija in spatele unui evantai imaculat. Sau a unei suvite valuroase de par care anina de sub o umbreluta dantelata leganata de o femeie incantatoare.

Sper ca intelege toata lumea exprimarea metaforica. Vremurile nu pot fi si nu trebuie intoarse. Vremurile pot fi cel mult amintite, regretate, elogiate, condamnate si asa mai departe.

Vremurile pot fi comparate. Tot asa cum incerc si eu sa pun fata in fata femeile de acum cu femeile de atunci. Si, inevitabil, ajung sa ma intreb daca emanciparea castigata cu atata truda ne-a schimbat radical. Nu pe mine sau pe tine in plan particular. Nici pe modelele din mass-media. Ci pe majoritatea femeilor. Si nu in calitate de individe (cu toate implicatiile sociale, domestice, profesionale, emotionale etc. ale acestui statut), ci strict in calitate de femei, de reprezentate ale „sexului frumos”.

Multe femei au uitat ca natura le-a pecetluit ca fapturi frumoase. (Si am convingerea extraordinara ca fiecare om, de sex masculin sau feminin, poate fi asa, doar ca multi fie nu si-au descoperit frumusetea, fie nu stiu sa si-o puna in valoare, fie o ostenteaza, devenind respingatori.) Timpurile actuale parca le obliga pe majoritatea femeilor sa traiasca la extreme – eclipsandu-si prea circumspect propria frumusete sau etaland-o cu o trufie vecina cu penibilul! Exista si exceptii, dar sunt rare.

De fiecare data cand vad pe strada o batranica frumoasa, ingrijita si dichisita cu gust, imi vine s-o felicit din suflet! La fel mi se intampla si cand intalnesc cate-o doamna care straluceste prin ea insasi, prin perfectiunea si distinctia ei sculpturale. Mi-ar placea sa le cunosc pe fiecare in parte, sa le descopar.

Inhibarea sau exhibarea trasaturilor umane nu este imbietoare. Nu-ti ofera nimic sau iti ofera totul pe tava. Pe de alta parte, frumusetea reverentioasa a unei femei te invita s-o dezvalui. La fel cum, pe vremuri, doamnele – misterioase, dar cu gesturi sagalnice, invesmantate exagerat si pretios, dar dezgolite adesea cu un dor nebun de trup – ii asmuteau pe barbati de la distanta si anevoios. Acestia luptau pentru frumusetea femeii. O castigau la fel cum se castiga o batalie.

Acum, femeile se expun si se daruiesc cu indolenta. (Iar barbatii le privesc cu aceeasi indolenta.) Romania nu este situata la ecuator, dar, cu toate acestea, femeile de aici mai mult se dezbraca decat se imbraca. (Asta daca se imbraca, in sensul cat de cat decent si firesc al cuvantului!). Prin opozitie, doamnele de altadata le daruiau inteligent si insidios barbatilor cate-o scanteie din frumusetea lor. Mai intai isi scoteau gratios manusile, apoi isi dezgoleau „neatent” un umar plapand si, in cele din urma, isi despleteau parul navalnic si tulburator.

In timpurile noastre, „scanteia” despre care vorbesc a ajuns aproape o piesa de muzeu, asta in cazul in care nu s-a stins sau nu s-a aprins cu totul. De demult, oamenii au descoperit ca scanteia naste focul. (Dar si ca focul neintretinut devine cenusa. Sau ca cel nestavilit arde tot in calea lui.) Din pacate, astazi, multi dintre noi, deopotriva femei si barbati, am uitat acest lucru „primitiv”. Societatea actuala, evoluata, libera poarta cu ea riscul demistificarii. Al unei demistificari pe care fie n-o constientizam, fie ne-o asumam pentru ca ne desfata, fie o ocolim cu grija. In cele mai multe cazuri, alegerea este a noastra. Dar si privirea violata fara scrupule cel putin de fiecare data cand luam contact cu spatiul public.

Isabella Prodan este redactor si traducator de carte.



Autor: Isabella Prodan
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainfemeicrinolinaunbrelafrumusete CITESTE MAI MULTE DESPRE

4009 citiri

11 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Articolul tau

Esti nimic fara mine!

Esti nimic fara mine!

A trecut 1 an de cand mi-am facut bagajale si am plecat, impreuna cu copiii, de langa un om langa care nu mai era posibila convietuirea. Era el, pentru care conta, mai presus de orice, confortul personal, si eram eu cu copiii. El cu drepturile, eu cu obligatiile.

Good to know

Satul in care barbatii au interzis

Satul in care barbatii au interzis

Numai femeile au voie sa traiasca în Umoja. Reporterul Julie Bindel de la The Guardian a vizitat satul kenyan care a început sa existe ca un refugiu pentru supraviețuitorii violenței sexuale și a descoperit ca locuitorii săi sunt fericiti în aceasta comunitate exlcusiv feminina.

Articolul tau

Plangaciosii

Plangaciosii

Se stie. Iar daca nu se stie, o spun eu tare si raspicat: NU sunt o persoana optimista. Ma pregatesc mereu pentru ce-i mai rau, vorba Omului cu Sobolani. Asa ca nimeni nu ma va putea acuza ca vad lumea in curcubee si curcubitacee si unicorni roz. Niciodata. Motivul acestui disclaimer urmeaza.

Articolul tau

De ce e urat la mare

De ce e urat la mare

Hai sa fim seriosi. Exista cineva care sa spuna ca nu-i place la mare? Si, la o adica, de ce sa nu-ti placa? Gandeste-te putin: soarele straluceste, valurile ti se sparg la picioare, briza iti mangaie fata, nisipul fierbinte te-nfioara. Oamenii sunt veseli, inoata sau lenevesc pe sezlonguri, isi savureaza bauturile reci sub umbrele. E un tablou incantator. Oare?

Good to know

Orgasmul feminin. Serveste unui scop sau este un accident al evolutiei?

Orgasmul feminin. Serveste unui scop sau este un accident al evolutiei?

Orgasmul la persoanele de sex masculin exista pentru a incuraja oamenii sa se inmulteasca. Ar fi usor sa spui ca femeile au orgasm din acelasi motiv: pentru a le incuraja sa faca sex si sa faca copii.

Calatorii

Vacanta in Grecia

Vacanta in Grecia

Am pasit din nou in Grecia, odata cu criza, acum plini de cash (sac!) si de intrebari: vom putea alimenta? Vom putea plati totusi cu cardul? Ne vor fura hotii tot cashul plus costumele de baie? Erau doar cateva din intrebarile care au disparut, puffffff, ca prin minune imediat ce am pasit pe taram elen.

Articolul tau

Medic intr-un sat de romi, dincolo de prejudecati si stereotipuri

Medic intr-un sat de romi, dincolo de prejudecati si stereotipuri

Totul a inceput cu un telefon primit pe la inceputul acestui an de la o fosta angajatoare, administratora unei mici clinici private din mediul rural unde imi facusem "ucenicia" ca medic de familie.

Good to know

Se pot îmbolnăvi copiii dacă “îi trage” curentul?

Se pot îmbolnăvi copiii dacă “îi trage” curentul?

Se pot pot îmbolnăvi copiii dacă “îi trage” curentul? E nevoie de „ceva pe urechi” dacă bate vântul, deşi afară e cald? Şi cum stă treaba cu aerul condiţionat?