Acasa | Smart Story | Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

 SHARE  

Adaugat in 12 martie 2010

Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

Epoca / Foto: SmartWoman

Nu am deloc inclinatii vetuste. Dimpotriva, contemporaneitatea mi se pare de-a dreptul captivanta. Prin urmare, nu am nimic special impotriva femeilor din zilele noastre. Insa am, din cand in cand, o nostalgie a trecutului, fie el apropiat sau indepartat.

Femeile de azi sunt altfel pana si fata de femeile de ieri. (Evident, ma refer la cele care traiesc cel putin intr-o societate cu un grad minim de civilizatie!) Ele sunt deosebite din multe perspective, de la aspectele fizice pana la cele psihice.
Uneori, mi se pare ca femeile contemporane sunt profane, dar mai sincere decat predecesoarele lor. Sau, cel putin, asta proclama ele atat in viata, cat si pe ecrane. Multe sunt aproape transparente: isi etaleaza ostentativ trupul si gandurile cele mai intime, spre placerea sau disperarea barbatilor.

Alteori, mi se pare ca doamnele si domnisoarele de altadata si-au dus viata sub semnul unei pudori ipocrite, reusind, totusi, sa fie gratioase (nu neaparat voluntar, ci sub presiunea unei societati dominate de tabieturi si constrangeri sociale). Am senzatia ca dincolo de suavitatea lor studiata s-a ascuns o fireasca nevoie de bestialitate, de expunere si exprimare fatisa cel putin la nivel instinctual, pentru ca acesta este mai greu de controlat.

Ma intreb daca barbatii mai simt azi nevoia de a descoperi cu rabdare femeia sau femeile de langa ei. Sunt curioasa daca s-ar mai infiora vreunul la vederea unei glezne care se infiripa delicat de sub o crinolina de catifea. Sau a unei priviri straine si speriate tainuite cu grija in spatele unui evantai imaculat. Sau a unei suvite valuroase de par care anina de sub o umbreluta dantelata leganata de o femeie incantatoare.

Sper ca intelege toata lumea exprimarea metaforica. Vremurile nu pot fi si nu trebuie intoarse. Vremurile pot fi cel mult amintite, regretate, elogiate, condamnate si asa mai departe.

Vremurile pot fi comparate. Tot asa cum incerc si eu sa pun fata in fata femeile de acum cu femeile de atunci. Si, inevitabil, ajung sa ma intreb daca emanciparea castigata cu atata truda ne-a schimbat radical. Nu pe mine sau pe tine in plan particular. Nici pe modelele din mass-media. Ci pe majoritatea femeilor. Si nu in calitate de individe (cu toate implicatiile sociale, domestice, profesionale, emotionale etc. ale acestui statut), ci strict in calitate de femei, de reprezentate ale „sexului frumos”.

Multe femei au uitat ca natura le-a pecetluit ca fapturi frumoase. (Si am convingerea extraordinara ca fiecare om, de sex masculin sau feminin, poate fi asa, doar ca multi fie nu si-au descoperit frumusetea, fie nu stiu sa si-o puna in valoare, fie o ostenteaza, devenind respingatori.) Timpurile actuale parca le obliga pe majoritatea femeilor sa traiasca la extreme – eclipsandu-si prea circumspect propria frumusete sau etaland-o cu o trufie vecina cu penibilul! Exista si exceptii, dar sunt rare.

De fiecare data cand vad pe strada o batranica frumoasa, ingrijita si dichisita cu gust, imi vine s-o felicit din suflet! La fel mi se intampla si cand intalnesc cate-o doamna care straluceste prin ea insasi, prin perfectiunea si distinctia ei sculpturale. Mi-ar placea sa le cunosc pe fiecare in parte, sa le descopar.

Inhibarea sau exhibarea trasaturilor umane nu este imbietoare. Nu-ti ofera nimic sau iti ofera totul pe tava. Pe de alta parte, frumusetea reverentioasa a unei femei te invita s-o dezvalui. La fel cum, pe vremuri, doamnele – misterioase, dar cu gesturi sagalnice, invesmantate exagerat si pretios, dar dezgolite adesea cu un dor nebun de trup – ii asmuteau pe barbati de la distanta si anevoios. Acestia luptau pentru frumusetea femeii. O castigau la fel cum se castiga o batalie.

Acum, femeile se expun si se daruiesc cu indolenta. (Iar barbatii le privesc cu aceeasi indolenta.) Romania nu este situata la ecuator, dar, cu toate acestea, femeile de aici mai mult se dezbraca decat se imbraca. (Asta daca se imbraca, in sensul cat de cat decent si firesc al cuvantului!). Prin opozitie, doamnele de altadata le daruiau inteligent si insidios barbatilor cate-o scanteie din frumusetea lor. Mai intai isi scoteau gratios manusile, apoi isi dezgoleau „neatent” un umar plapand si, in cele din urma, isi despleteau parul navalnic si tulburator.

In timpurile noastre, „scanteia” despre care vorbesc a ajuns aproape o piesa de muzeu, asta in cazul in care nu s-a stins sau nu s-a aprins cu totul. De demult, oamenii au descoperit ca scanteia naste focul. (Dar si ca focul neintretinut devine cenusa. Sau ca cel nestavilit arde tot in calea lui.) Din pacate, astazi, multi dintre noi, deopotriva femei si barbati, am uitat acest lucru „primitiv”. Societatea actuala, evoluata, libera poarta cu ea riscul demistificarii. Al unei demistificari pe care fie n-o constientizam, fie ne-o asumam pentru ca ne desfata, fie o ocolim cu grija. In cele mai multe cazuri, alegerea este a noastra. Dar si privirea violata fara scrupule cel putin de fiecare data cand luam contact cu spatiul public.

Isabella Prodan este redactor si traducator de carte.



Autor: Isabella Prodan
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainfemeicrinolinaunbrelafrumusete CITESTE MAI MULTE DESPRE

3559 citiri

11 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Carte, Film, Muzica

Maksim T. Ermakov

Maksim T. Ermakov

Dacă ar putea, furioşii ar interzice ploaia, ar scoate în afara legii erupţiile vulcanice, ar extermina bacteriile, ar tortura tornadele. Ar distruge şi ultima condiţie favorabilă vieţii, pentru că tot ce favorizează viaţa o şi pune în pericol. Să vrei să elimini pericolele înseamnă să elimini posibilitatea vieţii, asta e perversitatea.

Familie

Nu zice nimeni să-l omori în bătaie…

Nu zice nimeni să-l omori în bătaie…

Orice asemănare cu personaje și fapte reale e pur întâmplătoare, desigur. Căci astăzi vă scriu despre copiii cu opinii și puncte de vedere, despre cum ne vor bate ei la adânci bătrâneți și despre cum nu vor să spună poezii la comandă.

Articolul tau

Cu un “plici”, am distrus sute de milioane de ani de evolutie

Cu un “plici”, am distrus sute de milioane de ani de evolutie

Bună, eu sunt Maria Mirabela! Atunci când sunt acasă stau mai mult în bucătărie, pentru că acolo mi-am îngăduit să fumez. Fumez ca turcul și beau cafeaua tot ca el, pentru că o fac într-un ibric din alamă și la foc mic.

Opinii

A fi sau a nu fi sexy pe Facebook

A fi sau a nu fi sexy pe Facebook

‘’Ai văzut ce poză și-a pus la profil pe Facebook? Oare ce o fi in capul ei?’’ Cred ca ați auzit des intrebările acestea, poate chiar voi le-ați pus.

Familie

Cum alegem grădinița perfectă?

Cum alegem grădinița perfectă?

Când vine luna septembrie, în loc să numere bobocii, multe mame numără grijile intrării în colectivitatea grădiniței: oare va fi în siguranță?  Oare se vor purta frumos cu copilul meu? Oare lui îi va plăcea? Oare se va adapta?

Articolul tau

Cât de proastă?

Cât de proastă?

După 7-8 ani de colegialitate și cred eu prietenie, dintr-o dată sunt ținta răutăților unei persoane dragi mie. Am încercat să aflu ce o nemulțumește și răspunsul direct a fost că într-adevăr o nemulțumește ceva și cel mai bine ar fi să avem o discuție în două, discuție la care tot sper de ceva timp.

Gourmet

(P) Terapia gatitului dulce

(P) Terapia gatitului dulce

Ai la dispozitie nenumarate hobby-uri din care sa alegi pentru a te relaxa. Dar cu greu poti gasi o recompensa mai dulce decat pregatirea unei prajituri. Gatitul in sine e o ocupatie care te provoaca la descoperire: urmaresti pasii din cartea de bucate, amesteci ingredientele si iti provoci imaginatia. Iar la final iti savurezi propria reusita!

Articolul tau

In parc ne jucam si... mancam?

In parc ne jucam si... mancam?

Am ajuns sa evit sa merg in anumite parcuri cu copilul din cauza unor parinti care, din punctul meu de vedere, inteleg gresit conceptul de igiena, masa si socializare.

Calatorii

De ce troleele din Bucureşti vor fi curate ca lacrima

De ce troleele din Bucureşti vor fi curate ca lacrima

Iau eu într-o seară troleul de la Gara de Nord. Locuri libere câte pofteşti, dar cine să se poată aşeza? Pe scaune, o mizerie întărită, veche de luni, poate chiar ani de zile.

Articolul tau

Păcate ale parentingului modern: sentimentul de vinovăție

Păcate ale parentingului modern: sentimentul de vinovăție

Dacă ai un copil este imposibil să nu te fi simțit niciodată vinovat. Pentru că nu ai suficient timp s ă te joci cu el, pentru că te duci la dus și el plange in patuț, pentru că te trezești țipand la el, deși nu ești o persoană care ridică tonul și lista poate continua.

Articolul tau

Cum te pacalesc proprietarii de pensiuni pe litoralul romanesc

Cum te pacalesc proprietarii de pensiuni pe litoralul romanesc

‘’Pe afara e vopsit gardul si inauntru e leopardul’’ e o zicala care se potriveste foarte bine cu neplacerile unui concediu. Nu conteaza cat timp ai petrecut cu planificarea si aranjamentele, tot se poate intampla ceva care sa-ti strice cheful.

Familie

Sa nu devenim (și) mamele soților noștri!

Sa nu devenim (și) mamele soților noștri!

M-am îndrăgostit de omul meu la birou. A făcut în aşa fel încât să mă ia la el în redacție, la revistă. De atunci, am rămas împreună la bine şi la greu chiar şi în fața celei mai aprige încercări din viața unui cuplu: copilul.