Acasa | Smart Story | Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

 SHARE  

Adaugat in 12 martie 2010

Nostalgia crinolinelor si a umbrelutelor interbelice

Epoca / Foto: SmartWoman

Nu am deloc inclinatii vetuste. Dimpotriva, contemporaneitatea mi se pare de-a dreptul captivanta. Prin urmare, nu am nimic special impotriva femeilor din zilele noastre. Insa am, din cand in cand, o nostalgie a trecutului, fie el apropiat sau indepartat.

Femeile de azi sunt altfel pana si fata de femeile de ieri. (Evident, ma refer la cele care traiesc cel putin intr-o societate cu un grad minim de civilizatie!) Ele sunt deosebite din multe perspective, de la aspectele fizice pana la cele psihice.
Uneori, mi se pare ca femeile contemporane sunt profane, dar mai sincere decat predecesoarele lor. Sau, cel putin, asta proclama ele atat in viata, cat si pe ecrane. Multe sunt aproape transparente: isi etaleaza ostentativ trupul si gandurile cele mai intime, spre placerea sau disperarea barbatilor.

Alteori, mi se pare ca doamnele si domnisoarele de altadata si-au dus viata sub semnul unei pudori ipocrite, reusind, totusi, sa fie gratioase (nu neaparat voluntar, ci sub presiunea unei societati dominate de tabieturi si constrangeri sociale). Am senzatia ca dincolo de suavitatea lor studiata s-a ascuns o fireasca nevoie de bestialitate, de expunere si exprimare fatisa cel putin la nivel instinctual, pentru ca acesta este mai greu de controlat.

Ma intreb daca barbatii mai simt azi nevoia de a descoperi cu rabdare femeia sau femeile de langa ei. Sunt curioasa daca s-ar mai infiora vreunul la vederea unei glezne care se infiripa delicat de sub o crinolina de catifea. Sau a unei priviri straine si speriate tainuite cu grija in spatele unui evantai imaculat. Sau a unei suvite valuroase de par care anina de sub o umbreluta dantelata leganata de o femeie incantatoare.

Sper ca intelege toata lumea exprimarea metaforica. Vremurile nu pot fi si nu trebuie intoarse. Vremurile pot fi cel mult amintite, regretate, elogiate, condamnate si asa mai departe.

Vremurile pot fi comparate. Tot asa cum incerc si eu sa pun fata in fata femeile de acum cu femeile de atunci. Si, inevitabil, ajung sa ma intreb daca emanciparea castigata cu atata truda ne-a schimbat radical. Nu pe mine sau pe tine in plan particular. Nici pe modelele din mass-media. Ci pe majoritatea femeilor. Si nu in calitate de individe (cu toate implicatiile sociale, domestice, profesionale, emotionale etc. ale acestui statut), ci strict in calitate de femei, de reprezentate ale „sexului frumos”.

Multe femei au uitat ca natura le-a pecetluit ca fapturi frumoase. (Si am convingerea extraordinara ca fiecare om, de sex masculin sau feminin, poate fi asa, doar ca multi fie nu si-au descoperit frumusetea, fie nu stiu sa si-o puna in valoare, fie o ostenteaza, devenind respingatori.) Timpurile actuale parca le obliga pe majoritatea femeilor sa traiasca la extreme – eclipsandu-si prea circumspect propria frumusete sau etaland-o cu o trufie vecina cu penibilul! Exista si exceptii, dar sunt rare.

De fiecare data cand vad pe strada o batranica frumoasa, ingrijita si dichisita cu gust, imi vine s-o felicit din suflet! La fel mi se intampla si cand intalnesc cate-o doamna care straluceste prin ea insasi, prin perfectiunea si distinctia ei sculpturale. Mi-ar placea sa le cunosc pe fiecare in parte, sa le descopar.

Inhibarea sau exhibarea trasaturilor umane nu este imbietoare. Nu-ti ofera nimic sau iti ofera totul pe tava. Pe de alta parte, frumusetea reverentioasa a unei femei te invita s-o dezvalui. La fel cum, pe vremuri, doamnele – misterioase, dar cu gesturi sagalnice, invesmantate exagerat si pretios, dar dezgolite adesea cu un dor nebun de trup – ii asmuteau pe barbati de la distanta si anevoios. Acestia luptau pentru frumusetea femeii. O castigau la fel cum se castiga o batalie.

Acum, femeile se expun si se daruiesc cu indolenta. (Iar barbatii le privesc cu aceeasi indolenta.) Romania nu este situata la ecuator, dar, cu toate acestea, femeile de aici mai mult se dezbraca decat se imbraca. (Asta daca se imbraca, in sensul cat de cat decent si firesc al cuvantului!). Prin opozitie, doamnele de altadata le daruiau inteligent si insidios barbatilor cate-o scanteie din frumusetea lor. Mai intai isi scoteau gratios manusile, apoi isi dezgoleau „neatent” un umar plapand si, in cele din urma, isi despleteau parul navalnic si tulburator.

In timpurile noastre, „scanteia” despre care vorbesc a ajuns aproape o piesa de muzeu, asta in cazul in care nu s-a stins sau nu s-a aprins cu totul. De demult, oamenii au descoperit ca scanteia naste focul. (Dar si ca focul neintretinut devine cenusa. Sau ca cel nestavilit arde tot in calea lui.) Din pacate, astazi, multi dintre noi, deopotriva femei si barbati, am uitat acest lucru „primitiv”. Societatea actuala, evoluata, libera poarta cu ea riscul demistificarii. Al unei demistificari pe care fie n-o constientizam, fie ne-o asumam pentru ca ne desfata, fie o ocolim cu grija. In cele mai multe cazuri, alegerea este a noastra. Dar si privirea violata fara scrupule cel putin de fiecare data cand luam contact cu spatiul public.

Isabella Prodan este redactor si traducator de carte.



Autor: Isabella Prodan
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainfemeicrinolinaunbrelafrumusete CITESTE MAI MULTE DESPRE

4395 citiri

11 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Articolul tau

O altfel de despărțire

O altfel de despărțire

Gata, a venit momentul. Casa e goală, hainele și cărțile ei nu mai sunt la locul lor. Dezordinea, cândva exasperantă, a lucrurilor acum este înlocuită cu rafturi goale. Doar tablourile de pe pereți mai înveselesc un pic atmosfera. A plecat într-o dimineață cu trenul. După 18 ani petrecuți împreună acum e gol în preajmă.

Good to know

Societati conduse de femei. Cazul Minang, barbatul este considerat un oaspete in casa sotiei sale

Societati conduse de femei. Cazul Minang, barbatul este considerat un oaspete in casa sotiei sale

In Sumatra de Vest, Indonezia, grupul etnic Minangkabau este cea mai mare societate matriarhala din lume.

Relatii

De unde atâtea divorțuri? De la happy end la… dead end

De unde atâtea divorțuri? De la happy end la… dead end

Divorțurile, la fel de banale ca guma de mestecat. Vezi la cineva, îți iei și tu, apoi dai și la altul din pachetul tău… De ce atâtea divorțuri?

Articolul tau

Ma intorc acasa

Ma intorc acasa

Au trecut anii, multi petrecuti in multe tari, care mai de care mai dezvoltate si mai mandre. Intr-o zi insa am simtit ca s-a facut vremea sa ma intorc acasa.

Relatii

Nu, femeile nu flirtează by default!

Nu, femeile nu flirtează by default!

Dacă eşti amabilă cu un bărbat, eşti clar doritoare de flirt. Te îmbraci elegant şi eşti cochetă? Ce mai, le-ai pus gând rău reprezentanţilor sexului tare.

Opinii

Of, Parentingul

Of, Parentingul

Tot aud de câteva primăveri despre modern parenting . Adică cum vine asta? E vorba de părinții moderni?

Good to know

Uita de Justin Bieber! Liszt a fost primul

Uita de Justin Bieber! Liszt a fost primul "superstar" la concertele caruia femeile tipau si lesinau

Femeile care tipau și leșinau in secolul al 19-lea cand canta Franz Liszt au stabilit modelul pentru fanii zilelor noastre, de la The Beatles la Justin Bieber, scrie bbc.com .

Articolul tau

Poveşti cu bani, reguli şi oameni (instantanee financiare din SUA)

Poveşti cu bani, reguli şi oameni (instantanee financiare din SUA)

Sunt vreo 70 de kilometri de condus de la cabană, dar credem că merită; zid de copaci pe ambele părţi ale drumului – un tunel verde şi răcoros ce strecoară fire de aer din când în când prin geamurile întredeschise ale maşinii şi aduce miros de pădure de după ploaie, de curăţenie, de copilărie liberă şi plină.

Opinii

Țara asta sătulă de copii

Țara asta sătulă de copii

“Valea, bă, la scara voastră! Dacă vă mai prind aici, vă bat de vă las lați, mama naibii vă ia!” Este discursul pensionarului de vis-a-vis, cel care crește 20 de pisici. Și se adresează copiilor noștri.

Articolul tau

Mi-am pierdut încrederea în superba mea soție

Mi-am pierdut încrederea în superba mea soție

M-am trezit devreme în acea dimineață rece de ianuarie. Trebuia să ajung la înmormântarea mătușii mele.