Acasa | Articolul tau | Despre copilaria celor care acum au 30 de ani: ne-am nascut alienati de comunism si am schimbat o tara din temelii

Despre copilaria celor care acum au 30 de ani: ne-am nascut alienati de comunism si am schimbat o tara din temelii

 SHARE  

Adaugat in 4 noiembrie 2010

Despre copilaria celor care acum au 30 de ani: ne-am nascut alienati de comunism si am schimbat o tara din temelii

De la guma “Menta”, am trecut prin “Turbo” si acum ne reglam pH-ul cu Orbit / Foto: captura YouTube.com

Amintirile din copilarie sunt intotdeauna frumoase. Am cunoscut o persoana care, desi a trait ororile razboiului, isi amintea cu nostalgie de o papusa primita cadou de la un soldat german. Copilaria e o varsta la care orice e posibil, o varsta a inocentei, a rasului si a flexibilitatii (mai corect ar fi al plasticitatii). Atunci suntem modelati intr-o anumita "cheie identitara".

Unii dintre noi am primit invataturi de gen "nu te mai juca cu toti tiganii" sau "daca nu faci aia, te dau la tigani", altii am fost povatuiti ca "scoala nu conteaza, important e sa ai scoala vietii", altii au fost indoctrinati sa isi faca musai cruce cand trec prin fata bisericii, iar altii au fost motivati sa isi faca temele si sa se spele pe dinti.

"Io te-am facut, io te omor" e pana la urma tot un model educational (cam prea raspandit din pacate). Fara a intra pe un fagas melancolic, as vrea doar sa atrag atentia asupra faptului ca desi copilaria este universala (alde Creanga juca prinselea, noi jucam leapsa adica tot aia), factorul decisiv in formarea noilor generatii il au parintii, iar din pacate, cei din generatiile de dupa decretul 770 (inclusiv copiii de azi) s-au educat singuri, pentru ca parintii erau fie la lucru, la coada sau aiurea prin oras. Azi, sunt tot la lucru sau pierduti in fata tembelizorului sau beti sau pur si simplu nu-i intereseaza. Spun aceste lucruri din perspectiva unui tata (cati barbati se intereseaza mai mult de ce s-a luat la bataie odrasla decat cine a invins in bataie?).

Constat totusi ca din ce in ce mai multi copii mici sunt in parc cu parintii, ceea ce este un semn bun pentru ca asta inseamna ca sunt si parinti care isi fac timp pentru copiii lor. Sustin cu tarie ca un copil mic crescut de mamaie este salbatic in comparatie cu un altul crescut de proprii parinti (nu ma intelegeti gresit bunicilor, sunteti bineveniti oricand, dar in privinta educatiei voi sunteti ultimii pe lista; au prioritate si drept de veto in fata voastra parintii si educatorii asa ca nu va amagiti cu "vasta experienta de viata" pe care o aveti). Iar comunitatea este esentiala, aptitudinile sociale se invata odata cu vorbirea asa ca nu va ganditi sa mai amanati gradinita "ca e prea mic saracutu".

Cat despre copilaria celor care acum au 30 de ani... Cred ca noi am trait niste vremuri interesante: ne-am nascut alienati de comunism si am schimbat o tara din temelii (nu sunt vorbe mari, este adevarul gol, generatia mineriadelor o gasiti poate in Vancouver, noi suntem cei care nu l-am votat pe Nastase, noi suntem cei care am reparat tara pentru ca cei de dinaintea noastra erau prea visatori, si tot noi suntem cei care am adus coruptia la nivel de afacere, urmarim strict profitul si nu "relatiile" si tot noi am umplut tara de PET-uri samd). Ne-am jucat cu carbid, tevi cu cornete, "frunza" (un joc pe cat de minunat, pe atat de violent) in fata blocului dar ne-am jucat (si inca o mai facem) si la calculator.

Am avut cravata de pionier dar si blugi taiati, am fost tunsi "de scoala" dar am fost si primii care am ascultat muzica la walkman (tare s-a ascultat dintotdeauna muzica, dar noi am fost primii care am facut-o fara sa deranjem si pe altii). Si mai interesanta a fost tranzitia: de la guma "Menta", am trecut prin "Turbo" (cu surprize binenteles) ca acum sa ne reglam pH-ul cavitatii bucale cu Orbit (deci nu mai e ciunga ma-ntelegi). Am citit "Cutezatorii", "Stiinta si tehnica", iar acum ne dam pe net cu o lejeritate parca innascuta.

Inainte de lovitura de stat din 89 eram tampiti pt ca sistemul era de asa natura. Sotronul era desenat strategic in spatele alimentarei. Pe vremea aia visul meu era sa fiu si eu bagat in seama suficient de mult sa pot sa fiu acceptat in "cordon". Cordonul asta era un fel de zid uman format de oamenii "de incredere" care protejau inceputul cozii de tovarasi care altfel s-ar fi bagat in fata. Scoala-coada-joaca: cam asta era programul zilnic. Asta daca nu erai copil de securist. Suna urat, dar asa era atunci. Locul de joaca (adica locul unde ne jucam predominant, sa nu credeti ca era ceva amenajat) era in spatele alimentarei ca aveau aia niste containere care puteau fi combinate in multe feluri (imaginati-va caramizi de Lego in care poate intra un copil) plus ca de atata coada (da, era coada la orice, si cea mai banala era la paine adica zilnic) ne obisnuisem.

Santierul (erau multe santiere) era de asemenea un teren de joaca plin de aventura. Ante89 se facea scoala si sambata. Era singura zi in care fugeam repede acasa ca dadeau desene animate la TV. Intr-o astfel de sambata am fumat si prima tigara (o mahoarca puturoasa pe nume BT dar care mi-a deschis intrarea in randul baietilor) ca mama era la serviciu (bataie dupa aia cat casa ca m-au vazut niste vecini care stateau la coada). Eu nici acum nu pot sa pricep ce fel de oameni erau parintii nostri ca ne lasau cu cheia de gat si mergeau la munca si nu le era teama ca dam foc la casa. Frate-miu a dat foc la o casa parasita. Au venit pompierii, degeaba, n-a mai ramas decat scrumul. Casa era propusa spre demolare asa ca frate-miu s-a ales doar cu cravata de pionier suspendata vreo luna (cu careu in fata scolii, normal). La revolutie am iesit (aveam 10 ani) ca zicea mama sa ducem de mancare si tigari soldatilor. S-a tras (si) asupra mea. Atunci nu mi-a fost frica. Copilul nu vede moartea.

Dupa revolutie eram tampiti pentru ca ni se parea ca totul e posibil. Eram imbatati de iluzia unei societati in care visam cum o sa mearga porcul cu cutitul in spinare si fiecare isi taie cat are nevoie. Cozile au disparut.

Eram tampiti pentru ca ne scoteam ochii cu cornete cu ac, colectionam embleme de masini (adica le furam de pe masini), ne duceam sa ajutam cate un om de afaceri (adica un sirian vai steaua lui care facea comert cu jelibon) sa isi incarce marfa (ajutam inseamna ca il furam la greu), aruncam cu cartofi de pe balcon ca acuma ne permiteam (ba chiar si cu oua) si aveam intotdeauna un raspuns la orice admonestare. Rupeam liliac din cimitir si il vindeam ca niste precupeti sireti ce ne credeam. Lumea era a noastra. Nimeni, dar absolut nimeni nu stia cum sa reactioneze in fata schimbarii.

Profesorii de la scoala nu stiau ce trebuie sa faca atunci cand o fata venea cu fusta din ce in ce mai scurta. Parghiile de control ale statului disparusera (pana la Nastase, tot disparute au fost). Puteai sa bati un pensionar ca asa vroiau muschii tai (inchiriam casete video asa ca aveam de unde sa invatam arte martiale sau "pozitii" noi). Paralel cu tranzitia politica am asistat si la o tranzitie tehnologica. Au aparut primele calculatoare accesibile: HC-urile. Astea erau niste rasnite la care te jucai pana te dureau degetele de la atita bomberman. Consignatiile (alea erau mall-urile de atunci) au inceput sa fie pline de ace brice si carice. Carti, jocuri educative, materiale didactice? A se scuti.

Tigari, boarfe (toti baietii erau inebuniti sa aibe un tricou cu Bruce Lee sau Sepultura sau DM asa ca "boarfe" ii include si pe baieti), dulciuri. La Obor se vindeau casete cu muzica. Ascultam Albatros, Metallica si Ileana Sararoiu nediscriminatoriu. Chiar urmaream "Ora de muzica" a regretatului Iosif Sava. Pe atunci, nimeni nu se indura sa dea bani pe d-alde Verdi (nici acum nu da, ia moca de pe dc). Intotdeauna m-am considerat eclectic, asa ca nici in materie de fete, nu am avut vreo preferinta. La mineriade nu am fost ca mama era simpatizant PNT si nu mi-a dat voie sa ies din casa. Dar eu, in sinea mea tineam cu minerii si stiti de ce? Pentru ca "era de bataie".

In liceu, mi-am propus sa devin un baiat model mai ales ca am fost placut surprins de faptul ca am intrat in top10 (pe atunci dadeai examen la admitere). Liceul era la vremea aia in top5 pe tara, asa ca aveam toate motivele sa incerc si altceva. Si cand colo, pe afara vopsit gardul, si inauntru era o mare gasca de rockeri, se fuma in draci, iar bautura curgea garla (nu cred ca a fost o zi in clasa a XI-a in care sa nu fiu macar baut). Nu am niciun motiv sa par mai dur decat e cazul, asta era (si este in continuare din pacate) relitatea la scoala. Atunci era doar bautura. Acum avem in plus si droguri. Va dati seama ca sperantele mele de baiat bun s-au naruit destul de repede. Interesant e ca desi marea majoritate a prietenilor din liceu erau rock-eri, eu eram acceptat cu mare usurinta (cel putin asa mi se parea mie), desi stilul meu vestimentar era tipic unei categorii de cetateni eufemistic denumiti "cocalari".

Noi nu aveam inca o cristalizare a unor curente muzicale. Noi o faceam. Sau poate ca doar bautura ne unea. Bani aveam, ca mama era deja stabilita de ceva vreme in afara tarii asa ca aveam la discretie suma echivelenta unei chirii decente. Practic tot noi am fost primii copii de capsunari. Spun asta pentru a sublinia faptul ca doar banii, cat de multi ar fi, nu inseamna nimic. Nici in facultate lucrurile nu s-au schimbat prea mult (la noi e atat de simplu sa ai o diploma universitara...). Acum scriu aceste randuri dupa ceva experiente de viata si mai la vest, dar si mai la est de Romania.

Nu conteaza unde s-a produs schimbarea, cert e ca ea s-a produs. Dar asta e alta poveste. In orice caz, eram tampiti pt ca visam sa facem un sac de bani din CD-uri pirat bulgaresti, bani pe care apoi sa-i capitalizam la FNI. Eram tampiti pt ca Nastase acaparase tot, iar noi asteptam salvarea de la alde Becali. Toata lumea injura, dar nimeni nu facea nimic. Exact ca pe timpul lui Ceasca. Eram tampiti pt ca desi catusele sclaviei proletare erau zdrobite, am imbratisat cu draga inima iobagia la fel de fel de emanti, miliardari de carton sau grupuri de prestigiu. Am fost atat de tampiti incat WCtudor a ajuns in finala prezidentiala.

Revenind la timpul actual, si acum suntem tampiti pt ca nu am invatat nimic din greselile trecutului. Iliescu trebuia sa fie demult un cadavru politic, dar nu e pt ca nu stim sa pretuim copilaria. Daca nu am fi ca pensionarii din introducere, am sti ca avem puterea sa canalizam puterea inocentei spre progres. Nu nostalgia vremurilor petrecute in fata blocului la o fata'scunselea trebuie evidentiata ci hidosenia unei societati fara repere. Nu banii pe care ii azvarlim acum pe toate plasticurile comestibile sau nu si mai tarziu pe meditatii vor aduce calitatea ci timpul investit in creativitatea copilului.

Cu parinti care inca de la gradinita ofera cate o "atentie" educatoarei ca sa fie ei siguri ca odorul are toata atentia ce i se cuvine uitand ca odrasla are nevoie in primul rand de atentia lor (atunci cand sunt acasa isi parcheaza copiii in fata tembelizorului) nu suntem altceva decat o tara in care simonia devine perpetua, ereditara. Ca sa le insuflam copiilor nostri dorinta de calitate, trebuie sa ii ascultam mai intai, sa ne facem timp de ei si sa le lasam posibilitatea de a alege. Altfel, ne vom trezi ca si generatiia 2010 va povesti despre ce frumos era pe cand se jucau ei cu carbid, trageau cu prastii in porumbei, descarcau (ilegal) muzica de pe dc sau ce mai petreceri (bairam, paranghelie, chef, chermeza... fiecare generatie cu praznicele sale) faceau cu banii luati de la alde Cancan pt un filmulet cu elevi care se bat sau si-o trag.

Uitandu-ma in urma la copilaria mea, vad toate ingredientele necesare dezvoltarii unui barbar suficient si obsurantist, violent si obscen. Numai ca intre timp a intervenit ceva: educatia. Ea este singura solutie pe termen lung.

Si educatia nu este apanajul unui minister ci este o datorie a fiecaruia dintre noi. Avem o sansa in plus fata de stramosii nostri, avem acces la informatie cum nici nu s-a visat. Si atunci nu e pacat ca generatiile viitoare sa aibe amintiri mai tari ca a lui Creanga (ala macar se juca in curte, iar nu in fata blocului).

Nota redactiei: Acest comentariu a fost primit la articolul Jucam “fatea-scunselea” prin scari de blocuri si prin spatele buticurilor – cred ca “fatea-scunselea” al nostru e mai tare decat ce juca Creanga

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: Filimon Andrei
 


 SHARE :  Trimite pe mail
copilarieanii 80comunismschimbareturbocozipostdecembrismanii 90 CITESTE MAI MULTE DESPRE

22285 citiri

114 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.