Acasa | Articolul tau | Tata venea beat in fiecare noapte si ne teroriza pe toti. Pe la zece ani am inceput sa o intreb pe mama de ce nu divortam si nu plecam...

Tata venea beat in fiecare noapte si ne teroriza pe toti. Pe la zece ani am inceput sa o intreb pe mama de ce nu divortam si nu plecam

 SHARE  

Adaugat in 8 noiembrie 2010

Tata venea beat in fiecare noapte si ne teroriza pe toti. Pe la zece ani am inceput sa o intreb pe mama de ce nu divortam si nu plecam

Cand iti amintesti cu groaza de copilarie/ Foto: Photoxpress

Imi amintesc senzatia pe care am avut-o la finalul filmului “4luni, 3 saptamani, 2 zile”, la vederea imaginii socante a embrionului. “Ce noroc... Asta trebuia sa fiu eu, daca mama mea nu ar fi intarziat la vizita la abortionistul ilegal de pe scara X in orasul Y”.

Lista de asteptare era foarte lunga si cu greu (si cu spaga) putea cineva sa gaseasca un loc. Ce ghinion ca tocmai in ziua programarii a avut treaba la serviciu si nu a putut pleca. Ca apoi s-a pricopsit cu mine pe lumea asta si cel putin o data pe luna mi-a spus, de cum am inceput sa inteleg, ca pentru mine si-a sacrificat viata, ca nu vroia copil atunci,ca se pregatea sa-l paraseasca pe betivul si nebunul de taica-meu. Dar asa, cu copil, ce ar zice lumea, unde sa se duca? Nu a mai avut incotro si a trebuit sa stea. Sa stea sa munceasca, sa aduca bani in casa, sa-l tina pe taica-meu, pe mine, pe parintii lui taica-meu, si pe orice alte rude mai sarace care aveau nevoie de ceva.

Acum inteleg ca si-a gasit refugiul in martirizare, dar atunci n-am inteles. Pana la 6 ani am locuit eu, mama si tata intr-o camera, in casa bunicilor, eu cu mama in pat si tata pe fotoliu. El venea beat in fiecare noapte si teroriza pe toata lumea. Bunicii se inchideau cu lacatul in camera lor. Eu cu mama trebuia sa facem fata singure.

Mai tarziu ne-am mutat la bloc si atunci macar eu cu mama aveam camera noastra, dormitorul si el sufrageria. Toata copilaria am visat la camera mea cu patul meu, unde nimeni nu poate intra. Rutina de fiecare seara a continuat, din ce in ce mai rau, cu intentii din ce in ce mai clare impotriva mea, pe masura ce cresteam si ma transformam din copil in femeie.

Imi era o frica ingrozitoare de el. In comparatie cu mine parea imens, si urla niste cuvinte oribile catre mama si apoi, mai tarziu, catre mine. Si eu nu puteam face nimic. Visam cum l-as impinge pe scari sau i-as urla cuvinte urate inapoi, dar nu puteam. Nu conta ce facea si cum era, toata lumea spunea ca este tatal meu si trebuie sa-l accept si sa-l respect.

N-am inteles de ce niciodata, de cate ori ma uitam in ochii lui nu vedeam decat ura cand era beat si nimic, indiferenta, cand era treaz. Nu avea legatura cu un “tata”. Pe la zece ani am inceput sa o intreb pe mama de ce nu divortam si nu plecam. Raspunsul venea in cuvintele pe care le-am urat cel mai tare, toata viata: “Ei, unde sa mergem, n-am scapa de nebun, ar veni dupa noi si ne-ar face de ras!! Si apoi ce-ar zice lumea!”

Eu nu intelegeam cum e asta relevant si in secret speram ca intr-o zi cineva va veni si ma va lua departe. Aveam o matusa la Sibiu, sora lui taica-meu, ne vizita o data pe an, de Sfanta Marie. As fi vrut sa ma ia cu ea, dar aveau deja un copil..De altfel ma chinuia si constiinta, cum as putea sa o las pe mama, care a sacrificat totul pentru mine, ca nu a avut de ales.

Vina crestea pe zi ce trece, o simteam cum ma chinuia zi si noapte. Trebuia sa cresc mai repede, sa fac ceva extraordinar, si sa o salvez pe mama, si sa fac totul sa dispara, toata suferinta ei, ceva care sa stearga tot trecutul. Si ura crestea pe zi ce trecea, si a lui taica-meu pentru mine si a mea pentru el.

Pana intr-o zi de vara cand ma intorceam din tabara la mare. Nu era nimeni acasa, m-am bucurat. Insa apoi un vecin m-a anuntat sa sun la rude la Bucuresti ca mama e cu tata la spital, in operatie. Am sunat si mi-au zis ca are o tumoare la cap si e in operatie, dar probabil nu scapa. Mi-au zis sa nu ma duc si eu acolo, ca n-are rost, mai bine sa incep sa aranjez de inmormantare. Aveam 17 ani. Eu as fi vrut sa ma duc, poate aveam sansa sa imi spuna ca ii pare rau ca eu sa pot sa-l iert. In mai putin de o saptamana totul se sfarsise, inmormantare si tot.

Si de atunci incolo n-am mai fost aceeasi persoana, am inchis in mine durerea, si ura, si terorarea, si suferinta. Nimeni nu a inteles si nu s-a sinchisit de mine, si de ce mi se intampla. Mama nu putea, ea a ramas si mai socata. Parca ura si indiferenta lui taica-meu se citeau acum pe fata ei. Nimic din ce faceam nu era un motiv de bucurie pentru ea, si asa ca eu incercam si mai mult, pana cand nimic nu a mai contat nici pentru mine. Si am incercat si mai mult, si mai mult, pana cand in sfarsit, totul s-a oprit.

Anul trecut intregul meu organism s-a blocat si a refuzat sa mai functioneze. S-a intamplat dupa ce mi-am luat doctoratul de la o universitate americana si dupa ce l-am intalnit pe sotul meu. Am descoperit ca nu stiu cum sa fiu fericita si nu stiu cum sa traiesc fara teroare si suferinta. Si atunci am inteles ce i s-a intamplat si mamei mele. Am decis ca acum, aproape de varsta 30 de ani, e vremea sa incep sa traiesc pentru mine, ca inca mai am o sansa la fericire. Sansa pentru mama mea a fost pierduta de mult, ea a renuntat, iar eu nu am stiut sa vad.

Nota redactiei: Acest material a fost primit in cadrul concursului “CONCURS Articolul tau merita un premiu: saptamana aceasta am pus in joc o sticla de sampanie”. Intra pe pagina de Facebook SmartWoman.ro si acorda un “Like” articolului tau preferat.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Vezi aici regulamentul concursului. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: D.
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainFamiliemamacopilsotuniversitatedoctorat4 luni 3 saptamni 2 ziletatabortionist CITESTE MAI MULTE DESPRE

21488 citiri

104 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.