Smart Woman

Eu am ramas insarcinata la 19 ani. Am plans atunci cat pentru o viata, cand am realizat ca nu pot pastra acel copil. Viata in schimb mi-a trecut cu vederea acest gest si mi-a permis, 10 ani mai tarziu, sa raman insarcinata, de comun acord cu viitorul tatic. Ba mai mult, propunerea a venit de la el. Eram ultimul cuplu din grupul lui de prieteni fara copii, si fiecare moment in care ne vedeam cu ei i-a confirmat ca imi doresc copii foarte mult.

Zis si facut, mai greu, e adevarat. Si asa s-a nascut copilul mult dorit. Au aparut si primele momente grele pentru noi ca familie: nopti nedormite, scutece greu de suportat vizual si olfactiv, mese sarite, blocaje in cunostintele noastre despre ce inseamna un copil atat de mic.

Norocul meu a fost diferenta enorma dintre mine si fratele meu cel mic (17 ani), diferenta care m-a facut sa stiu sa umblu cu un nou nascut, sa nu-mi fie teama sa-l tin in brate, sa-l mut de la un san la altul, sa-l imbrac/dezbrac, sa-i fac baie. Norocul nostru a fost metoda pe care am adoptat-o instinctiv, aceea de a-l face partas pe sotul meu la fiecare actiune la care era prezent.

Am stat acasa 4 luni cu primul nostru nascut. Dupa aceasta perioada, in care faceam acelasi lucru zi de zi, am cedat si am vrut la serviciu. Si m-am dus. Recunosc cu mana pe inima ca la servici ma odihneam! Dar, am adoptat un program de munca silnica. Ma trezeam la 6 dimineata pentru a incepe servicul la 7:30, pentru a putea pleca acasa la 4-4:30, pentru ca la 5, cel tarziu, sa fiu acasa si sa-mi aloc restul zilei (pana la miezul noptii) copilului in mare parte, iar restul casei si sotului. Si, incet incet, am intrat intr-o rutina binevenita. Am avut curajul de a pleca in 3 peste tot: la munte, la mare, la petreceri, in vizite.

Cand ne normalizasem, am ramas insarcinata din nou. Era mai devreme decat ne propusesem noi dar, am realizat mai tarziu,  a fost darul lui Dumnezeu pentru mine. Imediat dupa ce am nascut am avut o perioada foarte grea despre care am scris mai demult. ("Povestea unei cititoare SmartWoman.ro: Cu toata viteza inainte. Frana. Stop. De la capat pe un alt drum"- citeste aici)

Nu despre asta vreau insa sa vorbesc. Acum sunt bine si tot ce mi s-a intamplat anul acesta e lasat in urma. Am fost insa nevoita, in acest timp, sa-mi las copii cu sotul si mama pentru perioade lungi si grele. Sotul meu a invatat sa le aleaga hainutele, sa le prepare o cina si sa ii scoata pe afara impreuna. Stia oricum foarte multe despre programul primului copil, iar ce nu stia despre cel mic, a invatat din mers.

Nu s-a plans nici o clipa si nici eu nu i-am reprosat nimic din ce facuse eronat sau uitase sa faca. A facut fata exemplar situatiei si mai mult nu am dreptul sa cer. Am facut amandoi tot posibilul ca ei sa nu simta nimic in acest rastimp, sa nu le fie afectat echilibrul in nici un fel, sa nu le lipsim noi sau altceva din cele cu care erau obisnuiti.

Am fost victime pe rand, dar nu am "murit" din ce ni s-a intamplat. Ne-a fost greu si impreuna, si pe rand. Avem doi copii minunati, o relatie solida, o viata buna – greu pusa la incercare, o experinta cat pentru mai multe vieti si nu ne plangem de nimic.

Nu zic sa treaca cineva prin ce am trecut noi pentru a vedea ce e important in viata, dar zic sa apreciati ce aveti. Ati vrut copil unul din voi sau amandoi ? Perfect ! Aveti o datorie imensa fata de ghemotocul acela. Nu va plangeti, nu sunteti victime, sunteti parinti! Nici femeia nu e singura care face treaba, nici barbatul nu e buricul universului. Sunteti mama si tata pentru cineva si ar fi bine ca acest lucru sa fie primul in mintea voastra.

Eu sunt adesea intrebata cum e cu doi copii. "Fantastic" raspund de fiecare data. Le spun tuturor ca nu stiu pentru ce munceam si traiam inainte de a avea copii. Da, ne duceam la servici, luam salariul, ne imbracam, ne distram, mergeam in cluburi, dormeam pana la pranz sambata, ne plimbam, mergem in concedii si… ne intorceam intr-o casa goala.

Acum avem un tel precis, o tinta clara, o motivatie incredibila de a face totul sa mearga, sa fie bine. Sotul meu e fericitul tata a doi copii, incantat de programul de tatic, care impune cel putin o trezire pe noapte dar si portii sanatoase de gadilat si rasete clare de copii in fiecare seara. Da, mai mult de jumatate din bani se duc pe hainute, jucarii, lapte, distractii la locul de joaca. Da, nu mai plecam in fiecare week-end unde vrem noi, cu bagajele facute in ultima clipa. Da, hainele noastre poarta de cele mai multe ori urmele unor lupte cu laptele sau biscutii. Si da, seara la culcare, mai intai trecem prin camera copiilor si ii invelim si ne uitam la ei ce cuminti si linistiti dorm si ne dam seama cat de norocosi suntem.

Cand aveam doar un copil era frumos; acum, dupa cum spuneam, e fantastic. Eu le-am dat viata si ei mi-au dat-o inapoi. Pentru ei am luptat si ei merita din partea noastra, a parintilor totul.

Nu sunt nici sclava, nici amanta: sunt mama.

Nota redactiei: Articolul a fost trimis ca raspuns la articolele "Teza barbatilor impertinenti: femeile casnice cu copii freaca menta toata ziua, in timp ce barbatii isi rup spinarea la serviciu muncind pentru ei" (citeste aici) si "De la inaltimea victimizarii, auto-induse, femeia devine din partenera un acuzator si un contabil ce numara scutece" (citeste aici)

Acest material a fost primit in cadrul concursului “CONCURS Articolul tau merita un premiu: saptamana aceasta am pus in joc un pachet de carti”. Intra pe pagina de Facebook SmartWoman.ro si acorda un “Like” articolului tau preferat.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Vezi aici regulamentul concursului. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase

Saptamana aceasta s-au inscris si au fost selectionate in concurs urmatoarele materiale:

Luni: Nu concepi violenta, fie ea fizica sau psihica, ca parte fireasca a unei relatii “atat de frumoase”. Asta pana cand nu ti se intampla tie…

Marti: Unii pariaza pe iubire, altii pe avansul de casa, dar nu toti castiga. Ce faci cand cel de langa tine te anunta ca a pierdut toti banii vostri la pariuri?