Acasa | Articolul tau | Clasic romanesc: Poveste din orasul meu cu liftul pe post de ghena si porci sacrificati in fata blocului
Intr-un oras din Romania / Foto: Agerpres
Pe langa mirosul de tutun, uneori imperceptibil, alteori atat de prezent incat trebuie sa-ti tii respiratia, cel putin de cateva ori pe saptamana ma impiedic de cate o punga de resturi menajere, "uitate" acolo de cei care isi sfideaza statutul scris cu marker violet pe perete. Curios lucru, am observat ca, in general, cei capabili de aceste gesturi nu sunt tocmai saraci: se vede asta dupa dozele de bere si dupa pachetele goale de tigari scumpe, care stau sa dea pe dinafara.
Ajuns la masina, un personaj care-si afuma de zor carnea (probabil de porc) la scara blocului vecin, ma vede si vine rapid la marginea garduletului de sarma. Ma atentioneaza foarte serios sa nu-mi mai parchez autovehiculul in acel loc pentru ca alarma a tipat toata noaptea si el nu a putut inchide macar un ochi. Mai mult, ma mai atentioneaza sa fac naibii ceva cu stergatoarele alea de parbriz, care s-au miscat toata noaptea. Imi spune ca spera sa se consume bateria, poate asa alarma n-ar mai fi tipat. In sinea mea ma bucur: bateria era noua.
Nici nu apuc sa pornesc bine motorul ca o batranica ma priveste cat se poate de crunt, spunandu-mi ca daca nu-mi pot stapani masina (!) sa nu o mai parchez acolo, ci in arealul blocului meu. Inutil sa-i spun ca ar fi cam acelasi lucru, in caz ca alarma ar avea din nou chef de nebunii. Probabil mi-am ridicat tot blocul vecin in cap, insa, in sinea mea ma bucur: este o razbunare, involuntara, ce-i drept, pentru un act greu de inteles petrecut nu demult, in fata blocului vecin, cand cel care-si afuma acum carnea taiase o mandrete de porc, asta dupa ce animalul, cu ragetele lui, sculase din somn si bagase in sperieti jumatate de cartier.
Ma opresc repede din mers: este zi de piata. Cat pe ce sa dau peste o tija de fier, scapata intr-un canal, pe marginea soselei. Privind mai de aproape, imi dau seama ca intamplarea nu a avut niciun rol: pe tija respectiva troneaza un mesaj pentru desfundatorii de canale ai urbei: "desfundati-ma!". Nu pot sa nu remarc ca autorul mesajului catre lucratorii de la ApaVittal (daca nu v-ati dat deja seama, actiunea se petrece la Iasi) a avut bunul simt sa scrie corect si nu asa cum am gasit deunazi scris pe masina: "spalama!". Interesanta idee de corespondenta cu ApaVittal, institutie ai carei oameni ii vezi in general cand vin sa-ti ia banii si nu cand ai nevoie de ei.
Poate nu va vine sa credeti, dar in piata stau la rand la portocale. Pe langa preturile mai mici, explicatia cozii ar consta in faptul ca acel chiosc este printre putinele locuri din piata unde fructele sunt cantarite cu un cantar electronic. Deci cu furatul la cantar ar fi ceva mai greu. O batranica se apropie curioasa si-l intreaba pe domnul din fata mea despre ce se da pe-acolo. Acesta, intrerupt dintr-o convorbire cu un amic, caruia tocmai ii povestea ca se intorsese de la Moscova, unde platea chirie la hotel 250 de euro pe luna, ii raspunde cam in doi peri, iar batrana pleaca si mai nedumerita. Cei doi din fata mea isi fac cumparaturile, iar apoi, in mod inevitabil, proaspatul sosit in tara il invita pe celalalt la "una mica", doar nu s-au mai vazut de atata timp si au atatea de povestit, nu-i asa?
Imi place stilul baiatului care serveste la chiosc. Daca ii spui sa-ti puna pe cantar doua portocale, te trezesti cu trei. Daca vrei un kilogram de ceva, in mod sigur va trebui sa platesti cam un kilogram si jumatate. Cat despre rest, are o metoda proprie sa-si sporeasca vanzarile: nu are mai niciodata marunt (de fapt iti spune, complice, ca are, dar ca-l pastreaza, ca intotdeauna e nevoie de marunt) asa ca iti mai tranteste o portocala sau o banana pe cantar, fix de cat are el nevoie ca sa nu se desparta de pretiosul marunt.
Cu pretioasele fructe in sacosa, ma intorc grabit acasa. Ma feresc in ultima clipa de aceeasi tija metalica din canal, imi parchez masina in acelasi loc, fapt ce il face pe terminatorul de porci sa-mi mai arunce o privire plina de dusmanie. In lift ma izbesc de aceleasi anunturi si de acelasi omniprezent miros de tutun. Intrand in casa, imi dau seama ca ceva parca lipseste: ei da, a disparut punga cu gunoi din lift. Oare cine o fi avut nevoie de asa ceva?
Nota redactiei: Acest material a fost primit in cadrul concursului “CONCURS Articolul tau merita un premiu: saptamana aceasta am pus in joc un pachet de carti”. Intra pe pagina de Facebook SmartWoman.ro si acorda un “Like” articolului tau preferat.
Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Vezi aici regulamentul concursului. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare
* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase
Saptamana aceasta s-au inscris si au fost selectionate in concurs urmatoarele materiale:
Miercuri: Lectii pentru parinti: “Nu sunt nici sclava, nici amanta, sunt mama”