Acasa | Smart Story | Decembrie '89 prin ochii unui copil: "Cred ca stiu ce am castigat: dreptul la cuvant. Si stiu prea bine ce era sa pierd: familia"

Decembrie '89 prin ochii unui copil: "Cred ca stiu ce am castigat: dreptul la cuvant. Si stiu prea bine ce era sa pierd: familia"

 SHARE  

Adaugat in 21 decembrie 2010

Decembrie '89 prin ochii unui copil:

Centrul Bucurestiului in 22 decembrie 1989 / Foto: Agerpres

In fiecare an, in aceasta perioada, privesc la televizor comemorarea Revolutiei. Ma uit la imaginile care se deruleaza si simt un nod in gat, imi simt ochii usturandu-ma. Eram prea mica la vremea respectiva ca sa particip, dar cred ca stiu ce am castigat: dreptul la cuvant. Si stiu prea bine ce era sa pierd: familia.

Voi continua sa ma refer la acele evenimente ca fiind o Revolutie, indiferent daca intr-adevar a fost sau numele este doar o masca ce ascunde o perfida lovitura de stat. Pentru mine ramane o Revolutie pentru ca asa am vazut-o atunci si pentru ca asta au crezut ca este toti cei care au iesit atunci in strada.

Aveam 4 ani pe 21 decembrie 1989. Eram la bunici cand a inceput nebunia in Bucuresti. Mai exact, stateam sub masa din sufragerie, dupa cum aveam obiceiul cand vroiam sa ma simt departe de ochii celor mari, cand s-a intors din centru matusa mea. Nu am inteles mare lucru pentru ca vorbea precipitat.

Am inteles insa ca mama era acolo si ca se dezlantuise ceva fenomenal. Si am mai inteles ca bunica era disperata si ingrijorata, in ciuda faptului ca nu era de acord cu ce sustineau mai tinerii familiei. Pe seara s-a aflat in casa ca sunt tragatori pe blocuri si ca impusca lumea. Nu stiam ce sunt tragatorii, dar stiam ce inseamna ca omoara oameni. Iar bunica era incapabila in momentul ala sa-si ascunda, de mine si de sora mea, frica.

Mama lucra in apropiere de Piata Revolutiei. Cand s-au auzit primele impuscaturi iar lumea a inceput sa fuga pe stradute, au inchis magazinul insa ea si colegii au ramas. Au inceput sa ajute pe cine puteau. Erau mai ales femei, calcate in picioare, cu capetele sparte, in panica ce se crease. Le ingrijeau cum puteau si apoi le scoteau pe usa din spate a magazinului. Un cordon de securisti a impiedicat insa curand trecerea pe acolo.

Masinile nu mai circulau asa ca mama a luat-o pe jos spre casa, impreuna cu o colega. Atunci si-au dat seama ca, desi se tragea cu adevarat, pe unele stradute din centru erau instalate megafoane care redau sunetul rafalelor, probabil pentru a produce panica.

In timpul asta, la serviciu la tata s-a aflat despre miscarile din strada, asa ca s-a incetat lucrul. El s-a dus la Universitate unde a ajutat la construirea baricadelor din mese, scaune de la terase si orice mai gaseau. Atmosfera in mare era una de unitate. Ici si colo dadea de cate o fata cunoscuta: un coleg, un prieten, o cunostinta. Pe scarile de la TNB canta un cor, studenti de la Conservator a presupus tata. Se striga FARA VIOLENTA iar multimea chiar era calma.

Spre miezul noptii insa autoritatiile au spart baricada, un TAB a intrat in multime iar fiecare a fugit incotro a vazut cu ochii. Soldatii trageau rafale in sus, dar nu intotdeauna, iar pe masura ce inaintau cadeau oameni rapusi de gloante. Nu erau lasati de izbeliste, cei din multime sareau sa ii ajute, dar uneori era in zadar.

Un glont a suierat pe langa crestetul tatei. A avut noroc, a fost doar o rana superficiala, i-a zburat doar o bucata din ureche. Ajuns pe o straduta din zona Piata Rosetti, a fost bagat in casa de o familie de tigani. I-au oprit sangerarea abundenta si i-au dat o caciula cu urechi, de copil, sa ii tina pansamentul si sa nu se vada ca e ranit. Spre dimineata a ajuns acasa unde a facut un dus, s-a schimbat, si a plecat iar spre centru. A privit cum Ceausescu a incercat un ultim discurs, cum a fugit, cum balconul a fost preluat de "noii politicieni", moment in care a decis sa o ia spre casa. Sa asculti acele discursuri era o pierdere de timp si energie.

Pe dupa-amiaza au inceput apelurile la televizor, luptele incepusera din nou. De data asta "teroristii" amenintau proaspata libertate. Tata a luat-o spre Televiziune in timp ce mama s-a dus spre Palatul Telefoanelor. Luand-o pe str. Ion Campineanu a avut un soc. Un camion plin cu soldati foarte tineri (aflati in termen, a presupus mama) stationa in mijlocul drumului. Din el erau coborati pe rand cate 5 si dusi putin mai in fata unde erau secerati de gloante venit de undeva de sus, dinspre Academiei. Tinerii erau apoi aruncati ca pe sacii de cartofi intr-o duba mai mica si un alt lot era dus la inaintare. Acela a fost momentul in care mama a facut stanga-mprejur spre casa.

Nimeni nu putea stii cum se va termina situatia, insa tata era convins la vremea respectiva ca daca lumea nu se implica, rezultatul nu poate fi decat unul singur: o viata sub comunism - si inca una care se degrada rapid. De fapt, in febra evenimentelor, ei luptau pentru o schimbare. Sperau, insa nu indrazneau sa creada la momentul respectiv ca va cadea comunismul. Nu stiau care era situatia reala de peste hotare, asa ca erau convinsi ca Moscova nu va accepta niciodata schimbarea totala a regimului.

Sperau insa ca macar vechea garda sa fie inlaturata si sa vina la putere oameni mai tineri, mai deschisi, mai liberali, care se faca pentru Romania ce facea Gorbaciov pentru URSS. Iar multi dintre cei care au iesit atunci in strada au ales sa arate ca au facut-o pentru o cauza in care credeau si nu pentru avantaje refuzand sa-si faca certificate de revolutionar. Dintre toti cunoscutii alor mei, care au fost in strada inca de pe 21-22 decembrie, numai o singura tanara si-a facut un asemenea certificat, iar asta pentru ca a suferit rani grave la ambele picioare si a avut nevoie de tot ajutorul pentru multele operatii prin care a trecut ulterior.

De la Sarbatorile din anul acela nu-mi amintesc decat un pranz la care am stat si l-am tot privit pe tata. Nu il vazusem niciodata bandajat la cap si niciodata nu o sa uit imaginea aceea. Nu-mi aduc aminte ce mi-a adus Mosul atunci, nici macar nu-mi aduc aminte daca a venit Mosul in acel an. Insa stiu ca niciun cadou de Craciun nu se compara cu faptul ca la acea masa am avut familia completa.

Nota redactiei: Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro,  la rubrica “Articolul tau”. Noi vom trata cu toata atentia materialul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: Alexandra
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainFamiliecomemorarecraciuncomunismregimrevolutiesarbatori1989dictaturaeroi CITESTE MAI MULTE DESPRE

20129 citiri

314 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.