Acasa | Articolul tau | Cum am ajuns sa-mi pun problema intoarcerii in Romania? Treptat, punand bine in cumpana faptele si renuntand la prejudecati

Cum am ajuns sa-mi pun problema intoarcerii in Romania? Treptat, punand bine in cumpana faptele si renuntand la prejudecati

 SHARE  

Adaugat in 30 decembrie 2010

Cum am ajuns sa-mi pun problema intoarcerii in Romania? Treptat, punand bine in cumpana faptele si renuntand la prejudecati

O Romania mult schimbata / Foto: Agerpres

Am plecat din Romania in 2001, cu furia ignoranta a tanarului care vrea sa lase totul in urma pentru a-si croi singur viitorul. Am plecat printr-una din metodele clasice ale acelor vremuri: continuarea studiilor universitare. Am terminat mai intai un master (DEA) la una dintre universitatile medii din Franta, apoi am terminat un doctorat la o universitate prestigioasa din aceeasi tara. Am muncit inca din primul meu an de Franta - putin si rau platit pe durata studiilor, mult si bine platit dupa obtinerea ultimei diplome universitare. Si m-am intors in Romania in urma cu aproape un an.

- Cititi aici articolul care a generat acest comentariu-reactie

Cand le-am facut cunoscuta decizia de a ma intoarce in Romania, prietenii mei s-au impartit in doua tabere : cei ramasi in tara au luat nota cu stupoare si m-au sfatuit sa nu ma intorc, pe cand majoritatea celor emigrati mi-au zis ca au incredere in alegerea mea. Motivele pentru care m-am intors sunt multe si complexe, iar decizia am luat-o dupa o analiza atenta. Insa printre acele motive nu se numara nici insuccesul si nici inadaptarea la societatea franceza. Cum am ajuns sa-mi pun problema intoarcerii? Treptat, punand bine in cumpana faptele si renuntand la prejudecati.

Din 2001 pana in iunie 2005, ori de cate ori mi-am intors privirea auzind voci necunoscute vorbind romana pe strada, am vazut doar cersetori. Apoi a urmat acea seara de iunie 2005 cand eram pe o straduta pietonala din orasul vechi si am auzit vorba romaneasca langa mine. Nu voi uita niciodata cum m-am oprit in drum ca sa ma uit dupa acel cuplu de tineri turisti romani care se plimbau privind cu ochii larg deschisi cladirile medievale si lumea iesita la promenada. Am stiut dupa privirea lor ca sunt proaspat veniti din Romania si ca era prima lor iesire in occident: si eu am privit la inceput lumea vestica cu acelasi amestec de mirare si de admiratie, iar acel tip de privire era comun tuturor celor ce ajungeau pentru prima data in vest. In acea vreme locuiam pe Valea Loirei, care din mai pana in septembrie e invadata de turisti, dar romani nu am mai vazut pana in acea seara de iunie 2005 si mi s-a parut atat de ciudat sa-i vad incat m-am oprit locului.

In 2006 am vazut cativa turisti romani atat pe Valea Loirei si pe Coasta de Azur unde tocmai ma mutasem, cat si la Amsterdam si la Berlin; in plus am trait si socul de a descoperi in Franta informatii turistice in limba romana. Pe drept cuvant a fost un soc: intre 2001 si 2005 vizitasem majoritatea castelelor dintre Orleans si Nantes, dar nici macar unul dintre ele nu avea pliante in romana (pliantele in ceha, poloneza si maghiara aparusera prin 2003). Astfel, in 2006 am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca pe lumea asta exista si turisti romani. In 2007, turistii romani pe care i-am intalnit prin Europa au fost mai numerosi decat in anul precedent, in 2008 au fost si mai numerosi, iar in 2009, in ciuda crizei, turistii romani au fost mai multi ca oricand iar prezenta lor era deja privita ca normala. In plus, daca pana prin 2005-2006 ii puteam recunoaste pe romani de la o posta pe strazi sau prin salile de asteptare ale vreunui aeroport, mai nou ii recunosc doar cand ii aud vorbind - exceptie fac in continuare cersetorii si muncitorii sezonieri care traiesc in vest in grupuri compacte si inchise. Cert e ca din 2001 romanii si-au schimbat in bine felul de a se imbraca, de a umbla, de a gesticula si de a vorbi in spatiul public. Toate acestea par a fi semne mici, insa, fiind naturale, indica schimbari mari.

Aparitia turistilor romani a fost un prim semn ca tara se schimba, drept care m-am hotarat sa petrec 3 saptamani in Romania in vara lui '07. Din 2001 pana in 2007 ma intorsesem in tara de 4 ori, intotdeauna iarna pentru doar o saptamana in care abia apucam sa-mi vad o parte din familie si sa chefuiesc o data cu cativa prieteni. In vara lui 2007 am batut Ardealul de la Oradea la Brasov si de la Bistrita la Deva. Ardealul pe care-l cunosteam foarte bine din timpul studentiei mele autostopiste clujene se schimbase profund: multe drumuri nationale erau in stare impecabila, in unele judete drumurile judetene erau in stare cel putin la fel de buna ca drumurile departamentale din Franta avand in plus avantajul de a fi mai late decat cele din Franta, iar santierele de reparatii rutiere se gaseau la tot pasul. Orasele nu mai erau aceleasi: se renovasera multe cladiri in majoritatea oraselor mari, se renova linia de tramvai si parcul central din Oradea, se schimba fata Clujului, Sibiul era de nerecunoscut, Brasovul istoric devenise o bijuterie, Bistrita si Alba erau in santier. Oamenii m-au surprins cel mai mult: in doar 3-4 ani romanii isi schimbasera masinile (si felul de a conduce), garderoba si obiceiurile alimentare: restaurantele se inzecisera (ca masinile) si erau pline la amiaza si seara (cand am plecat eu, mai nimeni nu-si permitea sa manance in oras, iar in iarna lui 2005 Clujul nu era inca foarte diferit de cum il stiam eu din anii '90).

Schimbarile care sareau in ochi m-au incurajat sa ma interesez de starea romaneasca a domeniului meu profesional. Stiam ca salariile sunt mici, dar stiam si ca in Romania raman in continuare foarte multe de facut, ceea ce prezenta perspective bune. Surpriza a fost sa constat ca, in ciuda crizei si a unor usoare dezavantaje pe termen scurt, perspectivele pe termen mediu si lung erau mai bune in Romania decat in Franta sau in celelalte 3 tari vestice in care facusem stagii sau lucrasem pe anumite proiecte. Din punct de vedere financiar, venitul meu nominal actual e mai mic decat venitul pe care-l aveam anul trecut in Franta, insa compenseaza faptul ca impozitul pe care-l platesc aici e cu mult mai mic, ca am o putere de cumparare superioara si ca pe termen mediu si lung prevad o crestere a veniturilor mult mai accelerata aici decat in Franta. In ce priveste produsele de pe piata, e adevarat ca gama produselor de calitate medie e mai restransa si mai putin variata decat in vest, insa aceasta diferenta se estompeaza la restul produselor. Consumatorul din mine nu a suferit deloc de cand m-am intors. Surprizele placute au fost numeroase: administratia locala nu functioneaza mai greoi decat administratia franceza, nu m-am confruntat cu coruptia la nivel mare, zambetul si politetea mea dezarmeaza si faciliteaza relatiile cu aceeasi eficacitete aici ca dincolo.

Am avut si experiente neplacute, la care ma asteptam mai mult sau mai putin: profesionistii sunt rari in orce domeniu profesional (mi-am renovat locuinta si am avut mari dificultati in a gasi mesteri buni; am contactat mai multi instalatori si cu primii 2 am intrerupt negocierile cand mi-au spus ca nu-mi vor da chitanta; am vizitat 4 dentisti pana am gasit unul care sa-mi convina; principala dificultate cu care ma confrunt in domeniul meu profesional este ca nu gasesc destui oameni bine pregatiti, responsabili si cu initiativa, iar profesionistii care exista sunt atat de solicitati incat cu greu ajungi la ei; viata publica e incomodata de ignoranta si de lipsa spiritului civic: in mediul rural si la agentii economici de cartier sunt nevoit sa cer bon fiscal in 7-8 cazuri din 10; spatiul public urban e mai curat decat acum 10 ani, insa in rural se vede clar ca oamenii nu stiu ce sa faca cu atatea ambalaje; cam peste tot oamenii sunt foarte suspiciosi, ceea ce ingreuneaza stabilirea unor raporturi sociale comode si favorizeaza agresivitatea muta.

Cea mai neplacuta surpriza a fost sa constat amploarea isteriei colective din acest moment: aproape orice detaliu negativ e exacerbat si aproape orice fapt necunoscut in mod direct e interpretat in cheie negativa. Dau un singur exemplu: starea drumurilor pe vreme de iarna si felul in care e perceputa de majoritatea oamenilor. Spun de la bun inceput ca iarna drumurile noastre sunt mai bine intretinute decat erau in urma cu 10 ani si sunt cu mult mai usor practicabile decat drumurile publice din tari precum Franta, Elvetia sau Germania. Perioada 5-15 ian. 2009 a fost penultima data in care regiuni intinse din Franta au fost paralizate de 5-7 cm de zapada care, in cel mai bun caz, a fost data la o parte de pe drumurile nationale (dar nu si de pe cele departamentale sau de pe cele comunale): transportul public a fost blocat, iar absentele functionarilor au atins noi culmi din cauza riscului de accidente. Cu toate ca au revolta in sange, francezii au cartit putin in fata lipsei de reactie a autoritatilor, apoi fiecare a luat situatia pe cont propriu. Majoritatea drumurilor elvetiene nu sunt la fel de bine deszapezite ca drumurile romanesti; in schimb, nu cred ca exista vreun elvetian care sa ruleze fara cauciucuri de iarna din noiembrie pana in martie sau care sa nu aiba lanturile pregatite. In fine, unele land-uri germane au renuntat la deszapezirea drumurilor publice secundare pentru a nu afecta natura si ii incurajeaza pe nemti sa-si rareasca deplasarile. La noi, cu toate ca in medie iarna se circula mai bine decat in oricare dintre aceste tari, majoritatea soferilor sunt isterizati ca nu pot goni pe asfalt ca intr-o zi insorita de vara. In plus, mass-media transmite informatiile rutiere pe un ton alarmist, la limita catastrofei, ceea ce intareste convingerea celor ce au condus iarna exclusiv pe drumurile publice romanesti ca traiesc in cea mai rea tara posibila.

Daca dumneavoastra va simtiti mai implinit(a) dincolo, cu atat mai bine pentru dumneavoastra. Insa generalizand o stare psihologica, economica si sociala care va este proprie, nu faceti decat sa acordati tot meritul reusitei dumneavoastra societatii care v-a adoptat, sa dati vina pentru nereusitele anterioare pe societatea din care ati plecat si sa contribuiti in mod inutil la exacerbarea isteriei actuale din societatea romaneasca. Cu alte cuvinte ati pastrat nealterata "aura sociala" specifica majoritatii indivizilor din societatea de care vi s-a acrit si de care ati fugit cu bucurie.

Nota redactiei: Acest comentariu a fost postat la articolul "6 ani, 2 luni, 4 zile de cand traiesc cu senzatia invingatorului care a prins ultimul tren spre destinatia  ravnita"

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoar

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: Traian
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainfrantaromaniasocietateturismdrumuriemigraresituatieintoarcereparti buneparti releevolutie CITESTE MAI MULTE DESPRE

24075 citiri

238 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.