Smart Woman

Pentru a ma face inteleasa voi povesti o mica intamplare din viata mea. Iubeam un barbat casatorit, il iubeam ca o nebuna iar el imi spunea la fel. Parea ca suntem facuti unul pentru altul si nimic din vietile noastre nu mai conta in rest. Imi spunea ca acasa e nefericit si ca doar eu il fac sa simta ca traieste, ca iubeste… eram unica.

Ne placea sa spunem ca suntem ceva nedefinit - era trist sa ne numim amanti cand visele noastre erau atat de marete si cand nu existau limite in iubirea noastra - dar nici nu ne puteam numi iubiti, prieteni etc. Eram doar noi, refugiati in globul nostru de cristal unde sotia lui sau sotul meu nu insemnau nimic.

Dupa 2 luni mi-a cerut sa divortam; eu nu am vrut pentru ca poate pe undeva am simtit ca el nu ar divorta, pe de alta parte imi era si teama ca relatia noastra nu ar mai fi fost la fel. Eram fericiti asa, oamenii se uitau dupa noi pe strada, radiam iubire peste tot unde mergeam, totul era perfect.

Imi tot repeta ca acasa nu  ii e bine, ca parca nici nu e casatorit, lucru care m-a facut sa fiu curioasa desi pana atunci nimic nu contase din ce traieste cu sotia lui. Mi-a povestit ca intre el si ea nu e nimic, nici dragoste, nici sex, nimic. Imi povestea atat de mult incat am ajuns sa il cred si sa ma gandesc ca e o victima a unei casnicii ratate.

Problema noastra a fost ca nu ne-am putut limita la universul nostru unde existam doar noi doi. El se trezea povestindu-mi de ea, eu am devenit geloasa pentru ca uneori ma simteam jignita de anumite detalii si usor usor am inceput sa ne certam.

Si brusc nu am mai fost unica, nu am mai fost cea care il facea fericit, ci o femeie sufocanta si paranoica. Cel mai trist a fost pentru mine ca ma mintea si cu cat povestea mai mult cu atat imi dadeam seama cat de mult ma mintea in legatura cu sotia lui.

Eu nu ii cerusem nimic, nici sa divorteze, nici sa imi spuna ceva despre casnicia lui. Voiam doar sa ne traim visul. Nu cautam raspunsuri dar din pacate le primeam de la el, raspunsuri care nu se potriveau cu alte povestiri de-ale lui. Totusi ma gandeam ca din moment ce vrea in continuare sa fie cu mine si dadea impresia ca sotia lui nu inseamna nimic, insemna ca ma iubeste cu adevarat.

De la un timp relatia noatra romantica, plina de plimbari si gesturi minunate, s-a rezumat la niste vizite scurte, sex pasional dupa care cateva fraze din care eu trebuia sa inteleg ca el nu are timp, ca o sa ne vedem si mai rar, ca nu poate nimic… desi eu nu ii cerusem nimic, credeam ca ne iubim ca la inceput.

Au urmat 8 luni in care el ma cauta si ma provoca doar la subiecte legate de sex, atractie, etc. Insa aceleasi cuvinte: nu pot, nu am timp... Practic el ma voia doar fizic, fara nimic special intre noi, iar mie mi se parea ceva mecanic si urat.

Dupa 8 luni, m-am trezit cu el la usa, in preajma Craciunului. Am facut dragoste, dar parca nu mai era el, parca nu mai era poveste noastra, totul era schematic, rece. Eram dezorientata, nu mi-a spus nimic frumos dar in schimb mi-a reprosat ca nu a simtit ca il vreau, ca nu am fost destul de dragastoasa.

Nu a inteles ca nu era vorba ca nu mai simteam nimic pentru el ci de punctul in care ajunsese relatia noastra, de problemele nerezolvate intre noi si de faptul ca eu nu mai stiam cine e si ce vrea de la mine. Cireasa de pe tort a fost cand am aflat de curand ca viata lui cu sotia sa nu era atat de rea cum imi repeta la nesfarsit. De fapt era rasfatata si dusa la plimbari romantice desi imi spunea ca el nu iese cu ea.

Poate multi si mai ales multe dintre voi nu o sa ma inteleaga si ma vor judeca. In fond eu sunt amanta. Da, este adevarat dar el m-a facut sa ma simt jumatatea lui in timp ce sotia lui era un elemenet de decor in aceasta poveste, care nu avea niciun cuvant de spus.

Si tocmai de aceea ma simt mintita, tradata, folosita si confuza. Am fost doar o unealta care le-a revitalizat relatia? Am fost doar o amanta mintita frumos? Puteam fi impreuna si azi daca nu existau atatea miciuni, atatea detalii pe care eu nu i le cerusem, atatea miciuni pe care nu l-a fortat nimeni sa le spuna.

Nu faptul ca si-a refacut casnicia ma deranjeaza, desi si daca e asa, de ce in contiuare vine la mine, de ce ma cauta si de ce nu isi traieste viata alaturi de femeia care ii e sotie?

Cine e acum cea inselata si mintita? Amandoua? Cine castiga iubirea adevarata a acestui barbat? Ea, care are un act in plus si faptul ca locuiesc impreuna sau eu care stiu ca nu poate trai fara mine? Si pana la urma ce inseamna iubirea? Iubirea adevarata implica pasiunea pe care eu am simtit-o cu el si el cu mine? Sau e doar un sentiment de recunostinta, respect si liniste alaturi de o sotie comoda?

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase