Acasa | Articolul tau | De ce sa fiu solidara cu bugetarii tarii cand inca mai astept, dupa doi ani, raspunsul la o plangere ce trebuia dat in 30 de zile?...

De ce sa fiu solidara cu bugetarii tarii cand inca mai astept, dupa doi ani, raspunsul la o plangere ce trebuia dat in 30 de zile?

 SHARE  

Adaugat in 10 ianuarie 2011

De ce sa fiu solidara cu bugetarii tarii cand inca mai astept, dupa doi ani, raspunsul la o plangere ce trebuia dat in 30 de zile?

De ce sa fiu solidar cu statul? / Foto: Agerpres

Intrebarea momentului bate la poarta constiintei personale, pe care, nimeni, niciodata, n-o va putea reduce cu vreun procent ori impozit anume. Precum un "homeless" ratacit prin ograda existentei noastre, cu mana intinsa statul ne cere, nu un leu, ci un raspuns, o atitudine, facandu-se apel la unele calitati ale oricarui bun crestin.

Noi am luat aminte la indemnul Sf. Apostol Pavel: "Purtati sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos!", prin numeroase gesturi facute aici sau in alte locuri ale lumii (unele, din nefericire, unice, irepetabile, triste, mult prea triste), purtand, sub diferite forme, crucea semenilor aflati in suferinta. Si acum ni se cere solidaritate cu romani de-ai nostri, care, in ziua de "lichidare, pensie ori somaj" vor numara mai putine bancnote. M-am asezat la sfat cu mine insami si mi-am zis: de ce-as fi solidara cu bugetarii tarii? Cu tine? Ori cu tine, cel "de lux"? De ce, cand, zilele trecute, te-am vazut cu catuse la maini, dupa un flagrant reusit, pe tine, robul - sine die - al Justitiei? Pentru vreo mita, pentru vreun santaj ori... Ori cand am auzit expresii nu tocmai OK rostite de uniforma ta frumoasa si cu "Academie" in buzunar?

De ce, cand, ingrozita de-o factura la gaz (pentru care, respectabilul Piedone ar fi invidios), cu mana tremuranda, ti-am adus un memoriu, cu numar de inregistrare si cu speranta ca tu esti cel in drept sa ma aperi de orice abuz, fara a vedea insa vreun rezultat? La urma urmei, eu, consumatorul, sunt cel caruia i-ai declarat, si nu de putine ori, ca e  stapanul in a carui slujba te afli. Iar eu, in propria-mi naivitate, inca-ti mai astept raspunsul, dupa vreo doi ani si nu dupa cele 30 de zile impuse prin Lege. De ce, cand, inainte de orice internare in spital, ma spovedesc si-mi recitesc testamentul, asa aerat cum e, pentru ca "nu se stie niciodata"? Cum altfel cand data trecuta m-ai uitat pe-o targa, in curtea spitalului, cateva ore? Altadata, m-ai lasat pe drum ori pe o banca incomoda din fata cabinetului sau ai lasat (?!) sa-mi plece cativa semeni, atat de devreme, nefiresc de devreme, ca n-au mai apucat un botez, un nume si...

De ce, cand, acum cativa ani, am aflat si eu ca numarul leacurilor (pentru doi parinti aflati pe ultima suta de metri) poate fi dureros de egal cu numarul si valoarea bancnotelor din plic? Sau ca acesti bani nu ard mana rasarita din halatul alb, cand ii primeste, la ora 10, pentru un decedat, putin inainte de apusul aceleiasi zile? De ce, cand, cu o invoire greu obtinuta de la patron in poseta, ti-am trecut pragul biroului pentru o informatie (imi asum greseala, era ora "sfintei" cafelute de dimineata cand tu de abia asteptai sa-i spui colegei tale ca sotul te-nseala cu cine banuiai tu), dupa ce m-ai scanat din toate punctele cardinale si, cum n-ai vazut ori ghicit vreo firma anume, in vestimentatie sau accesorii, m-ai trimis iute la un alt birou, probabil, sa platesti o polita cuiva de-acolo? Eu, cu rolul deja invatat, am refacut harta numeroaselor compartimente ale Institutiei si, dupa cateva, umilinte - ce-i drept, primite fara bani- am inteles ca voi afla ce vreau sa stiu tot acasa, de pe net.

De ce, cand te-am vazut la catedra cum le predai elevilor "striptease" - pesemne, cea mai noua disciplina scolara, iar, intre timp, iti vinzi lucrarea de licenta pe care doar ai semnat-o la vremea sustinerii ei? De ce, cand, soferul autocarului imi cere cativa euro, pentru ca tu sa nu fii prea "scrofulos la datorie"- vorba lui Caragiale, cu toate ca singurul bagaj, cel de mana imi statea cumintel, la picioare? De ce, cand, dupa un Revelion petrecut intr-un Centru de Plasament impreuna cu niste copii ai nimanui si-ai tuturor (mai ales de sarbatori), tu ai plecat cu un platou cu prajituri - probabil, cu gandul tot la ei - sa prelungesti, in acest fel, petrecerea, cu ai tai, de-acasa? De ce, cand, de cel putin doua ori pe an, de Craciun si de Paste, din pachetele trimise de sora mea, lipseste o ciocolata ori un fard?

Cat despre tine, bugetarule "de lux", si tu ai nevoie de solidaritatea mea? De ce? Pentru ce? Pentru firmele acum trecute pe alt prenume pentru a ramane in familie? Ori pentru paguba bugetului tau - considerabila, nu zic nu- ce echivaleaza poate cu salariul meu pe vreo cateva luni bune? Pentru un fond de solidaritate despre care tot aud vorbindu-se, ca si cum cel care nu-si permite (ori nu vrea) sa-l alimenteze, cu propriile venituri, ar trebui sa plece capul si sa accepte ca nu e un "bun roman"? De ce, cand tu iti etalezi, fara jena, bunastarea: masini, iahturi, imobile (unele, pe alte plaiuri), bijuterii si accesorii de lux, iar eu abia astept deschiderea unui nou Second-hand in orasul meu? De ce, cand odrasla ta studiaza afara, pe bani grei iar fiul meu, proaspat "absolvent de Universitate autohtona ocupa postul de somer intelectual?

De ce, cand a durat atat de mult pana sa ne spuneti si noua care sunt lefurile voastre, noua, celor care v-am ales democratic, prin vot, dorind sa dam un sens evenimentelor din 22 Decembrie 1989? De ce-as continua? Abia acum il inteleg cum se cuvine pe Eminescu: "Da-i unuia onoare si marire/ Si va fi cel din urma spre a se uita la tine/ De-i fi cazut"! De vreti solidaritatea noastra, ascultati indemnul aceluiasi poet: "Munciti, baieti, daca puteti si daca va lasa inima- iara de nu puteti, uniti-va toate puterile, toata energia, ca sa creati aceasta putinta!"

Stiu! "Ce-i mai poftit? Stapanirea/ Si ce-i mai greu? Stapanirea" (D. Cantemir). Ceea ce nu stiu e cum ai reusit tu, bugetarule, sa-mi readuci in minte cele scrise mai sus? Cum m-ai facut sa nu uit, fie si pentru o clipa, de aceste mere putrede din cos (din pacate, tot mai multe) pentru care, iertati-ma, nu se fac vinovati doar criza, actualul presedinte si actualul guvern?

Cu gandul la solidaritatea asteptata, voi incheia tot cu Eminescu : "Rau si ura/ Daca nu sunt, nu este istorie". Nu stiu la ce s-a gandit poetul,  dar, parca in aceste zile, cele doua substantive, "rau" si "ura", au luat locul oricarei autoritati.  Incet- incet, ne guverneaza sufletele, mintile, sentimentele, sperantele, viata insasi. Raul si ura sa fie o pagina de istorie contemporana? Cine stie? Personal, refuz a crede.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: Ela Gabriela
 


 SHARE :  Trimite pe mail
mainsomajpresedinteguvernbugetsolidaritatestatjustitiemita CITESTE MAI MULTE DESPRE

15452 citiri

192 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.