Acasa | Articolul tau | Cand se crede ca femeia isi merita bataia: de la "Si mi-a spus de atatea ori..." la "Dar noi cand ne mai batem nevestele?"

Cand se crede ca femeia isi merita bataia: de la "Si mi-a spus de atatea ori..." la "Dar noi cand ne mai batem nevestele?"

 SHARE  

Adaugat in 28 ianuarie 2011

Cand se crede ca femeia isi merita bataia: de la

Si mi-a spus de atatea ori... / Foto: Reuters

Violenta in familie continua sa fie o problema presanta a societatii noastre, chiar daca mai putin vizibila decat problema pensiilor sau a fondurilor europene. Spitalele trateaza zilnic femei care ajung la camerele de garda cu vanatai, coaste rupte, plagi. Multe dintre ele aleg sa pastreze tacerea si sa se intoarca alaturi de un sot violent si abuziv. Intre 2004 si 2009, 778 dintre ele n-au mai avut sansa sa aleaga intre eliberare si tacere, patul lor de spital fiind masa de la morga.

Statisticile arata ca problema se regaseste in egala masura atat in clasele sociale joase, cat si in cele de mijloc si inalte, relateaza MedLive.ro. Drumul intre “merita o bataie”, “e spre binele ei“, “a cautat-o cu lumanarea“, si ranile adanci, fizice si psihice, se masoara in pumni indiferent de patura sociala. De unde porneste violenta? De la sentimentul, atat al barbatului violent cat si al femeii abuzate, ca aceasta din urma a gresit si este natural sa-si primeasca pedeapsa. In ultimele saptamani am primit la redactie doua materiale care ridica semne de intrebare in acest sens.

1. Si mi-a spus de atatea ori...

Viata este frumoasa si plina de neprevazut. In orice zi poti avea surprize. Mai degraba genul de surprize in care iti da mancarea in foc decat cele in care sotul iti aduce o floare, dar macar nu ne plictisim.

In fiecare dimineata ma trezesc plina de energie si incalzita de gandul ca am o familie minunata, nu de alta dar caldura de la centrala nu mai pupam noaptea de la ultima factura. Sotul s-a hotarat sa facem economie, ca doar nu avem plapumi degeaba. Ma duc si incalzesc bucataria, pregatesc micul dejun, calc hainele noastre pentru serviciu dupa care imi trezesc fetita in varsta de 2 ani si 2 luni. Cat mananca ea, mai bag niste rufe la spalat si pregatesc pachetelele noastre de mancare pentru la serviciu.

Imi trezesc sotul dupa care fug sa duc fetita la gradi iar eu merg la serviciu. Orele trec usor atunci cand gandul iti zboara la familie, mai greu atunci cand iti amintesti de facturi, dar pana una alta trece. Zbor sa iau copilul de la gradi si sa-mi iau portia de reprosuri de la educatoare ca iar a trebuit sa stea peste program.

Cu cea mica in brate, trec prin piata si iau legume, opresc la mini-marketul de langa bloc si iau ce mai trebuie. Acasa strang ce a ramas pe masa de la micul dejun si ma apuc sa gatesc in timp ce fetita ma ajuta, scotand absolut toate oalele si ce mai am de prin dulapurile de jos. Dupa aproximativ o ora apare si sotul. Iar a uitat sa ia paine si nu este dispus sa iasa iar din casa. Nu-i nimic, o prajim un pic pe cea veche si merge.

Saracul, este rupt de oboseala, se vede dupa faptul ca primul lucru pe care il face este sa se aseze pe fotoliu si sa ma roage sa-i pasez telecomanda. Cat fierbe ciorba, ma duc sa intind rufele si sa bag altele la masina. Daca bag negre, trebuie intai sa vanez ciorapii sotului lasati pe sub pat, pe sub birou si in tot felul de colturi ascunse. Numai ochiul exersat le da de urma! Ma intorc in sufragerie si observ ca sotul se implica activ in educarea fetitei: ii explica faptul ca tati nu trebuie deranjat niciodata in timpul stirilor din sport.

Pun masa insa sunt neglijenta: sotul imi atrage atentia foarte nemultumit ca iar am uitat sa-i pun sare peste ceapa. Si mi-a spus de atatea ori... Ii intind sarea insa in semn de protest nu mai vrea nicio ceapa. Strang masa, ii aduc o bere (stiu, stiu, mi-a zis de o mie de ori sa nu uit sa i-o pun la frigider cand vin si iar am uitat), o duc pe aia mica sa se spele pe dinti, o schimb in pijama si o bag la nani. Ma duc sa spal vasele, sotul meu uraste cand se trezeste dimineata sa gaseasca mormanul de vase in bucatarie, nu este deloc odihnitor pentru ochi.

Si cand spun ca nu este odihnitor pentru ochi, inseamna ca si pentru ochii lui este deranjant si nici ochii mei vineti nu arata prea odihniti dupa.

2. Dar noi cand ne mai batem nevestele?

Suntem un cuplu foarte fericit. Nu ne lipseste nimic si de 10 ani de cand suntem casatoriti, flacara dragostei nu s-a stins ci parca e si mai puternica fiindca e insotita de niste sentimente in plus cum ar fi incredrea si respectul. Ca orice oameni normali ne-am apucat sa facem si copii. Deocamdata avem doar o fetita. Mai incolo om mai vedea. Deci ce sa mai, tot tacamul. Fericire, totul e roz. Nu e lauda, e adevarul. Poate ar trebui sa precizez si faptul ca traim in Europa de Vest.

Acuma normal ca din cand in cand mai exista si mici frecusuri inerente, de altfel, in relatiile dintre oameni. In special cand e vorba de vreun subiect stiintific (amandoi suntem fizicieni) lucrurile se cam incing. Dar dupa ce unul reuseste sa argumenteze mai bine propria parere, lucrurile revin la normal si cu ocazia asta fiecare a mai invatat cate ceva. Ceea ce vreau eu sa zic este ca noi nu prea avem certuri ci dezbateri (deformatie profesionala as putea spune). Coborand un pic din cele mai inalte sfere ale introducerii in atmosfera unei familii armonioase si plina de simtul umorului, as vrea sa va povestesc un episod recent.

Ieri la munca, trageam eu ce trageam de niste grafice si ca de obicei mai schimbam o vorba si cu nevasta-mea pe mess. Cupiditati, de genul "da' diseara ce mancam?". Pai aia nu am chef, aia am mancat si ieri etc. Ne hotaram intr-un final la gris cu lapte la toata familia (la noi, masa de seara e fara excesuri culinare si oricum imi era pofta). Pe la 6 seara am considerat ca am asudat destul pe altarul stiintei (sunt presat sa termin un proiect) si ii zic nevesti-mii ca vin direct acasa pe la 7. Zis si facut, ma duc glont acasa. Ajung acasa, nevasta-mea se uita la televizor. Fetita adormise asa ca pana dimineata nu mai erau sanse sa se trezeasca. Ma uit eu la nevasta-mea, ea nimic, tot la "teveu".

Zic, "domle, mi-e foame hai sa-mi faci si mie ceva". Zice "las-ma ca acuma e emisiunea mea preferata, descurca-te". Intre noi fie vorba, emisiunea ei preferata era o emisune culinara: foarte frumoasa ce sa zic, dar mie imi era foame de imi iesau ochii din orbite si mancare pe sticla televizorului era ultimul lucru la care puteam sa mai rezist. Deci tortura psihica pe fata. Nu faptul ca am fost ranit in orgoliul meu masculin (adica cum "descurca-te"?, pai eu nu stiu sa fac orez cu lapte, am mai incercat de cateva ori, ca mie imi place tare mult, dar ori a dat laptele in foc ori s-a prins ori a iesit ceva indescriptibil), dar vedeti dumneavoastra, noi avem obiceiul sa mancam impreuna. Asa ca la masa lasam la o parte micile vicii (tv, computer etc.)  si ne strangem cu totii. Mai greu, dar ne strangem.

Pai stai asa, ca daca e emisiunea preferata, eu trebuie sa astept. Si unde sa astept? Pai langa nevasta-mea, nu ca doar nu oi fugi pe luna, de abia ce am ajuns acasa si sa ma ascund? Dar cum sa stau langa nevasta-mea cand la ce ceata aveam in stomac, numai de felurile alea imbietoare, aburinde si superb ornate care se derulau pe sticla magica... nu mai aveam stare.

Zic "dom'le, sa-ti fie rusine, ca esti neserioasa etc, etc, etc, daca stiam mai bine opream pe drum si imi luam un pui la rotisor si stiam o treaba etc, etc, etc". Acum va dati seama ca decibelii folositi in expunerea mea exhaustiva au fost adaptati la volum maxim (pentru a fi sigur ca nu rateaza niciun cuvant). Dupa ce am mai si trantit ce mi-a picat la indemana, m-am infiintat in fata frigiderului si mi-am incropit repede ceva cu niste pastrama. Ca pedeapsa pentru lipsa ei totala de atentie, m-am scufundat intr-un joc de calculator si pana a doua zi n-am mai schimbat nicio vorba (eu, ca ea a incercat sa mai lege un dialog).

Ei si acuma o sa ziceti dvoastra, ei si? ce e cu asta? Pai este, pentru ca primul instinct a fost de lupta. Ma consider un om cu un grad de violenta medie (am si o statura care ma avantajeaza; una peste alta sunt exact opusul lui papa-lapte), si la o faza de genul asta doar educatia si respectul acumulate in timp au blocat executarea unui croseu de dreapta. Ca dupa aia m-am mai calmat, ca dupa aia am afisat o atitudine superior serena, asta e altceva. Important este ca atunci instinctul violent a explodat brutal.

Stiu ca SmartWoman este un site dedicat femeilor asa ca m-ar interesa parerea dumneavoastra. Cum credeti ca trebuia reactionat, care credeti ca e "media" la nivelul tarii (eventual pe clase de educatie). Reactia mea a fost naturala (orgoliul e un lucru natural) si am evitat o reactie brutala datorita unor resorturi pe care nu toata lumea le are, plus ca mai conteaza si varsta si statusul in societate (acum nu mai pot sa fac betii ca la 20 de ani ca a doua zi ma intreaba fii-mea niscaiva curiozitati de copil de patru ani).

Din discutii cu alti barbati romani (colegi, prieteni, vecini), concluzia mea personala e ca marea majoritate a barbatilor din Romania considera ca la o astfel de "faza" eu am reactionat ca un "fraier". Am cunoscut chiar un nene (e adevarat ca lucra la spatii verzi) care avea un principiu foarte "sanatos" si anume acela de a-si bate nevasta in fiecare zi preventiv (adica el era sigur ca oricum femeia ii gresea cu ceva chiar daca el nu avea mereu dovada). Dar dumneavoastra, Doamnelor, ce parere aveti?

Personal, cred ca nevasta-mea a gresit (chiar daca era emisiunea ei preferata) si am luat atitudinea care mi se pare cea mai rationala in fata unei desfasurari complet irationale (foamea si ratiunea sunt niste chestii care nu au nimic in comun, iar violenta este expresia suprema a irationalului) si anume evitarea oricarei situatii conflictuale pe durata scurta (m-am bagat in calculator) si, cu ocazia asta, reevaluarea situatiei dar la rece. Binenteles ca a doua zi toata lumea s-a impacat, pupaturi, scuze etc.

Ramane totusi intrebarea: oare trebuia sa dau in ea? Unde poate fi trasa linia care sa delimiteze bataia "buna" (ai gresit foarte tare: m-ai tradus, ai jucat banii la carti, te-ai imbatat si a ras toata lumea de noi etc. incat meriti si o corectie fizica) de cea "rea" (m-am imbatat si am chef de niste box etc). Exista o astfel de linie?

P.S. Pentru cei curiosi: fata noastra nu a fost afectata de acest banal incident casnic. A dormit in continuare pana a doua zi dimineata. Am aflat a doua zi de la gradinita ca nu dormise la pranz in ziua respectiva asa ca la vremea consumarii emisiunii preferate a nevesti-mii, fetita era bine scufundata in lumea viselor.

Autor: D-l Popescu

Nota redactiei: Materialele au fost primite pe adresa redactiei.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase



Autor: O sotie care isi da silinta
 


 SHARE :  Trimite pe mail
studiispitalizarestatisticiviolenta in familiebarbat violentfemei abuzate CITESTE MAI MULTE DESPRE

15789 citiri

271 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.