Smart Woman

In teorie stim cu totii ca cel mai bine este sa fii diplomat, sa actionezi cu calm, sa nu dai voie primelor impulsuri sa te cuprinda sau sa actionezi conform lor, sa-ti ponderezi reactiile. Dar cum iti gestionezi comportamentul in cazul in care esti o persoana cu un dram de impulsivitate si vezi rosu in fata ochilor atunci cand cea/cel pentru care nutresti sentimente se comporta cu tine de parca nici nu ai exista? De unde te mai incarci cu rabdare sa faci fata atacurilor gratuite? Devii astfel vulnerabil in fata tuturor sagetilor indreptate spre tine si, decat sa incerci sa ridici scutul la loc, mai bine te ridici si pleci. Da, poate este un act de egoism sau lasitate, dar cel putin nu te mai incarci cu o frustrare in plus.

Intotdeauna am fost de parere ca, pentru ca doi oameni sa se inteleaga, pentru ca ei sa fie pe aceeasi lungime de unda, este imperios necesar sa nu aiba asteptari unul de la altul. Pe masura ce iti doresti ca cel de langa tine sa se comporte intr-un anumit fel, iar el nu va actiona intocmai, iti va zambi de dupa colt dezamagirea. Si, de parca asta nu ar fi de ajuns, vine la pachet cu igonorarea. Mai trebuie sa punctez faptul ca, de cele mai multe ori, nu face precum iti doresti tu, nu neaparat pentru ca nu si-ar dori, sau pentru ca nu ii se pare normal, ci pentru ca incapatanarea troneaza la loc de cinste in comportamentul lui.

Da, discutam aici despre faptul ca oamenii nu ne apartin, nu ii modelam dupa bunul nostru plac, nu incercam sa ii schimbam, nu ii dominam. Oamenii se aleg zilnic, unii pe altii, unii dupa chipul si asemanarea lor, altii dupa contraste sau ceea ce ii atrage. Ne privim unii pe altii, simtim placere, discutam armonios, incercam o legatura- trei ingrediente suficiente ca sa ne descoperim reciproc, sa ne acceptam asa cum suntem si nu cum am vrea noi sa fim sau cum ne imaginam. Asteptarea permanenta atrage deceptia, mai tarziu gusti din suferinta si, intr-un final, cazi in patima depresiei. Din care, cu greu mai iesi la liman.

Mi-a fost spus acum ceva timp de o persoana draga si apropiata mie, sa reactionez cu calm, calm, calm, sa pretuiesc timpul care imi este daruit si, atunci cand observ ca cei din jurul meu nu doresc sa si-l petreaca cu mine, sa renunt. Unii ar spune ca nu stiu sa lupt, ca e un act de lasitate, dar asta nu ma aduce iarasi in punctul in care incerc sa schimb ceva ce este dinainte stabilit?

E facil sa dam sfaturi, nu vreau sa va spun cum sa nu dam curs instabilitatii emotionale, dar cred ca putina diplomatie, un dram de curaj, discretie, voiosie permanenta si bunavointa ar trebui sa ne fie de ajuns pentru a ne garanta sanatatea, nu doar fizica ci si morala. Si inca ceva - ratiunea este intotdeauna "condimentata" cu portiuni de suflet; combinatia judecata - emotii conduce la un echilibru atragator. Incearca sa-l gasesti!

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte licentioase