Acasa | Articolul tau | Quo vadis, homine? Sau despre atitudini diferite fata de educatie

Quo vadis, homine? Sau despre atitudini diferite fata de educatie

 SHARE  

Adaugat in 11 februarie 2011

Quo vadis, homine? Sau despre atitudini diferite fata de educatie

Cum ne educam copiii / Foto: Agerpres

"Indoctrinati ca sa nu-si faca de rusine parintii"; "parinti care nu suporta sa piarda"; "datoria de a creste un copil fericit, liber si stapan pe deciziile sale"; "copil multumit de sine", "realizari modeste sau marete dar care sa fie alegerea lui"; "un copil independent si fericit". Toate aceste afirmatii pot fi citite intr-o cheie optimista dar si intr-una extrem de sumbra.

Exemplele sunt nenumarate si de o parte si de alta. In varianta luminoasa e minunat, ce pot sa spun. Copilul maturizat armonios, multumit de sine, constient de puterile sale, stapan pe alegerile sale etc. Dar in varianta intunecata… vai de mine si de mine. Jale! Cum e cand alegerea lui este catastrofala? Se intampla! Cum faci - ce faci cand relatia armonioasa de incredere se spulbera? La o anumita varsta totul pare minunat. Dar apoi… Stiu cazuri extraordinare de copii minunati dar si cazuri dramatice in care parintii nutreau aceleasi ganduri dar nu a iesit cum credeau.

Si noi am fost copii si adesea incercam sa corectam ceea ce credem ca au gresit parintii nostri. Raspunzand unei astfel de intrebari puse de usa referitor la ce pastram si la ce trebuie schimbat, nu m-am putut opri sa nu observ ca toate aceste intrebari imi dau senzatia de zbatere si nesiguranta. Asta ma face sa ma gandesc ca nu putem inainta daca tragem hais si cea. Adica reactionam la cei din jur si la parintii nostri. Dar iesirea din acest cerc vicios este sa facem ceea ce stim ca este bine sa facem. Cel mai adesea stim dar fie nu putem, fie amanam. Pur si simplu faci ceea ce stii ca e bine. Daca gandim la fiecare moment ce e bine si ce nu e bine si apoi regandim, nu duce prea departe. Daca insa ne gasim un confort in a face ceea ce e bine tot timpul, adica sa ne gandim la ceilalti, sa nu facem rau constient altora si sa incercam sa ii ajutam pe cat putem, asta chiar in detrimentul nostru, etc... in general cum ziceam, fiecare din noi stie asta. In orice caz, ideea ca trebuie sa faci pe dos decat parintii tai, daca acestia au gresit, mi se pare nepotrivita. Nu pe dos, ci pur si simplu cum trebuie. Poate ei nu au putut, nu au avut puterea etc. Dar in nici un caz sa fac pe dos, ca tot pe dos iese. Asta imi pare mie.

Apoi Glook are dreptate. Un om va creste armonios daca are si mama si tata si fiecare isi va juca rolul lui. De aceea, in mod traditional, existau cei 7 ani de acasa in care mama era figura dominanta. Apoi copilul iesea din casa parinteasca in care era sub autoritatea si controlul mamei, iesea in lume unde tatal era figura centrala. Relatiile cu ceilalti picau in raspunderea lui cel mai adesea. Da, era o familie traditionala, si ma refer aici la o perioada ce incepe inca din Grecia antica. Copiii aveau momentul ritualului de trecere de la copilarie la adolescenta. Iar scoala atunci cand exista, pica in afara casei. Autoritatea materna era absolut necesara pentru stabilitatea emotionala si afirmatii ca cele de mai sus erau fundamentale. Autoritatea paterna era si ea necesara si fonda mai ales morala sociala. Amandoua fac un om. Acum, astazi nu mai e asa. Rolurile au fost mult amestecate.

Cumva repet ca traim intr-o epoca cu trasaturi feminine. Valorile sunt mai degrabe feminile. Cygni zicea ca: "Nu ii iubim in functie de ce fac, de cat de cuminti sunt, ci pur si simplu pentru ca exista, pentru ca i-am dorit, pentru ca sunt ai nostri", asta este o afirmatie clar materna. Un tata nu ar spune negativul acestei afirmatii ci ar formula pur si simplu altfel. Nu a fost insa intotdeauna asa si nimic nu promite ca va fi in veci asa. Intr-o astfel de lume atutidinea fata de educatie tinde sa se apropie de cea a mamei, rolul tatalui fiind tot mai scazut.

Imaginea tatalui: Pater noster... aici pot exista pozitii ireconciliabile care tin de o antropologie net diferita. Pe de o parte, este situatia traditionala in care respectul fiintei umane se castiga, pe de alta parte este dreptul natural care impune un respect prin nastere fata de fiinta umana. Vrem, nu vrem alegerea pe care o facem aici are implicatii profunde in modul in care vedem educatia copiilor nostri. Eu, spre deosebire de Cygni, cred ca omul devine om, nu se naste om. El invata sa devina om de la cei din jurul lui nu prin el insasi.

Respectul se castiga. Eu castig respectul in fata copiilor mei, ei isi castiga respectul in fata mea. Cum se numeste situatia in care omul nu se bucura de resptect? Daca nu e rusine? Eu cred ca bunul simt tine aici balanta. Nici sa il timorezi si nici sa il lauzi non stop. Rusinea este un sentiment care trebuie simtit. Lipsa de rusine este o trasatura urata a omului, cel putin asa ne lasa sa credem limba romana. A fi lipsit de rusine, a nu sti ce e rusinea, e o rusine mai mare decat rusinea insasi. Este nesimtire. Dar evident, nu zic sa timorezi copilul.

Respectul se castiga si asta e un proces. Respectul este o potentialitate iar copilul trebuie incurajat. In momentele in care reaua vointa, razgaiala, etc. isi fac loc, atunci trebuie luate masuri. Fie o pedeapsa fie altceva. Pedeapsa genereaza rusine asa cum si o palma la fund o face. Pedeapsa care genereaza durere, frica, foame este absurda. Rusinea nu e umiliata ci sentimentul ca ai dezamagit pe cineva. Evident ca si aici "consumul excesiv dauneaza sanatatii" dar asta nu inseamna ca trebuie musai sa lipseasca.

Da, stiu, exceptii sunt foarte multe, dar sunt exceptii in care barbatul pare a isi asuma un rol tot mai matern, nu patern. Marginalizarea tot mai mare a rolului tatalui eu as alatura-o la situatia lumii de azi. Nu este o desconsiderare a femeii in ceea ce zic eu, ci o observatia ca rolul barbatului nu prea mai este jucat de nimeni in ultima vreme si se pare ca e nevoie de el. Eu cel putin asa cred, dar probabil ca sunt subiectiv.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a modera materialele primite si de a le publica sub aceasta rezerva.

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a alege, de a edita si de a transforma o parte dintre comentariile postate de cititori (ca raspuns la articolele de pe site) in materiale de sine statatoare

* Redactia SW isi rezerva dreptul de a sterge sau edita mesajele ce contin atacuri la persoana, insulte sau cuvinte



Autor: Pygmalion
 


 SHARE :  Trimite pe mail
educatiemamatatacopilscoalarespect CITESTE MAI MULTE DESPRE

4577 citiri

74 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!
Adauga comentariu
Nume
Email
Website
Subiect
Comentariu
2000 caractere ramase
 
  Trimite

Good to know

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Plângi în fața copilului sau te ascunzi în baie? Să ascunzi emoțiile negative de copil sau să le exprimi? Studiile spun că există o cale de mijloc

Mulți părinți nu vor să devina emoționali în fața copiilor. Este bine sa procedezi asa sau ar trebui sa ii spui copilului ca ti-e frica de paianjeni sau ca esti furios din cauza jobului? În timp ce tema este complexă, din studii reies câteva răspunsuri clare, conform theconversation .

Good to know

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție

Căpitanul Andreea Oana Ardeleanu a executat astazi, de la ora 10.00, zborul de evaluare pentru obținerea calificării de instructor de zbor pe aeronava IAR 99 devenind, astfel, prima femeie pilot din Forțele Aeriene Române instructor pe avion echipat cu motor cu reacție.

Familie

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

„Tatăl meu a avut două familii. M-am născut când tatăl meu era încă în divorț de prima sa soție”

În curând, se împlinesc 14 ani de când tatăl meu a murit. S-a întâmplat brusc și, oarecum, neașteptat. Nu mai era chiar tânăr și nici cu sănătatea nu stătea prea bine. Era însă, în ciuda problemelor de sănătate, într-o formă foarte bună. S-a dus așa cum și-a dorit: ”mâncat bine, dormit bine, dimineața sculat mort”.

Relatii

 Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Oamenii au parte de mai puțin sex decat crezi

Noi considerăm că tinerii au parte de mai mult sex decât au în realitate, iar bărbații au viziune distorsionata asupra vieții sexuale a femeilor tinere, conform unui nou studiu.

Familie

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Generația lui ''am fost bătut când eram mic și uite că n-am nimic

Au trecut câteva zile de când niște femei au plecat pe lumea cealaltă lăsându-și copiii pe mâna cine știe cui pe lumea asta. Am urmărit cât am putut cazul Nicoletei Botan. Am dat drumul chiar și la televizor, cu ocazia asta. M-am uitat la știri! M-am uitat câteva zile.

Good to know

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii. Și dacă nici nu-i fac, e foarte bine

Există femei care nu-și doresc copii, dar nu au curajul să admită și să spună. Prietena mea o recunoaște: nu-i plac copiii, nu o emoționează obrăjorii bucălați și nici nu simte că viața ei e incompletă fără o pereche de mânuțe încolăcite în jurul gâtului.

Relatii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Poti avea o viata sexuala si daca ai copii

Cand sunteti doar voi doi, sexul se poate întâmpla oricând, oriunde, dar pe masura ce familia începe să crească, momentele de intimitate pot deveni o amintire.